460 matches
-
cealaltă mână, buchetul de flori. Abia i se vedeau trăsăturile feței prin voalul aranjat cu grijă pe cap. O priveam cu coada ochiului, pe când înaintam cu pași mici spre "altar". Celelalte fete, solemne, veneau câte două în urma noastră. Eu eram copleșită, pe măsură ce mergeam, de sentimente mult prea puternice pentru mine, de o suferință și o tristețe pe care nu le înțelegeam, amestecate cu o bucurie neagră, amară, insuportabilă. Știam: curând avea să se termine totul. Curând ,tot ce făcea farmecul acestor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care numai cei care-au făcut un infarct se spune că o simt, saxofonistul se prăbuși pe iarbă, lângă portieră. I se păru că marea foaie transparentă a cerului, în care erau încrustate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de stagiu, erau din Ungaria, Belarus, Spania, Grecia și România. Noi, româncele, ne-am identificat instant după privirile analitice și după hainele de nuntă, firește. Palatul, filmul de prezentare și explicațiile m-au fermecat, În Hemicycle eram de-a dreptul copleșită. Apoi, făcând schimb de impresii, am mers În Marais, aproape de Musée Pompidou unde era centrul de formare EFI. Am cunoscut formatorii și ni s-a dat programul săptămânii, super aglomerate patru zile de curs, având În vedere ca pe 14
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
Mi-ai zis că ești sigură că voi Întîlni pe cineva. Ai crezut În mine. Și uite că s-a Întîmplat ! Încep să-i strălucească ochii. Scuză-mă, Îmi șoptește, și-și șterge ochii cu un șervețel. SÎnt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sînt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curînd În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fîstîcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e o greșeală să venim ! Îmi ia mîna, iar eu Îi iau mîna lui tata și, pentru un moment, parcă sîntem Într-o Îmbrățisare stîngace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amîndoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gândul meu, doar cu cei 10-12 mari din istoria filozofiei. Am debutat în istoria filozofiei sub auspiciile lui Descartes, Leibniz și Kant (problematica lui Mathesis era venită din contactul cu ei, cu primul în special) și am rămas multă vreme copleșit de istoria filozofiei. În De caelo și Jurnal eram încă foarte timid. Între 1945 și 1950 s-a petrecut lucrul care m-a făcut să ies deasupra istoriei filozofiei, să aleg și să mă simt liber. Poate începusem chiar înainte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că mai vreau să cer o lămurire pentru a înțelege cât de cât miracolul, dar în ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini atât de elaborate și sensibile în avion? ― și mă retrag la locul meu, înfrînt, copleșit, îndreptîndu-mi iarăși trunchiul și coborând în mine pentru a rumega mai bine ceea ce am aflat. Murmur încă o dată "în avion..., hm" și mă zidesc într-o meditație admirativă. Între timp Majestatea Sa Regele s-a ridicat. "E 19 decembrie și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
critic, nu m-aș fi lăsat păcălit de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
putea lichida împreună cu mândria ridicolă care ne atașează de el. ... De câte ori privesc țăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feței sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt țăran mai amărât, mai pământiu, mai copleșit. Îmi închipui că acest țăran n-a avut o sete puternică de viață, de i s-au înscris pe față toate umilințele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrîngerile. Oricâte rezerve de viață ar dovedi el, impresia nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
postfațat de alcătuitorul ediției, Liviu Antonesei. Poetul Alexandru Malin Tăcu a reușit, destul de repede, după prima etapă de creație (cea până la 12-13 ani) să se desprindă de clișeele lirice ale vremii (poezii despre domnitori, România sau teiul lui Eminescu) și, copleșit fiind de ,,furtună de sensuri”, să dea frâu liber unui imaginativ ce nu-și trădează vârstă adolescentina, a aceluia ce se mărturisește Într-o ars poetica: ,,Port sub braț caietul de caligrafie al privighetorii” (,,Suflet de primăvară”). Cultiva cu precădere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a propriei sale fiice ori nepoate. După cum niciodată nu a subestimat pericolul pe care-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imundă de care vorbea Livia! Trăsăturile i se crispează din nou. Este totuși o Claudia, ca și ea! Ce-a apu cat-o? Trio își dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale. — Prostii! râde Augustus, înveselit peste măsură de data aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta-i tot ce-i mai lipsea! Unde să se ducă să cerșească ajutor? Iulia Caelis a dispă rut. Un nume îi tâșnește în minte: Asinius Gallus! Într-acolo se va îndrepta. În urma lui, Augustus își prinde capul în palme, copleșit. Reflectează profund îngrijorat. N-a ajuns încă hoit, dar lupta pentru succesiune s a ascuțit în jurul lui. Va continua și după ce el nu va mai fi. Din păcate, nu are cum să o oprească. Asta va fi treaba lui Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu ziare și puseră acolo brațele și picioarele. Cel mai greu le-a fost cu falca și cu dinții de lapte. Cole o luă și aproape o aruncă În cutie - copleșită, În final, nu de durere, ci de oroare. — În regulă? o Întrebă Kay, atingîndu-i umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Totuși, n-au unde să meargă. Și uite, sînt femei, bătrîni și copii. — E groaznic. Oameni forțați să ducă o viață de cîrtițe. Ca În Evul Mediu. Mai rău chiar. Ca-n preistorie. Într-adevăr, era ceva primar pe figurile copleșite ale celor care bîjbîiau spre gura slab luminată a metroului. Puteau fi, foarte bine, milogi sau neguțători, refugiați dintr-un alt război, tot medieval, sau dintr-un război al viitorului, așa cum și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de un troliu, femeia și băiatul fură găsiți aproape neatinși. Băiatul ieși primul - la Început cu capul, așa cum probabil ieșise din pîntecul mamei, dar rigid, uscat, plin de praf, cu păr de om bătrîn. El și maică-sa stăteau aproape copleșiți. Unde-i mama? o auzi Kay pe femeie. Mickey se duse la ei cu pături, iar Kay se ridică În picioare. Helen o simți cum se mișcă, și Întinse mîna după ea. — Ce s-a-ntîmplat? — Madeleine și Tony au fost scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mea? Întreabă ea. Le-am tot spus că e un pic exagerat, dar, În fond, ei achitau nota de plată. — Lasă-mă să discut cu Dan, am zis. Nu ne-am logodit decît de un minut și mă simt deja copleșită. Dar Îți mulțumesc că te-ai oferit. Îți sînt teribil de recunoscătoare și știu că o să faci o treabă minunată. O să te anunț ce-am hotărît, OK? Desigur, răspunde Sally. Scuze, nu am vrut să insist. Știu și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
barem există și în tabăra cealaltă frați care luptă pentru mântuirea voastră, pe când noi nici n-avem încotro să ne aruncăm privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este să murim spînzurați! Bologa se lăsase pe un scaun, copleșit. Klapka, încredințat că l-a potolit, continuă cu mai multă siguranță: ― O crimă imensă e îndeobște războiul, dar cu deosebire războiul Austriei! Încaltea când un popor de același sânge ia armele, cu sau fără dreptate, știu cu toții că izbânda va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de profesia ei, devenise foarte experimentata și lucra cu adevărați profesioniști. Niciunul nu-i pusese măcar o singură întrebare despre tatăl copilului ei. Pentru ea maternitatea avea să fie o o experiența cu totul nouă. Se simțea pur și simplu copleșită, cu mult mai copleșită decât se așteptase. Mai erau doar câteva luni și trebuia să se întoarcă la Beirut pentru că urma să nască în octombrie. Se consideră toruși o norocoasă, zicându-și în sine că în cele din urmă nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
foarte experimentata și lucra cu adevărați profesioniști. Niciunul nu-i pusese măcar o singură întrebare despre tatăl copilului ei. Pentru ea maternitatea avea să fie o o experiența cu totul nouă. Se simțea pur și simplu copleșită, cu mult mai copleșită decât se așteptase. Mai erau doar câteva luni și trebuia să se întoarcă la Beirut pentru că urma să nască în octombrie. Se consideră toruși o norocoasă, zicându-și în sine că în cele din urmă nu conteaza numai profesionalismul, cultură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fără vise de atâta căldură și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lor am avut nevoie ca de aer, pentru că mulți din prietenii, colegii și cunoscuții de vârsta mea au fost doborâți de boală, deprimare, istoveală, iar tristețea lor m-a atins cum n-aș fi crezut. Dar nu m-am lăsat copleșită. Am scris pe rupte studii, articole, ba chiar mici proze. Puse cap la cap, se adună vreo 550.000 de semne cu spații. Cât despre citit, am trecut ușor de 300.000 de pagini, dacă socotesc și manuscrisele pentru „Orizont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
în vreo garsonieră cochetă, mă rog, în funcție de anotimp și de posibilități... Ei bine, de la așa ceva și până la aglomerarea de tarabe unde facem cel mai dificil shopping cu putință e o distanță ca de la cer la pământ, dar nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă veți obișnui. Și, dacă stau să mă gândesc un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]