553 matches
-
să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna Miga își înfundase bărbia în gulerul de blană ridicat peste urechi. Rămăseseră afară ciuful alb și ochii vii, strălucitori ca niște pietre mobile. ― Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Țineți scama de orientarea literelor! Grigore Popa clătină din cap edificat: ― Pe lângă asta, Vitto Genovese e un copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un joc, el era profund serios. Pe măsură ce realitatea mușca mai adânc din trupul lor, se refugiau mai mult în amintiri imaginare. Apoi am făcut legătura cu ce-mi spusese Arhivarul și dintr-odată subrealitatea acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
strigăt de durere. ― Ce s-a întîmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntînd sprâncenele. ― Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. ― A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta. "Femeia tot femeie", mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzîndu-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vest și Gaza, ci Israelul însuși. Un mesaj ideologic intransigent. Khalil al-Shafi se ridică din scaun pentru a-i strânge mâna lui Maggie. —Domnișoară Costello, am auzit că v-ați răzgândit în privința retragerii ca să veniți aici să opriți ciorovăiala noastră copilăroasă. Gluma și informațiile din interior pe care le presupunea nu o surprindeau. Nota rezumativă pe care i-o scrisese Davis o înștiințase că trebuia să se aștepte la un partener de discuție inteligent. După mai mult de un deceniu petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi schița unei sinagogi, incluzând două candelabre evreiești tradiționale, menora-ul. La bază, se afla un tablou primitiv, aproape copilăros, cu Avraam sacrificându-l pe fiul său, Isaac. Dar privirea îi sări imediat la panoul cel mare din mijloc. Înfățișa un cerc, împărțit în douăsprezece segmente, câte unul pentru fiecare semn al zodiacului. Ziad lumină cu lanterna fiecare imagine, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tandrețea la care aș visa, cum se face ca tocmai ea să se afle departe, ea care ar reuși să fie cel mai aproape?... Orhideea sentimentală, perla care mă însoțește dincolo de aparențele realității... * Ce înseamnă să te simți tînăr, adolescent, copilăros, plin de energie, de dorința de a explora această lume, de a te asemăna acestui univers imprevizibil mereu gata să ofere ceva în plus, ce înseamnă să ai chef, să fii gata pentru miracolul inspirant al fiecărei secunde în care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și să te înalți, ce înseamnă această stare indescriptibilă, iremediabil esențială și necesară? De ce să ții cont de aparențe dacă totul e relativ și ceea ce are importanță este mereu esențialul? Iar esențialul e să te simți și să fii mereu copilăros, adolescent, nebun de legat... adică viu cu adevărat. În loc să ți se pară totul insipid, lipsit de culoare sau scop sau sens, tern și monoton ca o apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
zise Desert Rose veselă. — Draga mea, ai Înnebunit? murmură Kitty neîncrezătoare. — I-am zis lui Charlie acum câteva zile că o să-i invit pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar nu mai pot da Înapoi acum. De ce nu-i spui lui Charlie că ai fost jefuită? O să Înțeleagă, zise Kitty. N-ar trebui să fii sinceră cu bărbatul pe care-l iubești? — Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un joc, el era profund serios. Pe măsură ce realitatea mușca mai adânc din trupul lor, se refugiau mai mult în amintiri imaginare. Apoi am făcut legătura cu ce-mi spusese Arhivarul și dintr-odată subrealitatea acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strigăt de durere. — Ce s-a întâmplat? întrebă Bătrânul, tresărind și încruntând sprâncenele. — Nimic, am răspuns încurcat. O măsea care mă supără din când în când. — A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. — Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta, „Femeia tot femeie”, mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzându-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-o sprînceană În direcția mea și zice: — Socru-tău e nițel cam copilăros! Îl privim făcînd cîteva lungimi de bazin, oprindu-se la fiecare capăt al piscinei ca să respire și să se uite la Lisa. — Știu! o aprob rîzÎnd. Cine-ar fi crezut! Socrului meu bătrîn și cu părul alb i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor ajunge și la urechile lui Dan și că el Își va Închipui că, de la plecarea lui, am tot huzurit. Uneori sînt Într-o dispoziție teribil de copilăroasă. Și Trish Îmi spune că mă port ca un copil, dar n-aș suporta ca ea să știe cît de singură mă simt În realitate, că deseori stau În pat și plîng, că singurul lucru care mă trezește dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-mi plec privirea. - Poți însă pricepe. Fii sincer și spune-mi: Rotari de Brescia este ca toți tinerii de vârsta lui pe care i-ai cunoscut? Am fost silit să admit: - Nu, mai dezghețat la minte și, totodată, mai copilăros. Și-a desfăcut brațele ca pentru a spune că răspunsul meu era cel pe care-l aștepta și a exclamat: - Vezi de ce poți tu să-l înțelegi mai bine decât alții pe rege?! Trebuie să fie ajutat, nu uita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sunt minunate, parcă ar fi toate dansatoare de samba, din păcate nu prea se găsesc venezuelence În Italia. — Ce să-ți spun, sud-americancele se gândesc doar al dans, observă răutăcioasă femeia care nu era baby-sitter, dar care avea o față copilăroasă și aerul unei suferințe Îndelungate, provocată de abilitatea de dansatoare a sud-americanelor. Samba, rumba, merenga, tot acel dezmăț, dar când e vorba de muncă nici nu le mai vezi. Cele mai bune sunt filipinezele, avem una la noi de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să se teamă de așa un bărbat copilăros? Să ne dea coșmaruri din cauza unui mielușel ca el? Tata l-a condus pe Esau la locul unde ne așezaserăm și i-a oferit darurile. Unchiul meu le-a refuzat de trei ori așa cum cerea obiceiul și apoi conform aceluiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai tînăr ca ea cu cinci ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă legătură cu Marie, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a angajaților mei. Totuși, e nevoie de un motiv serios pentru ca cineva să se servească de acest calmant, de altfel foarte eficace, trebuie să recunosc... Continuă, devenit confuz. - Presupun că v-ați gîndit desigur la Chantal Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe Marie cu falsă blîndețe. Ea Îi replică prompt, ațintindu-l cu privirea. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar nu-i răspundeau la salut, unii din frica de a-l simți diferit de ei, din teama de forța aceea brutală și puțin controlabilă, alții neconsiderîndu-l altceva decît un element din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu blîndețe. - Gwen nu te așteaptă? Dintr-odată capul lui Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care ținea la mine. În orice caz, Însă, nu aveam nici o intenție să‑mi extirp, printr‑o chirurgie critică, lentilele metafizice cu care mă născusem. Aceasta este una dintre capcanele pe care ni le Întinde o societate liberală - ne menține copilăroși. Probabil că Abe ar fi spus: „Numai tu singur poți opta: sau continui cu optica puerilă, sau nu”. Acum Ravelstein se Întrema iar după o nouă boală și Învăța, poate pentru a zecea oară, să se ridice În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]