4,390 matches
-
această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde, iar înafară legănând corpul în ocean, insulă rătăcitoare, purtând plante? Circulația universală... omne vivum ex ovo... ex nihilo nihil fit15... circuitul vital... transformarea materiei și forța... conservarea energiei... Dormi micuță copilă că vine Bau-bau... Incognioscibilul... Inaccesibilul... Este un spectacol bun, puțin artistic. Se întoarce și se întâlnește nas în nas cu Federico. Își reprimă un gest de nerăbdare pentru că îl tulbură acest Federico, mereu surâzător, dar cu un râs fals. Dumneata
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai mult. Acest obstacol te va ajuta. Și eu, la fel, am trecut prin asta... Tu? și deschide ochii ca dorind să-l înghită. Tu? Tu? și izbucnește în râs ca un nebun. Eu, da, eu, eu; ce față faci, copile? Doar tu ești în stare să te îndrăgostești? Și eu, da, de asemenea eu m-am îndrăgostit de mama ta, la fel ea, și așa ai ieșit tu, ca zămislit din dragoste.... Din dragoste? Zămislit din dragoste eu? Te înșeli
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
privește moarta și tremură auzind aceste cuvinte. Calmează-te, mamă. Taci, nu vorbi tare, că se trezește... vezi cum doarme? Cei doi tac și pare că aud de departe, dintr-un spațiu invizibil, cum coboară aceste cuvinte în liniște: Dormi, copilă, micuță că vine Bau-bau să trezească copilele care dorm puțin. Și vocea liniștită se îndepărtează, cântând: Dormi, dormi, micuța mea dormi îndată; dormi, căci mama ta își doarme viața. Dormi, fetiță micuță, că vine Bau-bau... Mamă! Șst! Taci că vine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Calmează-te, mamă. Taci, nu vorbi tare, că se trezește... vezi cum doarme? Cei doi tac și pare că aud de departe, dintr-un spațiu invizibil, cum coboară aceste cuvinte în liniște: Dormi, copilă, micuță că vine Bau-bau să trezească copilele care dorm puțin. Și vocea liniștită se îndepărtează, cântând: Dormi, dormi, micuța mea dormi îndată; dormi, căci mama ta își doarme viața. Dormi, fetiță micuță, că vine Bau-bau... Mamă! Șst! Taci că vine el, Apolodoro. Nu, nu vine. Nu vine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i de copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii de data aceasta metafor? a unei naturi sacre, magice ?ese pe oglindă lacului „bulg?ri de lumin?", iar apa ce „alearg?-n ceruri" (cercul simbol al perfec? iunii, „prima
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un ț?ram magic În care zeul I?i f?cea sim?it? prezen?a prin crea?ie, iar omul putea oricând accede c? tre lumea absolut? a cunoa?terii: „ În vremi de mult trecute, cănd stelele din ceruri Erau copile albe cu p?rul blond ?i des ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri În marea cea albastr? se cufundau adesea; Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, Cănd gândul era paz? de vis ?i de eres ". B.Reprezentari cosmice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
stele) Este aceasta povestea pe care prin?ul f??? stea o afl? de la b?trânul mag ce domnea „cu-adânc?? ?i dreapt?-n?elepciune" demult, când lumea tr?ia În vremea de aur a „mitelor", „când stelele din ceruri / Erau copile albe cu p?rul blond ?i des / ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri / În marea cea albastr? se cufundau adesea; / Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, / Când gândul era paz? de vis ?i de eres ". Alteori, steaua reprezint
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
argintii aruncă?i pe pânză „?esut?" de umbra fin? a norilor: „ Lang? lac, pe care norii Au urzit o umbr? fin?, Rupt? de mi???ri de valuri Că de bulg?ri de lumin?, Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste undă fermecat?". (Cr?iasă din pove?ți) Aceast? lume fantastic? e loc al unui ritual magic: cr?iasă În ai c?rei ochi albă?tri se oglindesc toate basmele lumii arunc? În undele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Simion) . Publicat? În acela?i an cu celebra „ Od? (În metru antic) " 1833, poezia „ Trecut-au anii" pare s? continue monologul poetului ce Inc? mai contempl? z?rile copil? riei pierdute În lumea p?durii, a basmului, „ce zilele-mi copile ?i albe le-a ?esut": „ Trecut au anii că nori lungi pe ?esuri ?i niciodat? n-or s? vie iar?, ??ci nu m?-ncânt? azi cum m? mi? car? Pove?ți ?i doine, ghicitori eresuri Ce fruntea mi de copil
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mințea hoțul. Și cum mințea și mințea, nu observă că din locul unde Îngropase el pâinea ieși un firicel plăpând și verde, ieși o plantă firavă. -Ba tu mi-ai smuls din brațe pâine de secară! strigă copilul. -Ce vorbești, copile? Domn șef, nu-l luați În seamă, eu nu l-am văzut niciodată pe acest copil. Și firicelul cel verde creștea.Și creștea verde și frumos și Înfrățea cu fiecare minciună spusă de hoțoman. Șeful de post tăcea și asculta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria stăpânilor învâr tindu-și cozile. Petre hotărî să consulte "specialiștii Cooperativei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-o viață colțuroasă, care te forțează, aspru, să
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
liniște a bunicilor. Habar n-ai ce crize vor mai fi fost pe atunci. Ne informa divinul Mateiu cum că, din 1905, leul căzuse dezastruos din valoare. Parcă îl văd pe bunicul meu Gheorghe ducând-o de mână pe mama, copilă, pe Calea Victoriei, prin magazine cu felurite, încântătoare obiecte. în fapt, răsfoiesc colecția pe anul 1904 a publicației intitulată "Progresele științelor", "Revistă Enciclopedică, Științifică, Instructivă, Educativă și Moralisatoare". Format mare, ilustrații dese, unele în culori. Câtă mai progrese, iată-le pomenite
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile și copilițe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
de puține ori o formă de dictatură de stat acaparatoare, opresivă. Descoperirile importante ale științei au fost primele victime tragice. Absurditatea (continuă) e că, pentru aceasta, papa, ultimul, și-a cerut iertare. Absurd, deoarece... nu-nvie morții, e în zadar, copile... O dată, un șofer, la drum lung, m-a întrebat de ce toți tiranii, ca și popii, au fost bărboși. Cică, să-i explic... Eram pe la Nehoiu. Ce să-i fi zis?... în sinea mea, mă gândisem că Luther nu avea barbă
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
-i spune că toate acestea le-ai cunoscut de la Persoana Mea!" După ce Dumnezeu m-a sfătuit Îmi repetam la infinit: "Ce nume are acest înger despre care am aflat?!" Dar mi-a răspuns chiar El și ușor m-am luminat: "Copile, nu te îngrijora că nu îi cunoști încă numele Dar dacă insiști Am să îți dezvălui secretele: Tot ceea ce vei avea nevoie vei primi de la Îngerul dragostei tale pe nume Ionela..." În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Astă-vară n-
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
perfectă... Am simțit atunci că vreau să păstrez și să prețuiesc acel moment pentru tot restul vieții, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
tale, cînd devii o sfîntă și cînd te arăți pe de-a-ntregul. Liniile feței tale se încordează atunci sub imperiul forței interioare a unei ispășiri pe care viața întreagă și-o asumă ca pe o povară. Faptul că poți asta, copilă, înseamnă că ai crescut mare și că meriți venerație. Abia cînd venerezi ajungi să descoperi viața și tocmai asta îi dă măreție. În marile tale clipe, atunci cînd ești prinsă între fericirea prezentă și momentul în care, seara, trebuie să
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
fi râvnitorul, tot va avea parte, ba încă primul la rând, de desfătări la care nu cuteza a nădăjdui. Și, tot așa, muierilor balcâze, borcănate, paceaurelor libidinoase noua lege le va acorda prilejul să poată strânge în fleșcăitele brațe, precedând copilele fremătătoare de dorință, un tinerel chipeș, obligat să se supună și să fie prompt în a suporta aceste cazne". Cât de reacționar se dovedește acest Aristofan care își bate joc de visul de aur al omenirii și, pe deasupra, mai e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
prezintă seria de studii după cele trei fetițe unde apar valori puternice de negru sub formă de pete abstracte. În jurul capului, sau însoțind conturul capului, ele alcătuiesc un joc ritmic paralel, îmbogățind valențele expresive ale arabescului fluid. Modelul preferat, firava copilă Rachiș-Ali, are părul scurt ce evadează din maramă și ochii enormi, umbriți de greutatea genelor negre. Adesea este reprezentată cu profilul epurat, amintind frescele egiptene. Gürli-Ali, cu ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
decît expresiile echivalente - de tipul Ghici ghicitoarea mea - prin fixitate, ritualizare, fiind de fapt ininteligibilă și interjecțională. Vasile Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe guriță fu sărutată") și mai ales prin vodevilul Cinel-cinel, scris în 1856 și reprezentat în 1857. Formula, considerată ca specifică zonei lingvistice moldovenești, continuă să circule mai ales în titlul
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
bătuți pe muche și era într-o formă fizică deosebită. înaltă, cu păr castaniu, cu ceva napoleonean, în tăietura nasului, însă având picioare lungi, superbe, de săritoare în înălțime, gambe fine de oțel parcă lucrate la polizor, - râdea ca o copilă și îi plăcea să cânte romanțe vechi. Juca tenis și biliard, fiind șampioana Iașului. Când întindea tacul peste masa verde, privitorii de pe margini se adunau în spatele ei să-i contemple piciorul lung ridicat și fesele mici bombate sub rochia de
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
să culeagă, treaba ei... dacă n o să țină pasul cu noi, o lăsăm aici, am concluzionat eu. Ghidușa i-a întors spatele și și-a continuat drumul, iar Hamsterii au mormăit în cor: De ce le-am mai luat și pe copilele astea cu noi? Pentru că ele știu drumul prin zona asta, le am răspuns eu. Și noi știm drumul. Foarte bine, atunci e sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vicii sunt copiii, adolescenții și tinerii datorită lipsei de experiență, subdezvoltării voinței, curiozității și incapacității de a aprecia pericolele la care se expun. Suflet Sufletele reci numai cu căldură sufletească pot fi încălzite. Îndatorire Iubește-ți și respectă-ți părinții, copile, pentru că ei te-au adus pe lume, te-au hrănit, iubit și încălzit la sânul lor, te-au îngrijit și crescut cu devotament, și ți-au călăuzit primii pași în viață! Aceasta este îndatorirea onorantă și sfântă a oricărui copil
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur ŤApolodorť: taica/ plecat în Italia câștigă bine cu goarna lui uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare și balcon)/ ca pinguinul sus-zis Labradorul; Iedera, copila peltică/ de asistentă, e ŤMicul prințť; ea cade-n șpagat sub bătător,/ să ne uimească, iar soarele-i umblă prin păr/ cu picioroange moi, aurii; doctorul de la parter e ghidul/ ŤCum să ajungi miliardarť comentat de Hagi Tudose; Rizo cel
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]