560 matches
-
imaginea catodică unește cei doi poli ai reprezentării într-un soi de emanație a lucrurilor însele. Pixelul indicând structura cuantică a universului, dacă metafora nu-i prea îndrăzneață; vehiculul și vehiculatul sunt omogene. Am trecut de la o estetică la o cosmologie. Apoi, culoarea consolidează în mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
concepute sub forma celor două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este construită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89) footnote>, pe care, dacă ai numi-o puroiul Bisericii, n-ai păcătui față de ceea ce i se cuvine”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a II-a, IV, în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
neideologic din care realitatea socială poate fi judecată în conformitate cu adevărul, ci și prezumția că "acest loc este cel al unei științe, comparabile cu cea a lui Euclid pentru geometrie și cu cea a lui Galilei și Newton pentru fizică și cosmologie"134. Desigur, fiind indelebil legată de analiza realității sociale, ideologia rămâne prezentă în sfera științelor care construiesc teorii asupra acestei realități. Recunoaștem însă în cazul ideologiei și o acută latură acțională, care se insinuează în câmpul praxisului politico-social: "Fenomenul ideologic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult sfera realului la acea zonă a concretului sterilizant, privat, adică, de sacru. Dar cele mai importante descoperiri ale fizicii cuantice, coroborate cu achiziții similare din biologie, cosmologie, semiotică etc. (anticipate în 1931 de teorema lui Gödel), au dus la viziunea unei stratificări a ființei-ca-ființare. Un precent în filozofie putea fi ontologia critică a lui Nicolai Hartmann, care vorbea de patru straturi ale realului: fizic-material, viu-organic, cel sufletesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dinstinctiv al unei naturi pentru a o caracteriza (metod] care sublinia diferențele dintre lucruri), stoicii vedeau în natură uman] o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie din focul creator, din logos, care ordona și unifica cosmosul. Prin intermediul acestei conexiuni stoicii au fost capabili s] formuleze tr]s]tură dinstinctiv] a eticii dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elemente vin unul în completarea celuilalt, oferind o perspectivă unică. Efectul perspectivei este potențat de dimensiunile diferite ale celor trei bazine de apă, aflate în imediata vecinătate a Marelui Canal. Ideea Parterului de Apă se află în strânsă legătură cu cosmologia antică. Scopul acestuia este de a arăta, alegoric, traseul soarelui pe bolta cerească, pe perioada fiecărui anotimp, simbol completat și de către bazinele celor Patru Anotimpuri care sunt dispuse paralel cu axa centrală. într-o lucrare apocrifă, cronicarul francez anonim povestește
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața de sclavi ; putem descrie în detaliu cosmologia evului mediu ; si am încercat să arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră de studii, multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ce nu se pot observa direct, dar se pot deduce existența lor prin efectele care le au asupra unor entități observabile. În cadrul Universului fizic, luăm în calcul doar regiunile ce se pot analiza științific și reprezintă obiectul de studiu al cosmologiei. Una din principalele probleme la care caută să răspundă este cea a delimitării Universului. Există oare o limită sau Universul este infinit? 1. O limită este cea impusă de instrumentele de observație, ca de exemplu limita de observare a telescopului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
newtoniană a gravitației emite o ipoteză cosmogonică de formare a Sistemului Solar, însă această problemă de naștere a Universului nu a putut fi rezolvată cu mecanica cerească, decât în zilele noastre cunoscându-se deopotrivă mecanica teoretică, termodinamica și teoria radiației. Cosmologia - cea mai tânără știință despre univers, Studiază universul în ansamblu, originea și destinul său, ca un supersistem fizic și oferă: concluzii la o scară “supra-galactică” (de miliarde de ani lumină) și predicții ca urmare a teorie relativității generale a lui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
acceptăm că spațiul este un concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele decât acelea cu care
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
aceste forme geometrice cu totul speciale, avea să dezvolte o „teorie a tot ce există” bazată pe aceste cinci solide, teorie expusă în tratatul „Timaeus”. Peste aproape 2.000 de ani, Johannes Kepler avea să dezvolte, la rândul său, o cosmologie bazată pe aceleași solide platonice. Teoria lui Platon considera că elementul primordial din care era construit Universul era constituit de triunghi, care avea trei laturi. Aș dori să fac aici numai o mică conexiune cu fizica modernă a particulelor elementare
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în cărțile sale, mai ales după condamnarea lui Galieli, poate fi regăsit, parțial, în corespondența cu prietenii săi “siguri și devotați”.) O altă dovadă a precauției cartesiene o constituie modalitatea pe care Descartes a ales-o pentru a-și expune cosmologia, fără a fi acuzat de scolastici sau pedepsit de Inchiziție. Lumea despre care el vorbește în Discurs este evident cea reală și toate explicațiile pe care le dă, fundamentează evident, cel puțin pentru noi, apariția și dezvoltarea lumii fizice în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
imaginației în care însă strecoară subtil și teoria lui Copernic, pe care o împărtășea, despre mișcarea Pămîntului în jurul Soarelui. Tocmai pentru ca scolasticii să nu considere că se solidarizează cu o teorie eretică, Descartes a recurs la acest subterfugiu al prezentării cosmologiei sale ca fiind una exclusiv ipotetică. În toamna anului 1633, vestea condamnării lui Galilei a ajuns și în Olanda protestantă, iar la sfârșitul lui septembrie a aflat-o și Descartes ) care tocmai se pregătea să-și înfățișeze societății franceze și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada, cuvântul face parte
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai evidente. Într-adevăr, exotismul se găsește în interiorul limitelor naționale și este, prin urmare, element constitutiv al identității naționale, oricare ar fi dificultățile. O foarte bogată literatură latino-americană și străină oferă informații despre viața triburilor indiene sub diferite aspecte: rudenie, cosmologie, migrații, ecologie, economie politică. La scară mai mare, o întreagă serie de cercetări se referă la prejudecăți rasiale, ierarhie, individualism, antropologia orașului, formele familiei, educația, drogul, violența, raporturile dintre știință și societate, relațiile dintre psihanaliză și antropologie, înnoirile religioase, cultele
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
piață, a fost Biblia. Nicolai Copernic (1473-1543), matematician, fizician, economist, astronom, jurist, artist, diplomat. Poliglot (latină, greacă, germană, poloneză și italiană), își însușește filosofia aristotelică și o vastă cultură umanistă. După o perioadă în care îndeplinește diverse funcții, se dedică cosmologiei. Studiază la Academia de Științe a Institutului din Bologna, sub conducerea cunoscutului astronom Domenico Maria Novara da Ferrara, căruia îi devine asistent. Citește observațiile lui despre ocultarea stelei Aldebaran din constelația Taurului și devorează cărțile de astronomie existente în vremea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în vremea lui (Pitagora, Cleomedes, Cicero, Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Filolaus, Heraclit, Ecfantos și Platon). Astfel sesizează contradicțiile dintre teoriile lor și părțile cele mai slabe ale concepțiilor cosmologice. În timpul șederii la Universitatea din Padova i se cristalizează ideile despre cosmologia heliocentrică. Nicolai Copernic Se instalează în castelul din Lidzbark, unde începe să concretizeze teoria heliocentrică. În anul 1514, la vârsta de 41 de ani, Copernic rezumă forma inițială a teoriei heliocentrice în cartea Commentariolus. Teoria sa are șapte puncte de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și acum, dincolo de existența noastră zilnică, permițându-ne să intrăm pe tărâmul spiritului în domeniul sacrului. Prin intermediul povestirilor intrăm în contact cu divinitatea. Povestirile ne conectează cu înălțimile și cu abisurile vieții. Funcția cosmologico-filosofică În sfârșit, povestirile pot reda o cosmologie, o imagine interpretativă completă a universului în acord cu nivelul de cunoaștere al epocii, o viziune asupra lumii ce conferă sens proceselor naturale ale universului în care trăim. Povestirile ne ajută să înțelegem universul din care facem parte, modul cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
urmei este posibilă doar printr-o frântură (ieșire din punctul simetriei totale a începuturilor), printr-o spargere care "în limbajul lui Eminescu echivalează cu o greșeală comisă de univers prin ieșirea din "Somnul paralitic"" (ibidem, p. 114). Fundamentala problemă a cosmologiei moderne este aceea a simetriei universului. Există, după cum se știe, trei tipuri de simetrii: simetria parității spațiale care identifică fenomenele fizice reflectate și care în plan mito-poetic se proiectează în cupluri ca Enkidu-Ghilgameș, Oreste-Pilade (pomenit și de Eminescu), Dafnis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că nu de Eminescu om de știință este vorba, pe fundalul vechii dihotomii știință-artă, ci de o dialectică a structurilor funcționale dominante, în care arhetipurile gnoseologice se includ în structura stilistică a limbajului după coduri străine, coexistente cu cele dintâi. Cosmologia poetică a lui Eminescu, "Transilvania", nr. 6, iunie 1984 (fragment) Edgar PAPU Apoi, într-o admirabilă lucrare, și mai recentă, din 1984, Eminescu Dialectica stilului, Theodor Codreanu interpretează, pe bună dreptate, judecata călinesciană (cu privire la preocupările științifice ale poetului, n.n.) ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celebre direcții, una ivită în 1935, prin eseul Ion Barbu, de Tudor Vianu, direcție ce pare a-și lămuri "apogeul" prin Ion Barbu eseu despre textualizarea poetică (1981), de Marin Mincu, și cealaltă, datorată, indiscutabil / incontestabil, neîntrecutei lucrări, Ion Barbu cosmologia "Jocului secund" (1968), de Basarab Nicolescu. Într-un Argument din deschiderea lucrării, Th. Codreanu ne încredințează cu privire la creatorul Jocului secund: "Obiectul (opera), prin Subiectul (autorul ei), a respins interpretările. În așa măsură, încât Ion Barbu a trebuit să părăsească poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără menajamente; de pildă, la decizia călinesciană de a-l situa în proximitatea avangardei, poetul a răspuns vânzând a doua zi Istoria literaturii române... pe care tocmai o achiziționase), în raport cu critica postumă, plecând de la remarcabilul eseu al lui Basarab Nicolescu, Cosmologia "Jocului secund", criticată de "vechiul marxist" (p. 69) Ovid S. Crohmălniceanu. Merită scos în evidență modul în care Theodor Codreanu își asumă separarea apelor exegezei barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a lui Nicolescu (părintele transdisciplinarității), dar în raport cu Barbu situându-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de sat antropice "Frecvent polei, mîzgă!", "Spre groapa de gunoi", " Spre secția de votare", Bălăbănești comisul Ioniță-Bălăbănești de la Sadoveanu, "Bine ați venit în județul Vaslui!" calea ferată, comuna Grivița la tricolor chenăruit marca înregistrată, magia oglinda, în sfîrșit am înțeles cosmologia cu mingea și greutatea ei sîntem noi, linia solului ne răstoarnă, Bîrlad pe rîul îndiguit și pe pod! Ora 16,38, în microbuzul Bîrlad Vaslui, în autogara "Luandi Tur" Bîrlad, două palme la bucile astea grase, numai să taci din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce se stinge. După inițierea în Alchimia asiatică, după fascinația Indiei și indiscreția Caietelor maharajahului, a trudit pe Șantier cu gândul la Huliganii săi, visând-o în nopți cu lună pe Domnișoara Christina. Drumul spre centru trecea însă și prin Cosmologia și alchimia babiloniană, și prin polisimbolismul Șarpelui, intuind puterea lui de nemurire prin metamorfoză. Cu încrederea nestrămutată în destinul excepțional al României, în fertilitatea sa spirituală, a descins în Fragmentarium pentru ca să poată mai apoi Nunti veșnic în cer, alături de Ileana
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]
-
ale întregii metafizici occidentale, al cărei obiect apare astfel: a) ființa și categoriile ca "determinații" ale ei; b) ființarea prin predicatele ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit "onto-teo-logie", apoi cosmologia, psihologia, teologia "raționale", după criteriul "critic" al lui Kant, sunt, toate, "științe" judicative, căci fiecare are ca scop fundamental descrierea heteronomă a unui obiect (specific), indicarea, prin mijlocirea formei judecății, a atributelor acestuia, a "categoriilor" care îi pot încadra "ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]