450 matches
-
Trebuia bine tasat și cu toate acestea se infiltra apă și murdărie. Scoaterea din groapă, mai ales iarna, era destul de anevoioasă. În plus, porumbul nefiind tocat, nu era consumat în întregime. Exasperat de acest fapt am înlocuit porumbul cu ovăz cosit când începea să bage bob. Sistemul mi-a dat rezultate satisfăcătoare. Dar nu mi-a dat atunci prin minte, nici mie, nici fermierilor vecini să însilozăm porumbul la suprafață. Porumbul murat a produs o adevărată revoluție în hrana bovinelor. Redau
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Rajdaetsja”= “Hristos se naște”). Înainte de a porni la colindat, în general pe la casele rudelor, grupurile de copii trec mai întîi pe la locuința preotului pentru a primi binecuvântarea. De Florii în biserici se așterne pe jos un “covor” de iarbă proaspăt cosită, iar după sfințirea crenguțelor de salcie, fiecare credincios ține în mână o astfel de crenguță și o lumânare. Porțile caselor sunt împodobite cu diverse crenguțe înverzite sau chiar cu flori. Un obicei foarte bine păstrat este Maslenița (Săptămîna Brânzei sau
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cela bătrân din marginea pădurii. Ai acolo tot ce-ți trebuie... și apa de izvor este tot acolo, sub frunzele de brusture. Alături, pe sub coasta văii înguste, locul era abrupt și pietros, prelungindu-se până la celălalt capăt al pădurii. Câmpul cosit alunecă parcă în valuri către zidul de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul lucru pe care și l-ar fi dorit... Iarbă cosita trebuia uscată în bătaia soarelui arzător, întoarsă apoi și adunată pe urma în căpițe... Cei patru cosași îmbucau cu poftă din mămăligă caldă încă, amestecând-o cu brânză iute de oaie, cu ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe, cositul i se pare cel mai frumos lucru din lume. Îi place să simtă mirosul fanului cosit, să audă coasă fâsâind prin fâneața înaltă, să adune brazdele ușurele cu grebla mare de lemn, dar mai ales îi place să înalte căpițele, simetric, să le „perie” de paie, să le facă „moți`. Mișcările lui sunt sigure, căpițele lui
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și luminile geamurilor... Focurile sub plopi mureau, și de la geamurile hanului curgeau lumini spre întunericul văilor. Petrișor Damian își dădu cușma pe ceafă și sorbi tot vinul din oală. Se uită spre oamenii care se culcaseră cu capetele pe fân cosit, învăliți în sumane; nu vedea nimic lămurit; nici pe moșneagul ce-i povestise nu-l mai deosebea; se ridică în picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi știu pe toți, ei nu mă știu deloc. Și ce dacă semnez niște cărți anonime? Nu eu sunt acela ce pierde. Când se ivesc zorii de ziuă, E cum ne-am mai naște o dată. Aș adormi pe-o brazdă-abia cosită, Căci iarba mă îndeamnă să visez. Coroanele sunt toate efemere, Doar fără cap devin nemuritoare. Am fost cândva și staroste de hoți - Furam măcar cate-un sărut pe noapte. Din toate câte am furat în timp, Am dat cu-asupra
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ale arheologiei sec. XX, absolut totul se subordonează acestei predestinări neantice.“ Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație: „O simțeam cum tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat, peste cearceaful alb, apretat. Palpam, răspuns la manevra ei, aceeași porțiune de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu căruciorul o bucată de drum, nu fiindcă i-ar fi fost frică, doar așa. Trebuie să fi fost pe la începutul verii, o noapte cu lună aproape plină. Pe ambele părți ale drumului de țară vedeam clăi de fân proaspăt cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la o aruncătură de băț în urmă - sau am avut nevoie de mai mult timp? - am și abandonat căruciorul gol și ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu; fiindcă, atunci când începătorul de lângă ea a devenit brusc, sub luna aproape plină, trist ca un animal și nu știa cum și de la ce, nu l-a mai ajutat nici o mângâiere și nici o vorbă bună. Și nici măcar mirosul câmpului proaspăt cosit nu mai părea suportabil. Claia noastră de fân era turtită când ne-am ridicat - ea, ca să-și caute chiloții, eu ca să mă închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mașa se simțea atât de epuizată, Încât abia aștepta să se Întoarcă În satul ei natal. * * * Aproape se luminase de ziuă. Aerul limpede și răcoros al dimineții pătrundea prin ușa grajdului, aducând de afară miros de baltă și mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și a venit lângă mine, îndemnându-mă din priviri să ne continuăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
negru, ca lui monsieur marcel proust, Nu sunt grasă, nici nu sunt Îmbrăcată În negru, iar tu n-ai nici o idee cine a fost marcel proust, Din motive evidente, coasele, atât asta de cosit oameni cât și celelalte, obișnuite, de cosit iarbă, niciodată n-au putut să Învețe să citească, dar toate am fost dotate cu o bună memorie, ele a sevei, eu a sângelui, am auzit rostindu-se pe ici pe colo de câteva ori numele de proust și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de zi, la ceasul de trezire Să mă vezi iar în hainele de mire 68 S‐adorm apoi în fân cosit aseară Lăute‐ n somn, și‐n vis tu diafană Petale roz să ningă pe fecioară Vârtejul să te suie în candela de ceară și fără veste, fără trup Să ne oprim în marele Olimp Cuprinsul se strecoară‐n necuprins În
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și de călduroase, și vara, și toamna încât să crească lucerna (cosită deja de trei ori) în grădina întinsă de nu-i vedeai capătul, să se facă fructele, să se facă legumele (roșii, vinete, morcovi, sfeclă și ceapă), porumbul și via, ultimele așezate în apropierea gardului din lemn, foarte înalt, încât greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plătesc bine, Neli, dragă, dar tu (căci așa îi vorbea la început, cu „tu”, apoi, paradoxal, pe măsură ce timpul trecea, a început să i se adreseze cu „dumneavoastră”) răspunzi de grădină, de tot-tot, de semănat legume și flori, de plivit, cules, cosit, toamna de fructe, la vie mai aducem noi câte o grupă de studenți, se bucură și ei, săracii!!! Unde trebuie, plătim noi oameni să te ajute la cosit, de încărcat, tractor, dacă trebuie. Plătim tot. Numai să ai grijă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de lângă un ogor cu porumb și în spatele căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea unui vapor, de pe vârful unui munte sau dintr-o grădină plină de flori. Visează o cămașă din pânză albă, curată, Îmbrăcată pe trupul proaspăt Îmbăiat, și mirosul de iarbă cosită pe care de mult, când era copil l-a simțit din plin, Într-o excursie cu școala .... Toate aceste ,,minunății,, , cum le numește, și altele pe care le-a pierdut nici el nu mai știe de când, Îl ajută să spere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]