330 matches
-
luat p-a-ntîia... În mai puțin de-un minut, îmi scrisesem peste tot numele ăsta scump al tău: Nora! Nora! Cum să fi arătat? Eu aveam picioarele strâmbe, tu, musai, să ai niște picioare fandosit de drepte, mamă-mamă! Îmi și imaginam cosițele astea pe care bunicuță-ta începuse să ți le-ntoarcă cu fierul. Chestia revoltătoare e că nu ți le întorcea numai ție, i le întorcea și verișoarei tale de-a doua, o batoză prefăcută, Camelia, iar sâmbăta tu plângeai. Am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că tot ceea ce-și dorește Domnul este un coș cu fructe ambalat În celofan? Sau o pâine Împletită. Pâinea Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă parte, există acel gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc. Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise Warda, o instalase într-o încăpere micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dacă nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde șezi Urmă nu vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
asta, mândră, de noi... C-am semănat grâu de vară Ș-o eșit numai secară, Și-am semănat busuioc Și-o eșit pară de foc. 78 Trimite-mi, fată măiastră, Ce-i mai verde-n valea voastră: Codrul și poienile, Cosița și genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful nalt cu penele, Ochii și sprincenile, Că eu sunt tot sănătos Și mulțămind lui Hristos, Te sărut, mândră, frumos. 79 La fântână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de său, Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își împletea cosițe din frunze și flori de sulfină și cu ele pe cap și pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste neoane, avioane... Vai de noi! Nu-i de mirare că migratoarele o iau razna. A fost odată ca niciodată Ileana Cosânzeana, în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a tăiat părul, l-a vopsit, l-a răsucit, l-a făcut permanent, i-au mai rămas în cap doar firele-astea roșii, negre, zici că-i coafată de baba oarba, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ah, ce privire! Cât era de frumoasă această femeie! Văd Încă această pupilă de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare. Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hore". Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel de Flori în revărsat de zori [Oprișan, II] este un basm, în care eroul pleacă în căutarea celei promise la naștere, " Fata Brună, Cu Fața Rumenă, /cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă." Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, într-un bordei, unde zărește două oale fierbând pe foc. Își amintește, brusc, o vorbă din bătrâni: "dacă găsăști două oale la un foc că fierbe, una
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Personajul feminin pozitiv are de multe ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În sfioșenie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lua / Cu cămașă de aur te-oi îmbrăca / Și foarte mândru te-oi spăla. / Și te-oi curăța / Și te-oi limpezi / Și din pat mi te-oi scula / Și cu grebla oi grebla / Toată dragostea cât oi afla / Din cosițele fetelor / Din pălăriile flăcăilor / Din statul preoteselor / Din statul jupâneselor / Din coroana împărăteselor; / Toate mi le-oi grebla / Și toate aici în apă le-oi aduna / Sănătate-i căpăta. Cine pe tine te-a vedea / Să-i pară că soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu te-ai coace"), relație semantică al cărei efect stilistic generează dialogul descriptiv: "Busuioace, busuioace, / Răsărit-ai, nu te-ai coace!.../ Dar de ce să nu mă coc? / Că sunt floare cu noroc! / Cresc tot timpu-n grădiniță, / Mă iau fetele-n cosiță / Și băieții-n pălărie, / Cu o mare bucurie, / Cu dragoste nouă / Ca stropii de rouă!"115 Natura personificată devine, în balade, cadru evenimențial al tragismului uman; personaj-martor la trama epică, natura se supune, ea însăși, riturilor de trecere, conturând un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
matasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănul nici se clătește, / Bate vântul s-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile / Cu poalele supniță, / Cu vârful cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"125 Paradigma mitologică a colindelor este construită pe baza nuntirii dintre pământ și cer, legătură consfințită de prezența astrelor; în unele colinde, apar și ipostaze feminine ale soarelui care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văzui nimic; / Văzui trei sori, / Trei surori / A sântului soare. / De cât loc m-au văzut / De cât loc m-au auzit, / La mine au alergat, / În sfântă haină m-a îmbrăcat, / În scaun de aur m-a înălțat. / În cosiță fir de-argint pusu-mi-a, / În dreapta bucin de aur pusu-mi-a, / În mâna stângă, trâmbiță (...) / La casa jocului am stat, / Din trâmbiță am trâmbițat, / Din bucin am bucinat, / Toți feciorii m-au luat, / Toți m-au jucat, / Toți în fruntea jocului, / Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ajungea."189 În plan mitic, ipostaza antropomorfică a lunii a fost considerată Ileana Cosânzeana, "frumoasa pământului și a cerului", din basme, "la soare te puteai uita, dar la dânsa ba"; "frumoasă ca o floare într-o iarnă fără soare"; "din cosiță floarea-i cântă, nouă împărați ascultă".190 Ileana Cosânzeana locuiește în "pajiști miraculoase, unde cresc buruienile alese și grăitoare" care vindecă sau dau viață eroilor din basme și din care se prepară leacul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mătasă, / Dar în leagăn cine doarme? / Cuconașu, / Boierașu. / Bate vântu ș-aburește, / Leagănu mi se clătește, / Bate vântu ș-abura, / El atunci că se scula / Și din gură-așa zicea: / Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu vârfu cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"199 Motivul "copilului ales", prezent în scenariul ritualic din cadrul colindelor în care se înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tră Stămărie."202 "Luna Nouă" este invocată, în mentalitatea tradițională universală, prin diferite formule recitative, pentru sănătate, pâine, dragoste,fiind momentul prielnic descântecelor și vrăjilor de dragoste: "Lună, lună nouă, / eu ca tine, tu ca mine; / părul tău, până la piept; / cosița mea până la pământ; / Lună, lună nouă, / dă-mi pâine și ouă, / să mi-o bag în mânnecă, / să mi-o mănânc duminică" (la aromâni)203; "Bon venuta, luna nova, / jisti vecchia e turnasti nova / Comme criscinu li toi pizzi, / accusi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat, / în sus și în jos am cătat, / pe nimeni n-am văzut, / numai nouă frați betejiți; / s-au dus nouă, / au venit opt, / s-au dus opt, / au venit șapte, / s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de 40-60ș, timp de o săptămână), timp de o lună. Spălări pe cap cu fiertură din coajă de arin, de salcie pletoasă, rădăcină de boz, de brăileancă, de brusture, cu busioc, captalan, cătină, cățușnică, de frunze de cânepă, coada calului, cosița fetei, crucea pământului, curpeni de pădure, duminicuță, foi de dafin, stroh de fân, iarbă mare, iederă, măr dulce (frunze și flori), coajă de mesteacăn pletos, sevă de mesteacăn, frunze de nalbă, de nuc și coji de nuci verzi, din crengi
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
1958 scrie și el: Măi, vântule zvăpăiat! De mi‐ ai scuturat atâtea Flori, în păru‐ mi cărunțit Sau în toamne reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau înfiorezi obrajii La fecioare și feciori, Nu‐ s pe tine supărat Măi, vântule zvăpăiat! În perioada 1950 - iulie 1954, Steagul roșu apare în format mic (32‐45 cm.), săptămânal până în 1952 și bisăptămânal ulterior
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]