KorAP: Find »[drukola/base=cozonac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...60 >

1,476 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

stupefiante sau altceva asemănător? Îl Întrebă fata pe Rowe. — Nu știu, dar nu-mi pasă, Îi răspunse el. Știu doar că povestea asta m-a scos din sărite. Totuși, care-i părerea dumitale? Îl Întrebă Hilfe. Vreau să spun... În legătură cu cozonacul. Poate că ascundea un mesaj secret... Frații Hilfe rămaseră tăcuți cîteva clipe, ca și cum ar fi reflectat la această idee. Apoi Hilfe spuse: — Hai să mergem la doamna Bellairs. — Nu poți părăsi biroul, Willi, Îi zise fata. Mai bine mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu, n-am nici o șansă dacă sînt prins! Ia să nu mă mai agit atîta pentru cozonacul ăla! În definitiv, nu mă privește cîtuși de puțin: ăsta-i războiul lor, nu al meu! Ce-ar fi să rămîn ascuns pînă cînd au să uite toată povestea asta ( În timp de război, o crimă se uită repede)? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pace, n-au să mă găsească niciodată! Cunosc eu un loc sigur... Dar nici n-au să mă caute, cred că se temeau de un singur lucru: să nu-i demasc. N-am să știu niciodată despre ce era vorba. Cozonacul acela... și doamna Bellairs, uluitoarea doamnă Bellairs... — SÎnt niște oameni răi, rosti Anna Hilfe, Înglobîndu-i pe toți În această expresie simplă. Mă bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut cu ouă. Al dumitale a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut cu ouă. Al dumitale a fost, de bună seama, făcut În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog?... Totuși, nu te-a omorît! — Memoria mea mai are Încă atîtea goluri! — Unde anume a venit să te vadă? — Nu-mi amintesc. De mulți ani din viața mea nu-mi pot Încă aduce aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-ți aduci aminte, domnule Rowe? Va să zică se numea Jones și lucra pentru agenția Orthotex. Ce te-a făcut să te duci acolo? Dacă nu-ți amintești, o să-ți spunem noi. Credeai că cineva a vrut să te omoare - În legătură cu un cozonac pe care-l cîștigaseși la o tombolă, din Întîmplare, după ce o doamnă pe nume Bellairs Îți dezvăluise greutatea cozonacului. Te-ai dus apoi să cauți adresa doamnei Bellairs, la sediul organizației Mamelor libere - dacă nu cumva această organizație bizară se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
te duci acolo? Dacă nu-ți amintești, o să-ți spunem noi. Credeai că cineva a vrut să te omoare - În legătură cu un cozonac pe care-l cîștigaseși la o tombolă, din Întîmplare, după ce o doamnă pe nume Bellairs Îți dezvăluise greutatea cozonacului. Te-ai dus apoi să cauți adresa doamnei Bellairs, la sediul organizației Mamelor libere - dacă nu cumva această organizație bizară se numește altfel - iar Jones te-a urmat, ca să-i supravegheze și pe ei și pe dumneata. Dar dumneata, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care-o aveți, ați rămîne și dumneavoastră perplex. Jones și cozonacul, pavilionul special, bietul Stone... tot ce se vorbește azi despre un individ pe nume Hitler... dosarele dumneavoastră, pline de fotografii Înfiorătoare... toată viața asta crîncenă și absurdă... E ca și cum aș fi fost trimis În explorare cu o hartă greșită. SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu pot decît s-o Încurce. Vă vorbesc despre toate astea pentru că... pentru că În caz de indiscreție vă pot băga pe amîndoi la răcoare... Povestea asta s-a petrecut de două ori. Prima oară, filmul a fost ascuns Într-un cozonac, care urma să fie adus de la o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat aflînd din greșeală parola. — De la doamna Bellairs? Întrebă Rowe. — În clipa de față sîntem pe urmele ei, zise domnul Prentice, și urmă să explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
doamna Bellairs? Întrebă Rowe. — În clipa de față sîntem pe urmele ei, zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să lămurești lucrurile. De aceea te-au convins să te ascunzi, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, nu era totuși de ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și eu acolo, un pic, și vă legați de mine!... Fac și eu cîte un bine oamenilor. — Lasă-lasă, știm noi, spuse domnul Prentice. — Și-apoi, nu ghicesc niciodată viitorul. — O, de-am putea prevedea viitorul!... — Ghicesc doar caracterul... — Și greutatea cozonacilor, completă domnul Prentice, spulberîndu-i speranța aia abia Înfiripată: acum nu mai avea nici un rost să tacă. Dar micile ședințe de spiritism? urmă el, amuzat ca de-o glumă pe care-o știau numai ei doi. — Le organizăm În scopuri științifice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Anna spuse simplu: — E la el. — Care el? — Fratele meu. (Rowe ținea Încă În mînă biletul pentru lăptar.) Îți place tare mult să faci cercetări, nu-i așa? urmă Anna. Prima oară cînd te-am văzut, ai venit În legătură cu un cozonac. Erai ferm hotărît să mergi pînă la capăt și să lămurești lucrurile. Acum, ai ajuns la capăt... — Îmi amintesc. Fratele dumitale părea atît de serviabil! M-a Însoțit În casa aceea... — Da, și a Înscenat o crimă, Îl Întrerupse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-a dat trei țigări. 29.12. A venit un pachet de la mama, în legătura cu Crăciunul. Niște pește, brânză, un pulovăr, vin, ciuperci, o carte (D’Annunzio), cozonac. Chiloți nu. 30.12. Marcel Crosse a întrebat pentru mine la batalion de niște chiloți. I-au dat niște formulare, tocmai le completez. Mărimea, culoarea, materialul, marca. Sora iarași mi-a supt pula. N-am mai întrebat-o de chiloți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]