743 matches
-
MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016. Mă frige luna grea de vară, Mă frige și mă coace la foc mic, Mă perpelesc a nu știu câta oară În miriștea cosită de-un bunic. Mă-înțeapă paiul grâului ucis, Mă arde pâinea caldă, nedospită, Îmi plânge luna iulie din vis De când am fost mireasă mult iubită. Adun imagini, an de an, și doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
de dragoste și dor, Închid în iulie toată iubirea Coaptă ca pâinea caldă în cuptor. Citește mai mult Mă frige luna grea de vară,Mă frige și mă coace la foc mic, Mă perpelesc a nu știu câta oarăîn miriștea cosită de-un bunic.Mă-înțeapă paiul grâului ucis,Mă arde pâinea caldă, nedospită,Îmi plânge luna iulie din visDe când am fost mireasă mult iubită.Adun imagini, an de an, și doruriCe le păstrez în suflet ca-într-un cufărPlin de fantome
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
-i ajutam în fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să uit însă niciodată, momentele de liniște, când mă odihneam la umbra brazilor, după o oră sau două de cosit, și mâncam toți plăcinte ardelenești cu brânză
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
un buștean gros aruncat între maluri într-un loc mai îngust în care apa se învolbura repezită. Am hotărât pe care stog de fân să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem vedea întregul câmp cosit până la râu și șosea, pe de o parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață câtre înălțimi, pe cealalaltă parte. Ne-am cățărat cu greu, după mai multe încercări, folosindu-ne de acel par de mijloc ce dădea stabilitate
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Helix, privind către păianjenul din fața lui? - Păi, cartierul cel nou, aeroportul, sala de concerte, știi tu... Helix nu știa, chiar nu avea habar ce năzdrăvănii îndruga păianjenul mic și verde. Se opri să îl asculte. În zona părăsită, iarba fusese cosită de Costel și se ridicase o metropolă a gâzelor. În noul oraș, Viorel dădea concerte de binefacere în fiecare seară, într-o sală iluminată de felinarele licuricilor, cu o cortină fină țesută de două superbe domnișoare păianjen, iar în aeroportul
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
auzit acolo sus Petale de iubire de la un biet supus Că tare sunt sărac lipit Dar bogat în mult iubit, Ajută plebea și săracul Nu îmbuibatul sau bogatul Ce a ucis și ultima mioară Pentru a lui poftă, îndoială. Eu cosesc doar iarba verde Dar nu rănesc codrul cel verde, Și nu ucid nici căprioară Nu vreau război și nici pomană. Sunt doar supus tot spre apus Și spun: Mă iartă Doamne de nu-s bun! Referință Bibliografică: Glasul greu / Petru
GLASUL GREU de PETRU JIPA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375412_a_376741]
-
că iubitul ei nu vrea să vorbească cu ea și orgolioasă, nici nu-l roagă. De necaz merge în livadă și roagă privighetoarea să-i spună dacă nu l-a văzut pe iubitul ei, poate acolo unde fânul a fost cosit și unde s-a dus cu caii la păscut. S-a apropiat de un râu repejor care i-a spus că iubitul ei și-a adăpat caii. „Na more răbaki” (Pescarii pe mare) are ca temă dragostea dintre un pescar
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
o grămadă de cârpe și le-a spălat în covata publică e caraghioasă lumea și eu odată cu ea mă cern prin toate aceste nimicuri când știu că moartea nu iartă nimic oricât rânjește în luciul perfect al coasei atacă frământă cosește iarba amară a omenirii nu știu dacă are un program precis și mai ales dacă ea este cea care l-a construit înainte ca Domnul să-i cunoască fiecare mișcare oricum lumea umană seamănă perfect cu cea animală se ucid
CARAGHIOASĂ LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372373_a_373702]
-
Antonin Dvorak. Wolfgang Amadeus Mozart, muzician austriac din secolul XVIII, violonist, pianist, dirijor și compozitor austriac, reprezentant al clasicismului vienez a scris concerte pentru vioară și pentru pian, opere: La Finta Giardiniera, Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat. Dar și simfonii, cvartete de coarde, sonate pentru vioară și pian, muzică religioasă. Piesa interpretată de cei doi pianiști - Sonata în D Major - a strălucit, ca de altfel toate lucrările lui prin sentimentul pasionant al dragostei
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
vuiet. Un vuiet de mare ascultat în asfințit, când începe să se lase sub nesfârșita apă soarele și tac păsările somnoroase, răzvrătite o zi întreagă și trase la țărm cu aripile îngreunate. Un vuiet de vânt venit dinspre o câmpie cosită de iarnă și învelită sub pături de zăpadă. Un vuiet ce-i auzit de fiecare dată ca întâia oară, ca o mângâiere ce nu se dăruise niciodată și nimănui până atunci și nu se uită, plăcând-o până la fericire. Cântecele
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
subit iubirea. Dorul din a mea cale nu s-a mai ferit Lacrimile mi-au tot cerșit fericirea. Pe inima obosită un fluture a poposit Când petalele spre cer mi s-au deschis. Iarba durerii cu lacrimi amare s-a cosit - Iubite, doar tu ești al primăverii vis! Se aude acum un cântec de vioară Cântat de o inimă în depărtare, Ce ar vrea să spună bunăoară: - Vino, să-ți dau o dulce sărutare! Luna ne va ademeni cu poezia Născută
MĂCAR UN ANOTIMP de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347983_a_349312]
-
totu-i răsărit, nimic n-apune. Sub ceru-ngenuncheat în rugăciune. Chiar ceru-a-ngenuncheat în rugăciune! Bocet Priviți, se lasă seara În toți: în crini și-n prunci. Și dacă vindem Țara Ce vom mai fi atunci? Auzi? Răsună-n soare Tăceri cosite-n lunci. Și Țara de-o dispare Ce vom mai fi atunci? Citiți în cartea ierbii Bocete lungi-prelungi. Și de ne plâng și cerbii Ce vom mai fi atunci? Privești, auzi, citește - De zei știute munci. Și-n tot ce
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării? Pășesc cu grijă pe un câmp minat de neîncredere Aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda Și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat ... Referință Bibliografică: Cu prudență / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 412, Anul II, 16 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CU PRUDENŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345071_a_346400]
-
trăiește. Că uite după aia ce pate - stă să-i facă lui alții. Drept îi? Acu’ ce nu-ți convine că plec? Eheee... las’ că știu eu. Păi cine-o să-ți mai sape ție, cine-o să-ți mai cosească, cine aia, cine ailaltă? Pentru aia și-ailaltă, nu zic, oi găsi tu înlocuitor, da’ să știi că coasă ca a mea n-are nimeni. Auzi, ia nu te mai boci atâta! Ia-te de mână cu baba Leana și jeliți
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
satului nu mai funcționa toamna și fiecare familie trebuia să-și păzească propriile animale. Toamna vitele puteau să hălăduiască pe toate câmpurile, fie pășune, fie pe ogoarele de unde se strânseseră recoltele. Cele mai căutate pășuni erau însă fânețele care fuseseră cosite prin iulie și pe care iarba avusese timp să mai crească pentru pășunatul de toamnă. Pe aici se adunau vitele și din satele învecinate. Valea Vișinei era locul preferat de către tinerii ciurdari ai satului Petia, care se aflau în apropierea
BELDIE ÎNCEPE SĂ AIBĂ NECAZURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345185_a_346514]
-
Zăgan Publicat în: Ediția nr. 797 din 07 martie 2013 Toate Articolele Autorului Că poftesc la trupul tău și-am ieșit la drumul mare dar îți spun iubito zău am doar stele-n buzunare Am ieșit la drumul mare am cosit și-un lan de astre dar nu m-am atins de soare nici de zările albastre Am cosit și-un lan de astre dar îți spun iubito zău astea-s patimile noastre eu poftesc la trupul tău Și-am ieșit
ÎNDRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345523_a_346852]
-
și-am ieșit la drumul mare dar îți spun iubito zău am doar stele-n buzunare Am ieșit la drumul mare am cosit și-un lan de astre dar nu m-am atins de soare nici de zările albastre Am cosit și-un lan de astre dar îți spun iubito zău astea-s patimile noastre eu poftesc la trupul tău Și-am ieșit la drumul mare ca să-ți fur o sărutare Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografică: ÎNDRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE
ÎNDRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345523_a_346852]
-
coase pe care le bătură mai întâi . Femeile , vreo patru, primiră furci să întoarcă fânul cosit ieri. Traseră câteva brazde bune la coasă, dar tensiunea se simțea parcă în văzduh. Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită. Soarele se înălțase bine pe cer. Aveau apă rece la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își vedea și el de treabă, trecuse la coasă, doar or termina azi cu lunca, măine să se mute
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
bunicilor, nu se vedea nicio alunecare de teren. Vremea dădea semne că ziua aceea va fi nespus de frumoasă. Roua se zvântase, albinele se porniră să zumzăie voioase în jurul stupilor. Bunica, plecând la fân, la vale, unde bunicul începuse să cosească mai multe brazde, îi zise lui Ionuț să nu plece de-acasă, să nu-i dea iarăși bătăi de cap, lăsând casa descuiată și singură. Dar poți să te pui cu un copil? Acesta ieși doar un pic pe uliță
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
îi atrase curiozitatea: mai în vale, pe toloacă, luceau mici ochiuri de apă, ca niște minuscule lacuri. De bună seama, în urma ploii furtunoase de ieri, gropile se umpluseră de apă iar acum luceau ispititor. Se uita cu încântare spre livezile cosite de curând de vecinii din vale, îi plăceau și își dorea să fie și el acolo. Iată, acolo, lângă casa vecinilor, ieșiră din casă toți cei trei copii, pesemne trimiși cu treburile casei. De cum îi văzu, Ionuț coborî un pic
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
cu pălăria mare, ajutat de cele două femei și copiii, au clădit stogul înalt și rotund, frumos ca un fus de tors lână. Odată terminată treaba, oamenii își pregătiră uneltele să plece să grebleze în altă parte, unde mai fusese cosit de dimineață. Ionuț își aminti că bunica îi zisese nu cumva să plece iar de-acasă. Așa că fugi val-vârtej, cât se poate de repede, la vale, spre casă. Mai apoi, după ce se descurcă cu bunica în privința abaterii de la vorba ei
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
Sub raza soarelui, tăcută, se înalță, Își scutură semințele-n țărână, Apoi se-apleacă-n rugăciune peste tină... E poate iarba verde din câmpie În care se ascunde cântând o ciocârlie, În care dragostea înmugurește, Și care se apleacă atunci când coasa o cosește... E poate bradul falnic de pe coastă, Care rămâne verde și-atunci când iarna-i aspră, Care aduce-n casă atâta bucurie, Și -n jurul lui se-adună copii cu veselie... Ce este omul? E- un înger ce trăiește pentru a sa
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]