1,075 matches
-
era să cad peste catedră, și atunci am auzit cum râd cu toții în hohote, nea Klidész nu mi-a dat drumul încă, m-a dus direct la coșul de gunoi, abia atunci mi-a dat drumul, a răsturnat coșul, hârtiile, cotoarele de mere, șpanurile de creioane s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămîn cîteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept pînă cînd Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercînd să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus, la birou. În afară de cazul În care... O, fuck. Dacă fac o prostie cît casa ? Dacă cumva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În aceste divertismente o trăsătură comună Între cluburile de fani din copilăria lor și Țara Făgăduinței Intelectului către care Îi călăuzea Ravelstein, acest Moise și Socrate al lor. Michael Jordan devenise acum În America o figură de cult - puștii adunau cotoarele de măr pe care le arunca el și le păstrau ca pe niște moaște. O cruciadă a copiilor ar putea fi posibilă chiar și În secolul nostru. Ziarele scriau despre Jordan că ar avea puteri „bionice”. Putea să rămână suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noimă. Într‑o zi mi‑a spus: - Chick, am nevoie să‑mi completezi un cec. Nu mare lucru. Cinci sute de dolari. - Și de ce nu poți să‑l scrii tu? - Vreau să evit necazuri cu Nikki! L‑ar descoperi pe cotorul carnetului de cecuri. - În ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
activitate deconectantă, așa că am împins scaunul în spate, mi-am întins picioarele și am urmărit-o pe Cristina târându-și șoldurile dolofane printre bănci, cu caietul la piept, oprindu-se în fața tablei și oftând din greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce și moale. Jonglând cu cele două cotoare umede În mâna stângă, luă a treia pară, Îi mulțumi din nou Anitei și ieși din birou, acum Întremat pentru drumul spre Piazzale Roma și Întâlnirea cu doctorul Peters. Căpitanul Peters. 4 Ajunse la secția carabinierilor din Piazzale Roma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
incendiul? Întrebă el când intră În camera de zi. Fetița nu-l auzi. Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îi lipsea curajul să-i spună să nu ia cartea cu ea. Ei bine, dacă avea să se trezească la noapte, Îi putea stinge el lumina. Paola veni În camera de zi. Se aplecă și stinse lumina de lângă fotoliu, luă cotoarele de măr și pachetul de biscuiți și se Întoarse În bucătărie. Brunetti stinse lumina și merse de-a lungul coridorului spre dormitor. 6 Brunetti ajunse la Questura la opt În dimineața următoare, oprindu-se În drum să ia ziarele. Crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unor sfaturi, dar nu într-o asemenea cantitate. Sfaturile se întindeau de la tavan până la podea. Erau rafturi peste rafturi de doctori, psihologi și „specialiști în creșterea copiilor“ de toate tipurile și toate culorile. Literalmente. Erau kilometri și kilometri întregi de cotoare roșietice și pastelate, dar nici unul dintre ele nu purta titlul pe care-l căuta Hugo. Cum să pui un scutec, Cum să hrănești copilul și alte cunoștințe de bază pentru părintele care nu știe absolut nimic nu părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
linia ferată, fiind cam la jumătatea distanței dintre Călărași și Fetești. Caii alergau cu o repeziciune de cursă, ridicând într-un stil decorativ picioarele de dinainte, în vreme ce Pascalopol îi atingea numai ușor cu sfârcul unui bici lucrat cu îngrijire, pe cotorul căruia se zăreau împletituri de piele de marochin, întărite printr-un inel de argint. Un vânt cald, masiv ca o undă marină, sporit și de alergătura trăsurii, făcea ca pălăria Otiliei să fluture, deși era ținută bine cu mâna. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O bună parte din suprafața apei era presărată cu cotoare retezate de trestii și chiar cu trunchiuri de copaci, de unde se vedea că apa se întinsese cu mult peste albia ei veche. Părea că aici fusese o stațiune preistorică pe palafite, din care nu mai rămăsese decât pilonii. O spumă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfori, îl trase afară și-l dădu bătrânului. Acesta îl desfăcu mulțumit, umplîndu-și plapuma cu sfori de cârpe și cu jurnale, și scoase trei pachete de bancnote, legate și ele cu sfori: G. Călinescu - Ăștia sunt! murmură bătrânul, examinând atent cotoarele,cu teama de a nu se fi rupt ceva. - Foarte bine, Costache! Mă duc la banca mea, cu carelucrez, bancă solidă, pun să deschidă un cont discret și-ți aduc mâine scrisoarea băncii, adresată Otiliei, ca să nu fie nici o încurcătură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
paralizeze, cel puțin, mirosul, 135 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na! s-o văd de aici. - Da!... Dar ești îndrăgostită s-o vezi. Mai de pe vîrf?... Sau mai de pe cotor?... - Îmi place să văd lumea din ambele puncte ale manivelei. Îmi place s-o observ de oriunde aș fi... Dar, parcă, de vreo zece ori mai mult, de pe cotor. Și-o învăță ca, întorcînd capul în partea în care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ești îndrăgostită s-o vezi. Mai de pe vîrf?... Sau mai de pe cotor?... - Îmi place să văd lumea din ambele puncte ale manivelei. Îmi place s-o observ de oriunde aș fi... Dar, parcă, de vreo zece ori mai mult, de pe cotor. Și-o învăță ca, întorcînd capul în partea în care nu I se afla Maestrul, să clacsoneze din gură. Și să semnalizeze, ridicând o mână, spre stânga. Reintrat în Cabinet, cu prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale unui latin lover. "Ti voglio bene", cântă cu boldurile-n gură, dansând și ridicîndu-și poalele chiar mai sus decât îndrăznește s-o facă și acasă, Dorina. Pe partea cealaltă a biroului, pisica rânjește și ea, își freacă spinarea de cotoarele celor mai penale dosare și apasă cu pernița lăbuței fiecare ușiță. Deodată, zgomotul sec și așteptat se produce. Fir-ai a dracului, tu, Baby, că ți-am spus să te comportezi ca o femeie cinstită! "Fir-ai a dracului, tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Arghezi întregul mecanism pus în mișcare de literatura realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în care ningea abundent cu fulgi lăptoși ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice și de jale ale naturii nu-l impresionară pe Ștefan, ce străpungea cu privirea sticla ferestrei contemplănd masacrul smolatic. Se plictisi, își întoarse privirea lent asupra cotoarelor cărților, păși spre rafturi, spre chemarea tăcuta a lor, își trecu degetele încet vibrănd și suspinănd la fiecare atingere pe care pielea să o realizeze cu bucata prelucrată de celuloid. Dar nu îi treziră interes deoarece le citește și recitește
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe un maldăr de vată. Se regăsi apoi în mijlocul unui mare salon plin de cărți, ce aducea oleacă cu biblioteca mânăstirii. Dar în acele cărți era ceva sinistru: cotoarele, la vedere, păreau să emane un miros de putreziciune. Pe neașteptate izbucniră flăcările, cărțile ardeau și cântări de versuri necunoscute invadau biblioteca. Nu, nu ardeți, nu, vă rog. Limbile de foc se amplificau, dar el, deși copil fiind, scapă fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl înfășă. Apoi îl trase din nou cu scaunul lângă masă. Îi arătă coperta cărții și el încuviință. I-o puse în față și o deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă, să-l urce pe scăunelul fără spetează. Femeia deschise cartea, o apăsă pe cotor, să rămână deschisă, apoi închise încet ușa bucătăriei. Coltuc ascultă câteva clipe, din bucătărie nu mai venea niciun zgomot, semn că Golea se potolise. Îi plăceau literele acestei cărți, erau frumos rotunjite, cele de început de capitol erau mai mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o cassapanca sculptată cu flori și capete de îngeri) se ridica un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vopsit în gri și, având cerceveaua aproape disparentă, scotea în evidență plăcile de cristal. Vreo trei fotolii de piele roșie de un contur rectificat, redus la o geometrie cât mai exactă, se aflau pe lângă rafturile pline cu cărți legate, cu cotoare cromatice, în general opere asupra arhitecturii și artelor plastice. O ediție din De arhitectura de Vitruviu, îmbrăcată în piele, se afla pe birou. Interiorul era foarte sobru. Dan Bogdan rămase totuși surprins, și cu dreptate, întrucît mozaicul cu lujerii și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]