10,108 matches
-
luni de la nuntă, într-un hotel din Atena, în timp ce soțul ei zace bolnav de febră tifoidă într-o cameră alăturată, lasă deschisă ușa apartamentului în speranța că va intra peste ea un sirian pe care îl tot vede trecând pe coridor. E un lucru îngrozitor, dar ținând de adevărul vieții, adevăr din cauza căruia bărbații cu aptitudini pentru gelozie n-ar trebui să se însoare. Dar nici n-am întâlnit până acum vreun autobiograf bărbat la fel de curajos. Păcat că-i atât de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
presă susținută la sediul de campanie al partidului din Craiova, că întâlnirea cu președintele Traian Băsescu a avut loc pe holurile Palatului Cotroceni, la învestirea Guvernului Ungureanu, scrie Mediafax. "M-am împăcat cu Traian Băsescu. Ne-am întâlnit pe un coridor. Traian Băsescu traversa coridorul, eu ieșeam cu colegii. S-a întors spre mine președintele, m-am uitat la el, mi-a zâmbit, ne-am îmbrățișat. A fost așa un sentiment... Pentru el a fost un sentiment că m-am întors
Lavinia Şandru: M-am împăcat cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44760_a_46085]
-
de campanie al partidului din Craiova, că întâlnirea cu președintele Traian Băsescu a avut loc pe holurile Palatului Cotroceni, la învestirea Guvernului Ungureanu, scrie Mediafax. "M-am împăcat cu Traian Băsescu. Ne-am întâlnit pe un coridor. Traian Băsescu traversa coridorul, eu ieșeam cu colegii. S-a întors spre mine președintele, m-am uitat la el, mi-a zâmbit, ne-am îmbrățișat. A fost așa un sentiment... Pentru el a fost un sentiment că m-am întors de undeva de unde plecasem
Lavinia Şandru: M-am împăcat cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44760_a_46085]
-
nu știam cum arată un pub, dar trebuie să fi fost însă ceva super mișto dacă merita să orbecăi noaptea ca să-l gă sești. Ne-am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată din urmă s-a auzit un șuierat care creștea venind de pe Doctor Felix. O pală de praf înecăcios m-a împins de la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
partea de nord a Moldovei, trupele ei ocupând mai întâi Cernăuțiul, apoi întreg ținutul respectiv și cea mai mare parte a ținutului Sucevei. Austria ceruse Turciei ,,o lărgire de teritoriu în Țara de Sus a Moldovei”, sub pretextul necesității unui “coridor” de trecere între Transilvania și Galiția, susținând în mod fals că Nordul Moldovei ar fi aparținut în trecut Pocuției. Nu a ezitat să folosească și alte mijloaceăintimidarea, amenințarea cu forța, coruperea unor înalți demnitari otomani) pentru ași atinge scopul. Poarta
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
premiu și nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau țintă ori de câte ori, neliniștit, le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai dormea o jumătate de oră În plus dimineața. Ieșind din sala de mese Teia, Îl văzuse În fața hotelului pe Pavel stând cu o mână În buzunar, fumând fără chef, părea mai obosit decât pe plajă. Teia grăbise pasul spre coridorul unde aveau camera lor. Nici ea nu avea chef de conversații matinale. În sinea ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să fi dus Silviu cu tatăl său. Cu grijă să nu facă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece... Într-un târziu, se hotărăște să caute grupul. O ia pe un coridor, dar nu găsește pe nimeni. În plus, este la etaj și nu găsește scările să coboare, merge în direcția opusă, dar fiecare cameră dă în altă cameră sau coridor, și parcă nu se mai termină. În sfârșit, a găsit scările
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
un târziu, se hotărăște să caute grupul. O ia pe un coridor, dar nu găsește pe nimeni. În plus, este la etaj și nu găsește scările să coboare, merge în direcția opusă, dar fiecare cameră dă în altă cameră sau coridor, și parcă nu se mai termină. În sfârșit, a găsit scările și le-a coborât într-o fugă. Dar ușa e închisă! Fuge la geam, dar aici sunt gratii și nu poate ieși. Dar vede autocarul care tocmai pornise. Degeaba
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
mângâie pe frunte și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton îl vor strânge, până la urmă, mistuindu-l dureros, rupând cu dinți uriași și ascuțiți bucăți mari de carne sau de oase, trimițându-l fărâmițat corespunzător într-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton îl vor strânge, până la urmă, mistuindu-l dureros, rupând cu dinți uriași și ascuțiți bucăți mari de carne sau de oase, trimițându-l fărâmițat corespunzător într-un stomac imens
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Clotildei"? Ce știa, ce-i spusese despre el? Ciudat om, avea dreptate Costel de la Miorița! Am făcut-o și pe asta, își zise, acum pot să plec! Intrat în casă spre seară, o porni amețit, ca și cum luase o hotărâre, pe coridor, încet, urcă treaptă cu treaptă până ajunse la etaj. Auzea, în surdină, pianul. Să se fi întors Mihai? Deschise ușa încetișor, pentru a nu deranja. Nu era nimeni în acea cameră mare, spațioasă, pe care el o numise amfiteatru. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era moartă și ea... Îl cuprinse o furie de nestăpânit. Se repezi spre ușa dinspre scări, coborî în goană, străbătu coridorul, își strânse repede lucrurile, își luă șapca din cuier, lăsă cheile la portar, opri un taxi și plecă la gară. De-ar fi să stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mulțumesc lui Carmen, își spuse, l-a hrănit bine și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea deja casa, merse pe coridor, deschise ușa atelierului și fu izbit de un miros proaspăt de lemn de brad. Meșterul trebăluia ceva la strung. Când îl văzu pe Petre, opri motorul, se șterse pe mâini de sorț și îl întâmpină cu bucurie. Bine ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
desființată temporar și a fost reînființată în 1879, de către comună. După ce timp de 37 de ani școala a funcționat în localuri închiriate, în 1902 s-a inaugurat localul de școală tip „Casa Școalelor” cu trei săli de clasă, cancelarie, două coridoare sub același acoperiș și locuință separată pentru director cu patru camere din care două locuibile. Școala a fost construită din cărămidă, acoperită cu draniță 150 m2 și cu țiglă 300 m2, iar locuința pentru director era construită din lemn și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa de dimineață. Mama a dat un țipăt scurt la un moment dat. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nishikata. Cu câteva clipe înainte de a muri el, mama a văzut lângă pat ceva negru și subțire și a crezut că e o sfoară. S-a aplecat, firesc, să o ridice... era însă un șarpe. Acesta s-a strecurat pe coridor și dus a fost. Numai mama și unchiul meu, Wada, l-au zărit. S-au uitat unul la altul, dar n-au spus nimic, de teamă să nu tulbure ultimele clipe ale tatălui meu. De aceea, nici eu, nici Naoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
împreună ne ocupă abia unu la sută din timp. Restul de nouăzeci și nouă la sută îl petrecem în așteptare. Aștept, sperând cu fiecare clipă. Simt că mi se sfărâmă pieptul de pași de fericire. Mi-i și imaginez pe coridor... Gol însă. Oh, viața e prea dureroasă! Realitatea confirmă părerea universală că mai bine nu ne-am naște. În fiecare zi, de dimineața până noaptea, aștept ceva cu disperare. Mă simt mizerabil. Aș vrea să mă bucur că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea că, foarte repede, solidaritatea intelectuală, prin care căutasem să facem față presiunilor regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane de lapte, / altele caută judecătoria de ocol / unde țăranii coboară / și intră în curte cu biciul în mînă. Lîngă monumentul cu vultur / apar funcționarii lins pieptănați, / dispar în misterioasele coridoare / împodobite cu genți și avize" (Reședință de plasă).Un aer de pictură naivă emană din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
de uitat: cea a relației, de o superioară tandrețe, care ia naștere la Cezieni între nepot și bunic; cea cu gardianul Bușcu, podidit de afecțiune pentru cioroiul Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a brigadierului Muscalu... Valorile boieriei, vărul Adrian, știu asta, le-a învățat de la bunicul. Dar scrisul, la peste 70
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
salvăm în ultima clipă. Pentru că for-mele fără fond, asemenea bășcăliei, dar, spre deosebire de ea, neexcluzând construcția, au fost pentru noi realități complexe născute din tensiunea între vechi și nou, între Est și Vest, în care am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul popoarelor între Occident și Orient", un coridor pe care am fost târâți mereu spre Orient, încăpățâ-nân-du-ne mereu să înaintăm spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
fond, asemenea bășcăliei, dar, spre deosebire de ea, neexcluzând construcția, au fost pentru noi realități complexe născute din tensiunea între vechi și nou, între Est și Vest, în care am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul popoarelor între Occident și Orient", un coridor pe care am fost târâți mereu spre Orient, încăpățâ-nân-du-ne mereu să înaintăm spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest repetat și dramatic demers suntem solidari cu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
unde un domn fanariot, Caragea, și-a scurtat drumul rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin poarta modelată de vremuri și valuri, înainte să fie acoperită de oceanul care începuse să se apropie. În partea cealaltă, era o perdea de apă și lumină, care se revărsa ca un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]