6,862 matches
-
treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie. Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii umane, deplasare spre ... Citește mai mult A rămas singurA rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie.Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii, sub privirile uimite ale echipajului, izvor de iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii umane, deplasare spre ... XXXI. LEGENDELE, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015. Legendele Să povestim de Baal Shem Tov, Putem vorbi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, m-am târât, dar am supraviețuit, chiar și supraviețuirea a fost un exercițiu pe care l-am învățat, apoi l-am repetat, l-am tot repetat la
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
dintre cele opt versete de mulțumire din această Spovedanie: Doamne, câtă dragoste ai pus în inima mea! Îți mulțumesc! Și Îți mulțumesc că nu ai pus ură, ura care omoară totul în jur (...) Îți mulțumesc că nu ai scufundat niciodată corabia mea de visuri și finalul tuturor poveștilor mele a fost fericit. Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat scrisul. Te iubesc, Doamne, pentru evadarea aceasta, pentru lumea pe care o creez, lumea mea, doar a mea și a Ta, pentru
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
a Regiunii Autonome Maghiare, pentru ruperea României, stat național unitar? Sau asta nu contează? Asta pe el nu-l privește?! Din nou mă întreb, împreună cu românii: oare în ce țară trăim? Într-o Românie a vânduților cai troieni, împingând țara - corabie spre stânci, prin ura unor inși care nu au nimic comun cu acest popor, cu această Românie! Că așa vor niște neromâni? Niște alogeni? Păcat! Mare păcat! LAZĂR LĂDARIU P.S. Autorul acestui editorial mulțumește preacucernicului părinte protopop onorific, Ilie Bucur
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec / și-ncet încet orbesc”. (Haiku) Timpul se țintește sau se țintuiește? „Cu cât e mai aproape pare că se mișcă mai repede / Cu cât e mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
caracteristic pentru tratamentul de care se bucură populațiile noastre din partea administrației și a fiscului când constatăm că, în același timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc țara lor, ca șoarecii o corabie care arde, și că emigrează? La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizații și a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a țării, organizație care costă prea scump și nu produce nimic. Cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
bagă totul în aceeași oală. Nu te înțeleg. Astăzi ai alte mijloace decât el. De ce îl acuzi că nu știe ce știi tu? Euclid considera că marea Mediterană este plată ca-n palmă. Or mai știa și că marinarul vede corabia de care se apropie începând cu vârful catargului ceea ce adeverește că oceanul ar fi curbat, o sferă nu un plan. Multe mai vrei să fi știut bietul Euclid. Dar ce îi reproșezi efectiv? A fost în fapt un mare geometru
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
înalt de statură, dar puternic, cu brațe puternice, bune pentru muncă. Meseria sa nu era cine știe ce însemnată, căci muncea cu ziua, ca hamal, pe cheiurile întinsului port Amsterdam. Nu era un loc prea plăcut de muncă, portul era înțesat de corăbii multe, zarva era cumplită, mărfuri de tot felul se încărcau și se descărcau încontinuu din calele pântecoase ale navelor. Miasme nu prea plăcute sufocau rada portului: algele descompuse aduse de ape la țărm, peștele neplăcut mirositor descărcat de prin calele
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
gemete de hamali trudind din greu pentru a-și câștiga existența. Nici natura nu era prea darnică în acel loc de lume: cerul era mai mereu mohorât, cenușiu, învolburat de nori întunecați, ploile spălau mai tot timpul rada și punțile corăbiilor. Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea, dintr-odată, curat și strălucitor de albastru. Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută, într-o țară îndepărtată, unde să fie numai cer senin
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
pescărușii venind și plecând în zbor razant deasupra apelor. Urmărea șiragurile de unde ale valurilor care plecau periodic de la țărm spre zări, departe. Vedea cu nostalgie acele zări, unde, la orizont, valurile atingeau cerul, în sclipiri vii de argint. Urmărea cum corăbiile își umflă pânzele când părăsesc rada portului, pentru a ieși în larg, să înfrunte primejdiile de tot felul, să cutreiere oceanele lumii celei rotunde. Odată cu aceste corăbii, și dorurile ei plecau în călătorii exotice spre meleaguri doar visate, sau auzite
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
unde, la orizont, valurile atingeau cerul, în sclipiri vii de argint. Urmărea cum corăbiile își umflă pânzele când părăsesc rada portului, pentru a ieși în larg, să înfrunte primejdiile de tot felul, să cutreiere oceanele lumii celei rotunde. Odată cu aceste corăbii, și dorurile ei plecau în călătorii exotice spre meleaguri doar visate, sau auzite, din povestirile copilăriei, pentru a ajunge acolo unde aveau loc cele mai fantastice spectacole ale lumii. Poate spre Indiile de Est, acolo unde se înalță spre cer
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
DIN AZIL), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015. Dar unde s-au dus ninsorile, doamna asistență, din care palat murmurați vocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân, mi-au plecat corăbiile cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemata, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o sa ma
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
stârv răstignit și putred de ani... Sunteți frumoasă, doamna, ca Tamara mea, ... Citește mai mult Dar unde s-au dus ninsorile, doamna asistență,din care palat murmurațivocea dumneavoastră de înger? Aproape nu mai aud, da, sunt bătrân,mi-au plecat corăbiile cu nepoți,fiii mei m-au mutatdin amintiri, în registre.Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar,tremurul de mână blestemata,duhoarea pe care o las în urmă? Va rog să-mi răspundeți, o sa ma tulbur
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcata cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul. A fost îngropată că o străină. Potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștineasca. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei
Sfanta Parascheva sărbătorită la 14 octombrie [Corola-blog/BlogPost/93684_a_94976]
-
oltean de origine, care dispune efectuarea unor percheziții în urma cărora se reține o persoană, anume „Bozgorul”, unul dintre cei doi răpitori, sluga credincioasă a Rechinului, responsabil cu răpirea și sechestrarea fetelor dorite de acesta pentru distracții undeva pe Dunăre, la Corabia ori pe litoral, la Neptun Se fac audieri, iar inginerul înregistrează parte a interogatoriului, adică exact ce avea nevoie. Înregistrări mai făcuse chiar și în biroul Securității, cu micuțul său aparat cumpărat din Germania, fără să fie descoperit. Ele urmau
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
catolicul, protestantul și neoprotestantul. Păstrarea învățăturii ortodoxe autentice este în folosul întregului creștinism. Dacă și Biserica Ortodoxă ar fi dusă în eroare, atunci n-ar mai rămâne nimic pe pământ, decât haosul. Prima grijă a unui preot care conduce o corabie a lui Iisus Hristos este să păstreze cu sfințenie dreapta învățătură. Cu o bucurie extraordinară că este în acest loc autentic al lui Iisus Hristos și fără să privească cu indiferență și cu aroganță, fără triumfalism, fără mândrie, ci cu
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
spre a se lăuda că au învins-o, ci mai degrabă câștigă o frumusețe, lăsând de la ei! În viața personală, valurile vieții artistei sunt înalte ca munții, aruncate la cerul gri, unite cu primejdia. Cu toate acestea, ea este o corabie nu plutitoare la întâmplarea forțelor naturii, ci navigatoare în furtună, printre fulgere și tunete, neajunsă eșuată pe o stâncă, ci scoasă la țărm! „Nu am ascuns niciodată problema asta, o problemă în ghilimele, căci e un mod de viață. Mi-
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
săi: Zamfira Mureșan (Țara Lăpușului, Maramureș), Mihai Moldovan (Valea Idicelului, Mureș), grupul de aromâni din Cogealac, Constanța (Dumitru Zogu, Nicolae Zogu, Mihai Gherase, Giogi Vasile), lăutari din Sudul Olteniei (Toni Căldăraru din Băbiciu, Titi Burcea din Băduleasa, Emil Zamfir din Corabia) și un grup vocal-instrumental din Maramureșul Voievodal (Ioachim Făt, Ioan Pop, Grigore Chira). Demonstrațiile de virtuozitate muzicală vor alterna cu momente lirice susținute de actorul Ion Grosu, care va recita versuri din opera lui Mihai Eminescu. Spectacolul va fi prezentat
„La porțile ceriului”, un spectacol de muzică și poezie cu Grigore Leșe și invitații săi [Corola-blog/BlogPost/93223_a_94515]
-
ce se scutură, o stea ce cade mi-aduc de dânsa negreșit aminte." (S. m.) Că "turnul" însuși, "care cade în ruină", este, aici, absent, nu-i de mirare, atâta vreme cât acest Pantazi, prin excelență om al mării (fie și când corăbiile înseși nu ar fi alta decât tot "niște cetăți"2), trăiește, mai ales, în orizontul și infinita ei orizontală. Poet al turnurilor în ruină, în schimb, e taciturnul Pașadia, cel "fermecat" și de "vestigii" mai "umile" (ca, între altele, acelea
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
prima este în regulă, celelalte șase sunt total aiurea: "ochiul din umbră/ e pupila mișcătoare/ că vede și tace./ E tărâmul galben/ unde se odihnesc amintirile,/ Cimitirul de lacrimi,/ Și de cuvinte îngropate./ Este El, cel/ Care te îndeamnă,/ Pe corabia albastră/ La o noapte cu saună/ Ochiul din umbră,/ E divinitatea din mine/ Cre vede și tace./ Oglinda unde își spală,/ Mulți chipurile/ Rămânând tot murdară,/ Pentru un timp./ E fereastra deschisă,/ Prin care respiră sufletul meu./ Ochiul din umbră
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
istorii literare demonstrează cât de mult servește ea la înțelegerea vieții și creației autorului. Anevoioasă îmi apare, retrospectiv, desprinderea mea din țărmul "ferice" al comunismului, cum mă aflam deja în contratimp cu cei care se arătau dornici să-l atingă ("corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi...")! De fapt, mă aflam în contradicție și cu propria-mi existență: intrasem în martie 1962 ca redactor la ditamai organul central al PCR, "Scânteia" (în pofida unor iritări ale serviciului de cadre: eram fiul unui fost
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
demonstrează cât de mult servește ea la înțelegerea vieții și creației autorului. Anevoioasă îmi apare, retrospectiv, desprinderea mea din țărmul "ferice" al comunismului, cum mă aflam deja în contratimp cu cei care se arătau dornici să-l atingă ("corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi...")! De fapt, mă aflam în contradicție și cu propria-mi existență: intrasem în martie 1962 ca redactor la ditamai organul central al PCR, "Scânteia" (în pofida unor iritări ale serviciului de cadre: eram fiul unui fost - și vremelnic
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
de mult servește ea la înțelegerea vieții și creației autorului. Anevoioasă îmi apare, retrospectiv, desprinderea mea din țărmul "ferice" al comunismului, cum mă aflam deja în contratimp cu cei care se arătau dornici să-l atingă ("corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi...")! De fapt, mă aflam în contradicție și cu propria-mi existență: intrasem în martie 1962 ca redactor la ditamai organul central al PCR, "Scânteia" (în pofida unor iritări ale serviciului de cadre: eram fiul unui fost - și vremelnic - jandarm!). Ruptura
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
undeva în puful de pe lună, să nu știm unde s-au scufundat și să nu le căutăm nicio-dată, refuzând categoric acuzația de păcat. Te salvez în poezie Nu mai am nici o convingere de când te-am întâlnit și trupul e o corabie fără cârmaci, nu mai cred în nici o doctrină deși îmi fac datoria ca o algă în ape călduțe, de la un pas la altul mă ții în brațe doar ca să nu cad în idolatrie fiindcă ți-am spus, ca o cretină
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]