7,769 matches
-
un tren blindat spre baricada/ ridicată pe artă" (Violența zahărului așezat pe limba unui diabetic). În cele din urmă se produce ceea ce am putea numi o mondializare a metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de la Humanitas; ele au făcut deja subiectul unor abordări mai amănunțite: alteritatea (Entre l'Ange et la Bête. Le mythe de l'Homme différent de L'Antiquité è nos jours), milenarismele și apocalipsul (Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit), spațiul cosmic (L'Exploration imaginaire de l'espace), imaginarul istoric (Jocul cu trecutul), miturile politice (Mitologia științifică a comunismului, Istorie și mit în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
în aceea că el consideră că artistul procedează aidoma naturii: natura creează, imită, iar artistul imită natura producând obiecte. ...conceptul de mimesis, și el cu multiple ramificații, până în zilele noastre... ...exact. Chiar dacă arta e reabilitată, întrucât face parte din procesul cosmic. L-ați amintit adineaori pe Parmenide și aș vrea să mai rămânem puțin în acest context ideatic și să insistăm asupra raportului Unul-Multiplii. Cum interpretați dvs. acest raport în care Unul este Unicul, Absolutul... Mi se pare că, în legătură cu acest
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
spațiul rural, Fiodor Abramov, Viktor Astafiev, Vasil Bîkov sau Vasili Belov. Dar oricît de limpede conturată această orientare în Despărțirea de Matiora, oricît de indubitabilă ar fi simbolistica satului ca loc aproape sfînt, unde viața are semnificație la un nivel cosmic format și alimentat de tradiții, eu cred că romanul, așa cum îl putem noi citi astăzi, într-un timp al alienării generalizate, ne permite (poate chiar ne propune) să reflectăm la alte chestiuni decît cele legate de o lectură cu premise
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei dintre realitate și ficțiune: iubirea
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
sale. Dar, evoluția țării este privită de el în complexul forțelor care au gravitat în această regiune și care i-au influențat decisiv existența. Iar poetul român proiectează istoria națională pe fundal universal și, cum vom vedea, chiar pe fundal cosmic, descifrînd principiul pe care îl încarnează principala forță care ne-a pecetluit existența ca neam de-a lungul secolelor. Poemul eminescian Memento mori este o istorie a omenirii construită pe ideea caducității civilizațiilor. Civilizațiile se definesc însă ca fiind materializările
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare de realizare a unei stări cosmice, fie că ea se numește imperiul roman, fie cel al lui Napoleon, fie că va avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să readucă totul la starea de haos. Istoria se
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o extazie mîntuitoare, printr-o comunicare cosmică în cadrul căreia individul se livrează, fără de regret, universalului: "M-am așezat lîngă tine, viață/ Dar tu nu voiai/ Decît să plîngi cu ochii mei/ Să ucizi cu gura mea/ Să mori cu inima mea...// M-am întins lîngă tine, moarte
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
definește, identifică, precizeză ceea ce inițial nu era decît o pură virtualitate sau chiar un mesaj al transcendenței care se cerea înțeles, însușit și exprimat. Părăsirea acestui tip de înțelegere a formei plastice, a lumii și, implicit, a omului ca rezumat cosmic, este determinată de experiențele modernismului de la începutul secolului XX, experiențe ce marchează cea mai gravă criză a modelelor clasico-renascentiste și cea mai virulentă revanșă a gîndirii de tip oriental, nonfigurativă și nondiscursivă. Dublarea cioplirii cu asamblarea dezvăluie acum o disoluție
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
tocmai această trăsătură convenea sensibilității noastre filosofice". Pentru Xenopol, "istoria nu e o disciplină particulară, ci "un mod de concepțiune a lumii"". El socotește istoria omenirii ca o "urmare a istoriei ce a precedat-o", istorismul său dobîndind o alură cosmică. La rîndul său, Pârvan scria (în Idei și Forme Istorice): "Fenomenele vieții omenești sînt o parte integrantă din ritmica universală", omul aflîndu-se inseparabil legat de pămînt, datoria noastră fiind de a stabili un acord deplin "între notele pămîntului și notele
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
gîndirea românească o afirmație atît de plină și încărcată, poate, de forță păgînă". C. Rădulescu-Motru preconizează un "determinism al naturii", considerînd personalitatea o "realitate" din ampla realitate a universului și adăugîndu-i atributul de "energetică", întrucît se găsește în legătură cu celelalte energii cosmice. Cu Lucian Blaga, "triumfă românescul în filosofie". Prilej pentru Noica de-a conspecta trăsăturile acestui "românesc". În primul rînd, este "cosmicism", adică ceea ce Vasile Băncilă înfățișează ca "o intuiție a armoniei cosmice" și ca "un sentiment al participării la cosmos
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
de "energetică", întrucît se găsește în legătură cu celelalte energii cosmice. Cu Lucian Blaga, "triumfă românescul în filosofie". Prilej pentru Noica de-a conspecta trăsăturile acestui "românesc". În primul rînd, este "cosmicism", adică ceea ce Vasile Băncilă înfățișează ca "o intuiție a armoniei cosmice" și ca "un sentiment al participării la cosmos". Cosmicismul conduce la un determinism sub egida stilului: "Matca stilistică dă și ea un anumit determinism (de stil), pecetluind toate creațiile unui grup cultural omenesc, pînă și creația științifică". Un alt aspect
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale sfințeniei este sîngele. Importanța lui nu derivă numai din viziunea cosmică a inimii, ci și din lupta permanentă pe care o exercită sfinții cu el. Căci dacă sfințenia este un triumf asupra sîngelui, ea nu-l ridică pe un plan mai puțin elevat după ce i-a anulat aderențele terestre... Față de misticul
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ocultat de versificația de ,,poante", de ,,spirite" spectaculare, gen Prevert sau Sorescu. I se potrivesc vorbele lui Artaud: ,,Sîntem aici și ne trezim brusc în toiul luptei metafizice, iar partea împietrită a corpului aflată în transă, înăsprită de refluxul forțelor cosmice care o asediază, este admirabil transpusă în acest dans frenetic, dar totodată stăpînit de unghiuri încordate, în care imediat simțim cum începe căderea liberă a spiritului". Materializat, spiritul se manifestă în încleștările metaforice, a căror substanță încordată îl fixează, atribuindu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un amplu fundament cosmic, lirism a cărui introvertire dureroasă, maladivă, se asociază cu o extrovertire spectaculoasă la nivelul stihiilor, a biografiei universului. O altă problemă pe care o pune Daniel Dimitriu este cea a "crizei limbajului" bacovian, care ar reprezenta nu efectul unei crize
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a transformat în schelet" e mai curînd al...poetului decît al operei sale, a cărei semnificație decurge din întregul ei textual și estetic
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sale: "există această lume mare, care este independentă de noi oamenii și stă în fața noastră ca o mare și veșnică enigmă, măcar în parte, accesibilă vederii și gândirii noastre". Din această idee s-au dezvoltat, solidar, teoria relativității și religiozitatea cosmică, concepție personală asupra relației dintre știință și religie: "Cunoașterea existenței a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adânci rațiuni și a celei mai luminoase frumuseți, ce sunt accesibile rațiunii noastre numai în formele cele mai primitive, această
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
comportament ritualic, cartea nu explică totuși o concepție ca cea a lui Einstein, lăsând chiar să se înțeleagă că aceasta e imposibilă pentru că sacrul este, pentru omul modern, o piedică în calea libertății sale. E adevărat, Eliade vorbește despre religiozitatea cosmică, dar sintagma definește la el modul specific al lui homo religiosus de a trăi spațiul, timpul și Universul ca realități sacre. Curioasă această incapacitate a lui Eliade de a nu observa compatibilitatea dintre modernitate și trăirea sacrului. De altfel, la
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
concluzie: românii au tot atâta încredere în guvernul român, precâtă încredere are guvernul român în Europa. Să mai spun că cifra în jurul căreia se dă toată această bătălie a vorbitului în dodii e eternul, mioriticul zero al ciobănașului cu ambiții cosmice, dar cu putirințe rivalizând duritatea țâțelor tip silicon ale fetelor din "Hustler"-ul românesc?
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
făcută de Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în procesul unei "geneze negre", era opera artizanală a Diavolului. Necuratul, care nu poate crea, știe în schimb să imite foarte bine; de aceea, el a dat o replică cosmică creațiunii divine: fiecărei ființe bune create de Domnul îi corespunde un dublu al ei, malefic, ca lucrare a Satanei. Nimic nu deosebește, în această lume a noastră de azi, o copie de originalul ei: produsul Celui-Rău nu poartă niciun stigmat
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este Libertatea" (Heidegger). * Nici o valoare morală nu e mai curată decît speranța neîmplinită. * A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanțial: a lenevi în profunzime. * Frumusețea e o formă imanentă de inteligență cosmică. Nefiind obligată a se autoreflecta conceptual, produce suspiciuni în planul conceptului gelos. * Teoria tipicului, la modă în cadrul "realismului socialist": un soi de colectivizare, de colhoz estetic. * Alcoolul încearcă a transforma viața în ficțiune. Efectul său pare similar cu cel al
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Nu pun temei pe aceste trăsături, socotite distinctive, dar dator sînt să le înregistrez, asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt, toate, contribuții. Să adaug că Noica propunea întregitor trăsătura armoniei și integrare în spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]