446 matches
-
Horațiu Mălăele a oferit alegeri contrariante de texte; dispune de o forță a expresiei care focalizează atenția, care marchează culminații. Pianistul Mihai Ungureanu, violonistul Florin Croitoru au conturat momente agreabile într-un mare spectacol de muzică, de poezie, de farmec. Covârșită de public, oferind bilete scumpe pentru un spectacol pe măsură, imaginea sălii celei mari a Teatrului Național ne-a arătat - mai era nevoie? - că în vremuri de criză, de marasm în plan politic, lumea pleacă în bejenie; cei care pot
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
reprezentarea mitopoetică a morții: "căci moartea nu-i decât o carte/ la care scriu și mă dedic,/ ca unui lan un simplu spic/ să am din viața ei o parte". Poet al "lucrării" și al "libertății între frați", Gheorghe Pituț, covârșit de nepăsarea milenară a Sfinxului, nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit-o Gheorghe Pituț, ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
bucuria care vine din bunătate, din devoțiune. Toate acestea nu vor fi de ajuns în fața unei amenințări directe, frisonul care-i curprinde pe călugări relevă nu statura unor eroi, ci măsura unor oameni obișnuiți pe care frica de moarte îi covârșește. Abia acum intră în joc nu simple teorii, ci ceea ce le susține cu adevărat, virtuțile creștine, curajul, devoțiunea, asumarea misiunii monastice. Una dintre femeile algeriene redă foarte plastic importanța lor pentru comunitate: „Noi suntem păsările, voi sunteți ramura pe care
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
noastre salarii. Nu mă refer acum la situațiile în care localitățile din provincie au nenorocul să fie vizitate de către unul dintre "cei mari", președintele sau premierul. în astfel de cazuri, poliția, jandarmeria și forțele speciale au toate șansele să-i covârșească numeric pe cei atrași de idolii lor precum muștele de lampă. E drept, nu toți polițaii sunt localnici: unii sunt aduși din județele învecinate, după vechea tradiție ceaușeștiană. Printr-o ciudățenie a sorții, valurile de oameni în uniformă dispar ca
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
valori spirituale. Atunci, oameni luminați, ca Ianoși, au jucat un rol fast și pentru ei riscant, făcând „obiectiv binele”, spre a reveni la ce spunea Matei Călinescu. Un bine relativ, într-adevăr, un bine insular în noianul de rău care covârșea epoca. Un bine obținut, e adevărat, prin concesii, prin compromisuri făcute și de o parte și de cealaltă. Faptele s-au petrecut așa cum Ion Ianoși le înfățișează, și dacă este să relevăm o însușire de primă importanță a demersului său
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
chiar mistic la Eminescu e o simplă modă. Din păcate, ca toate modele, supărătoare prin lipsă de temei. Părțile proaste ale veștilor bune și invers Aproape totdeauna veștile bune au în România și o parte proastă. Uneori partea proastă o covîrșește pe cea bună. Iată cîteva exemple din presa cotidiană. Pînă în anul 2006 România urmează să primească un miliard de euro din partea Uniunii Europene, ca ajutor de preaderare. Miliardul ar putea fi pierdut însă din cauza corupției, anunță EVENIMENTUL ZILEI. Dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
două zile înaintea premierei a susținut o captivantă conferință publică de prezentare a lucrării, cântând la pian și vocalizând principalele momente ale operei; succesul a fost pe măsură; ulterior, repetiția generală a fost deschisă publicului, un public pasionat care a covârșit sala de peste o mie de locuri a teatrului; a fost, în fond, cel de al optulea spectacol al seriei dedicate operei enesciene. Date fiind semnificațiile, consistența artistică, dat fiind ecoul european al acestuia, evenimentul poate fi comparat cu apariția cu
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
autoscopică justețe, poetul mărturisește: „Importantă mi se pare nuanța: nu luciditatea sau ambiția m-au îndemnat către concizia expresiei, ci un dat natural, un anume simț al echilibrului și al măsurii”. E o postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și nu odată pur și simplu confuze, ilizibile. Negativul domină, incontestabil. Ca și cum ai pune în vitrina unui magazin de bijuterii un boț de minereu conținând câteva fire de aur și ai pretinde să fie mai prețuit
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
nouă, astăzi, cînd nu mai avem de parcurs nici măcar un an întreg, pînă la ora astrala a sosirii unui nou mileniu. Acolo, în vecinătatea capitalei Rio de Janeiro, mai precis la Petropolis, foarte aproape de Tropicul Capricornului, confratele nostru european se lasă covîrșit de aparentul succes, temporar, al forțelor fanatice, naziste, simțindu-se "ca un infim grăunțe de pulbere", protestează în felul său resemnat, dar respingînd umilință și înfrîngerea, sinucigîndu-se - 1942 - împreună cu soția lui, fosta-i secretara. "Soarta oricărui fanatism este să cadă
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
lungă îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu totul moldovenească; adică era mai elegant și covârșind măsurile obiceiului, căci caii de la roate era cel puțin de trei stânjeni depărtați de naintașii pe care-i mâna un frumos băiat ca de 16 ani strigând padi! padi! cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
vor reîntîlni după 35 de ani de despărțire, cu prilejul călătoriei pe care Nicolae o va întreprinde în America în 1979, fotografiile făcute în pereche sînt izbitoare sub unghi fizionomic: Mihail, fosta vedetă a tineretului liberal, arată stins și dezabuzat, covîrșit de tristețea și de amărăciunea neputinței de a fi schimbat ceva în țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
al său sînge rourat; Uitat-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a lui țeară se gătește-a năvăli". Figura inaugurală a prozatorului Negruzzi îi covîrșește pe poet și pe dramaturg. Prima impresie, bizară, este aceea că proza negruzziană pare scrisă de un om extrem de cult, frecventator al marilor literaturi europene și care vrea ca acest lucru să se știe. în mod normal, cultura n-ar
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu totul moldovenească; adică era mai elegant și covîrșind măsurile obiceiului; un frumos băiat ca de 16 ani, striga neîncetat padi, padi cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru". Scriitor mai degrabă al virtualităților decît al realizărilor, Negruzzi rămîne instalat în proza pașoptistă pe un
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
infracțiuni de corupție. Un brav al Puterii a pierdut, în vestoane, cinci kilograme în timpul recentelor alegeri comunale și nu a putut pune la loc, în cămașe cu mâneci scurte, decât două. Să-l vedem pe acela care va ridica piatra! Covârșiți de sarcini de o inextricabilă complexitate și uriașe consecințe, legiferând până la extincție fizică, oare când ar mai avea acești sacrificați bărbați, aceste ascetice femei, să se gândească la sine? Prinși în chingile unor terifiante obligații, dacă apucă să ducă la
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
Să-l transform într-o plenitudine care este a mea". Aceasta este, așadar, mișcarea lirismului în cauză: de la gol înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
vegetali realizată după ardere, prin incizările policrome geometrice, prin formele globulare. Cultura Nazca (400 î.Hr. - 600 d. Hr.) s-a dezvoltat pe coasta sudică a Peru și este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanța picturii covârșește privirea. În primele faze ale culturii domină tendința naturalistă, apar apoi elemente simbolice, ființe fantastice și capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moștenire
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare în raport cu ansamblul. De cele mai multe ori, Ghica iese cu abilitate din capcana
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
anume prima Suită pentru pian în sol minor, un opus neoclasic ce aparține perioadei ultimilor ani ai secolului al XIX-lea. Cum a fost primit concertul? Care a fost reacția publicului? Deosebit de caldă; venea din partea unei audiențe numeroase care a covârșit întregul parter și trei dintre cele cinci șiruri de loji ale teatrului. O reacție ce a reunit curiozitatea firească față de muzică, față de muzicienii români. Au fost răsplătiți cu aplauze deloc circumstanțiale dăruite din prea-plinul unei cordialități ce animă publicul multinațional
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
4). (Dar și critica practicată de Iorga, cum i s-a reproșat de altfel istoricului în atîtea rînduri, era o critică culturală.) Pentru o clipă Fundoianu însuși avusese ideea de a face critică literară " tentația "a bancrutat însă de la început", "covîrșită de necesitatea națională ș...ț de-a ne îndeplini rolul mai întîi ca importator de cultură europeană". Printr-o acțiune de critică culturală își justifică autorul atitudinea din Imagini și cărți din Franța. "Am deslușit în cartea care și-a
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
La hotelul Südbahnhof, unde tragem, locuiește și ruda noastră îndepărtată, profesorul Sigmund Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliză, Tălmăcirii viselor și Psihopatologiei vieții de toate zilele, trei cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură. Covârșit de emoție, mă bâlbâi și roșesc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant, distins și poartă barbișon. Foarte amabil. Când, însă, înfrângân-du-mi sfiala, încep să turui și pomenesc în treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
să o facă.“ A făcut o pauză, apoi a adăugat: „Gândește-te ce absurd e totul. Până nu demult nici nu exista, iar acum e năpădit de griji pe care nici măcar nu le înțelege. Poate că de aceea nu-l covârșesc, e mereu vesel, și maică-sa îl iubește foarte mult. Dar nu e mai puțin nedrept, pe lângă faptul că e absurd“. A rămas pe gânduri câteva clipe, mângâindu-și genunchii cu amândouă mâinile, se așezase pe marginea sofalei, în dreapta mea
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
ție, căci fără un creier care s-o ceară, Divinitatea nu mai poate avea rost; iar tu ești cel care poți dispune cum vrei de acel creier!... Tu ești deci Zeul cel mai puternic!..." Zeflemea, sau adevăr? Coțcarul se lasă covîrșit de coerența melancoliei. Acesta, însă, nu e Urmuz, deși sfîrșitul lui nimerit în plin ne-ar lăsa să-l bănuim (și) așa. El este ingeniosul retezat și solistul gîtuit. Oricît de spart ar suna, și-oricît i-ar cădea firele, simfonia
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
pe scena de concert, a marelui public, față de regimul totalitar, față de cuplul dictatorilor. Ne aducem aminte, la cererea generală recitalul a fost prezentat de cinci ori în aceeași lună. Iar aceasta în condițiile în care Ateneul era complet neîncălzit. Publicul covârșea sala de concert într-o ținută puțin obișnuită astăzi; eram îmbrăcați în paltoane și căciuli; solistul avea alături un radiant electric care făcea posibilă susținerea concertului, un aparat, în general, interzis a fi folosit în spațiile publice. Nu se poate
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]