385 matches
-
ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în obraz, de osteneală și de mulțumire. Nănașa o corpolentă rumenă, sinceră, cu ochi verzi, doamnă de Capitală din cap până în picioare (deși plecată din Goldana, numai de doi ani în urmă, i se încredințase tranșarea cotletelor și învârtirea frigăruilor în dependințele unui restaurant de lux, pentru nomenclatura din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
plecăm de aici. Problemele au început când fetele au debarcat în Curaçao ușor amețite, dar perfect conștiente, și și-au croit drum spre ghișeul pentru feribot. Emmy a cerut politicoasă trei bilete. — Nu, a anunțat cu evidentă bucurie o negresă corpolentă care purta mumu și sandale. Anulat. — Anulat? Cum adică anulat? Emmy se străduia s-o privească aspru, dar faptul că bărbia ei abia ajungea la ghișeu o împiedica să obțină efectul dorit. Femeia a zâmbit. Fără amabilitate. — Nu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă greoaie și neagră dominată de două pete, sub ochelarii de oțel: obrajii săi rubiconzi. Avea o voce puternică, pasionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scaun. Uite, să-ți prezint un amic. Profesorul Vancea. Asistenta mea, Ortansa Teodosiu. Scumpa ieși, aduse de pe hol scaunul, îl puse la ușă, la intrare, unde fusese și cel anterior. — Să intre Dumitrache Grigore. Ortansa ieși, apăru un bărbat scund, corpolent. Fața mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În ani, schimbările de mentalitate În distribuire și acceptare! Am mai povestit despre Zița mea din 1980, de la Sibiu, care era grasă și avea 48 de ani (hulită de o regizoare tradiționalistă); au trecut 15 ani și Dorina Lazăr, tot corpolentă, tot vîrstnică, la Odeon nu mai scandaliza pe nimeni. La fel, o „grasă” de la Nottara, În 2011. Actorul C. Nottara Îl juca pe Tipătescu la 25 de ani și nu intriga lumea teatrului: Cosmin Crețu Îl juca la 32 și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ca să fiu sigură că mă îndrept spre Jake. Chiar și așa, cu tot efortul, fac câteva greșeli înainte să ajung la prosopul meu. — Am crezut c-o să te așezi lângă tipul ăla de colo, râde Jake, arătându-mi un bărbat corpolent, cu o burtă atât de mare, că pare sprijinită pe genunchi. Sunt cam mioapă, mărturisesc eu. Odată eram în vacanță în Australia, cu prietenul meu Robert - el este homosexual, și am mers pe o plajă frecventată numai de tipi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Victor Olaru se trata cu un pahar de vin rubiniu când auzi În spatele său bătăi puternice În ușă și o voce puternică: Deschide, imediat! În numele legii! Victor deschise și În sălița scundă intrară, fără să salute, un maior de miliție corpolent, pădurarul Zota și șeful de post Botezatu. Ultimii au schițat o umbră de salut către gazda care Înțelese totul din prima clipă și nu mai aștepta alte explicații. Tăria sa de jandarm Încercat Îl părăsi imediat și sângele nu-i
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu se mai termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala de teatru spectatorii au plecat, a râmas unul singur și-ar vrea și el sî plece. |ntr-un tărziu, Un bârbat corpolent, ămbrâcat ăntr-un halat alb, mototolit, m-a ăntrebat cum o cheamî pe femeia a cârei identitate nu se știa. Am negat cî aș cunoaște, ba, mai mult, am spus cî tatâl meu, vâduv de foarte mulți ani, avea multe legâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cristi pe doamna din anexă, ca și cum vorbea de lângă el. Un bec Bunsen nu aveți? întrebă polițistul. Avem, bubui glasul doamnei, dar s-a terminat gazul din butelie. O spirtieră nu e bună? Ba da, se declară Toma de acord. Femeia corpolentă trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât o lampă cu petrol, pe care o așeză lângă microscop. Eu vă las, mai am niște treburi de făcut acasă. Dacă vă mai trebuie ceva, te descurci tu, spuse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bogată. Nu era în stare să păstreze banii. Fiică a unei băștinașe și a unui căpitan de marină instalat în Tahiti, când am cunoscut-o eu avea cincizeci de ani, dar părea mai în vârstă. Era uriașă. Înaltă și extrem de corpolentă, ar fi fost o prezență impozantă dacă bonomia feței ei nu i-ar fi tăiat orice posibilitate de a exprima altceva decât bunătatea. Brațele ei erau mari ca niște pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi fost familiar încă de la naștere. Aici în sfârșit își găsește liniștea. I-am spus lui Tiaré povestea unui om pe care-l cunoscusem la spitalul Sf. Toma din Londra. Era un evreu numit Abraham, un tânăr blond cam corpolent, timid și foarte modest. Dar avea daruri remarcabile. A intrat la spital cu o bursă și în cursul celor cinci ani de studii medicale a câștigat toate premiile pentru care a concurat. A fost numit rezident întâi de medicină generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cam la zece ani după aceea, într-o dimineață, pe bordul unui vas care se pregătea să lase ancora la Alexandria, am fost chemat să mă aliniez cu ceilalți pasageri pentru a fi examinați de doctor. Doctorul era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am observat că e foarte chel. Mi s-a părut că l-am mai văzut cândva. Deodată mi-am amintit. — Abraham! i-am zis. S-a întors nedumerit spre mine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un gest puțin dramatic a întins brațele în lături: — Credința în Dumnezeu. Fără asta am fi fost pierduți. Atunci am ajuns la casa doctorului Coutras. LV Doctorul Coutras era un franțuz bătrân, de statură înaltă și mai mult decât corpolent. Trupul îi semăna cu un uriaș ou de rață, iar ochii lui pătrunzători, albaștri și binevoitori, se opreau din când în când cu mulțumire pe pântecul lui enorm. Avea tenul roșcovan și părul alb. Era genul de om care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uneori greșite. De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot stăpâni să nu-mi spun, cu oarecare răutate, că pe cât de încîntător e un trup frumos, gol, pe atât de inoportun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
căpitanul Free, zise. Pe când mergea prin culoarul părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând cercul de sârmă de deasupra, care ținea loc de zăvor. Nimic n-avea culoare pe toată întinderea aceea unde bălăriile năpădiseră în mare parte rămășițele de materiale de construcții. Se strecura totuși printre blocuri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de o oră și jumătate până la miezul nopții. Lucian și-a amintit de atâtea ori, după aceea, de doamna Saicovici, prietena ultimilor ani de singurătate a mamei, o bucovineancă în vârstă, corpolentă și destul de sobră, dar care avea momente de cochetărie când făcea aluzii discrete la formula cu care prefera ca lumea să i se adreseze. Știți spunea c-un râset jenat -, eu n-am fost niciodată măritată. Așa s-a-ntâmplat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
recăpătă echilibrul, Începu să urce anevoie, atent să nu se ciocnească de cei care coborau. Fu nevoit să dea Înapoi nu o dată, ca să nu fie târât la vale, iar apoi profită de pragul deschis de un grup de negustori lombarzi, corpolenți și organizați. Aceștia urcau deschizându-și drumul ca niște lăncieri care atacă rândurile dușmane. Luându-se după aceste furii, Dante izbuti În cele din urmă să ajungă la capătul de sus al scării, În spatele străjerilor Înarmați care Îi interogau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei. — Își permit să mă lase să aștept. Aș pune să fie spânzurați cu toții, dacă ar exista un călău. Izbutise să fie primit doar folosindu-se de autoritatea lui, Însă anticamera devenea umilitoare. Într-o jumătate de ceas, văzuse negustori corpolenți, oameni trudnici și alți indivizi de nimic trecând Înaintea lui. Simțea cum Îi sporește ura față de mârlanii aceia Îmbogățiți, acum umflată de dorința de răzbunare. Din pricina unora ca ei, devenise Florența ceea ce devenise. Un oraș care ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o singură flacără. Evident, voiau ca spectacolul să fie văzut cum trebuie. De fapt, câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]