584 matches
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
de drum, care cine știe unde duce? Sau, cum spune poetul: „De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de-i război”. Aproape involuntar, toți au început să cotrobăie prin fund de traistă. Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător de câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece și mâncați. Plecarea, peste un ceas... Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde. Tot ce aveau prin saci era aproape înghețat: conservă, bidonul cu apă... Până și coaja de pâine. Doar pesmeții au scăpat de îngheț. ― Mă fraților, eu merg la domnul căpitan, să cer voie să aprindem un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum să raporteze ceea ce descoperise. Și probabilitatea ca ucigașul să-l aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă pot ajuta? Vocea lui Danny nu era a lui. — Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zonă, dar cu toate acestea tot le lipsesc din lucrurile personale. Profesorul rămâne fără șireturi, iar Gittens fără briceag și o cutie de grăsime pentru piele. Unele din lucrurile furate de Fotse nu au valoare evidentă. Morgan găsește doi bărbați cotrobăind prin resturile lor de mâncare, din spatele cortului în care au bucătăria. Prinde un alt puști care umbla în patru labe pe lângă latrină și aduna păr și resturi de unghii. Când se întoarce Jonathan de la recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mă preocupă copilul pe care-l port. Înainte de a apuca să-mi schimb hainele, un grup de eunuci de la Sala Pedepsei dau buzna în palatul meu. Nu vor să spună cine i-a trimis. Îmi arestează eunucii și servitoarele și cotrobăie prin sertare și dulapuri. An-te-hai mă ajută să-mi pun roba de Curte și îmi zice: — Mai bine m-ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
barbarii mărșăluind în Satul Caisa, Pavilionul Bujor și Casa de Ceai Frunză de Lotus. Pot să le văd chipurile strălucind în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care îmi ascunsesem jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia să văd ce sculă ai!”. Pierdut, cotrobăiam În buzunarul de la piept și-i Întindeam crăcanul de care atârnau resturi de zgârci. „Ha!” făcea el către frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori din picioare și a murit. N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de vin ori de țuică și ăla-și vedea de drum. După zece-cinsprezece case era beat clampă și se târa către odaia lui, dormea două-trei ceasuri și pe Înserat pornea iarăși, ca să-și asigure și beția de noapte. Mișu Îi cotrobăia prin tolbă când poștașul Își făcea somnul aghesmuirii de zi. Titel Îl luase cu frumosul: „Pleacă, În pizda mă-tii, și du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În bune condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi. „Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să vezi cum găsești motivul. Ce era să fac? Am început să cotrobăi prin memorie și până la urmă găsesc că la 5 septembrie 1676 „Alexandra fata Dimii a lui Hulpe, și cu feciorii” mărturisesc că au „vândut casa cu loc cu tot...în Ulița Armenească lîngă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul”. Când lucrurile erau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
când în când pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Moș Filip devenise un fel de bunic al nostru. Dormea la noi în una din camere. Când se întoarce la lucru de acasă (pentru mine „acasă” al moșului era tărâmul celălalt), ne aducea multe dulciuri. Când pleca la săpat, noi cotrobăiam după dulciuri și i le mâncam dând vina unii pe alții, spre disperarea tatălui meu care ne ținea discursuri despre demnitate. Seara ne adunam cu toții pe o rogojină în fața casei și eu stăteam veșnic în brațele lui mirosindu-i pieptul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mă strecor În camera mea. Am auzit de pe hol că era cineva zgomotos Înăuntru și eram sigură că Maria Își căuta ceva. ― Ce cauți aici? am urlat când am intrat. Nu dădusem peste Maria, ci peste Alex, care Îmi cotrobăia prin sertarul de la noptieră. I-am aruncat o privire otrăvită, pe care o foloseam numai cu el. Dar nu a părut să bage de seamă, căci s-a Întors și ochii lui verzi m-au fixat cu și mai multă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
uit chipul. Vineri am chiulit de la ultima oră. Nu Îmi stătea În fire, dar nici eu, nici Eliza, nu eram În stare să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în genunchi pe gresia din bucătărie. Stai să vezi ce-ți fac când o să sune Joey! —Joey n-o să sune, mi-a replicat ea cu îngâmfare. Nu mi-a cerut numărul de telefon. M-am așezat și am început să cotrobăi prin geantă, căutându-mi sticla cu Valium. Mi-am turnat trei pastile în palmă, după care m-am răzgândit și am mai adăugat două. Ce chin! îl uram pe Luke fiindcă mă sunase, fiindcă mă obligase să trec prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-o fac. —Dă-o dracului, a șuierat Joey ridicându-se și dând un șut în canapea. După care și-a plimbat degetele făcute greblă prin păr și-a mai pocnit o dată canapeaua. Apoi, pe neașteptate, s-a apucat să cotrobăie printr-un sertar. Eu, Luke, Brigit, Shake și Gaz - mai ales Gaz - îl urmăream nerăbdători. Nimeni nu știa ce-avea Joey de gând. Era foarte supărat. Joey a găsit ce căuta. Ceva negru și strălucitor. Era un obiect prea mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost un adevărat calvar. Tresăream violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-am decis să plec. Am început să cotrobăi prin geantă în căutarea portofelului ca să plătesc apa minerală... Apoi, Luke a apărut. Intrând pe ușă. Schimbând câteva cuvinte cu cel care întâmpina clienții. I s-a spus unde eram. Iar el s-a uitat în direcția mea. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ultimii cinci ani de zile. Dar eram sigură că, după o vreme, și apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am scos niște pâine ca să-mi fac un sandwich. În timp ce cotrobăiam prin frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mă duc la biroul lui Mel, dar și ea a plecat, ca toți ceilalți. Mel, care de obicei stă cel puțin până la șapte, apoi bea un pahar de vin și se schimbă la budă pentru cine știe ce planuri are în oraș. Cotrobăi în spatele scaunului ei până găsesc pachetul adresat mie și îi scriu un mesaj pe un post‑it. După care mă ridic, ținând pachetul greu la piept și‑mi spun că gata, pentru asta am venit. Acum pot să plec. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asta mi te-ai așezat ca la tine-acasă, mi te-ai tolănit pe Întreg pământul meu; și de data asta ai pornit cu armiia Întru apărarea creștinătății - adevărat: de astă data numai de șase ani mă mulgi, mă storci, Îmi cotrobăi prin hambare și prin buzunare, prin ocol și chiar pe sub țol - Îi dai nas lui Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]