1,600 matches
-
el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa crîșmei, de față cu lumea, să-mi sărute mîna asta bătrînă, uscată, care, atunci, a fost mai slabă ca a lui și n-a putut să-i rupă oasele înainte ca el să-mi fi dat și-al doilea pumn..." Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cinci; spații de joacă pentru copii chiar pe marginea șoselei de centură, sau deloc; proiecte de bănci pentru viitorul parc, niște bănci stilizate, ca în decorul de teatru, dar pe care nu cred că se poate sta la aer; crîșme peste crîșme, strada și crîșma; spațiul proiectat inițial pentru anticariat l-au făcut cafe-bar...; ăia din Direcția Comercială... Ia stai! se oprește brusc Săteanu, întinzînd degetul spre Mihai. Ce-i între tine și fata de la autoservire, șefa? Nu nega, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spații de joacă pentru copii chiar pe marginea șoselei de centură, sau deloc; proiecte de bănci pentru viitorul parc, niște bănci stilizate, ca în decorul de teatru, dar pe care nu cred că se poate sta la aer; crîșme peste crîșme, strada și crîșma; spațiul proiectat inițial pentru anticariat l-au făcut cafe-bar...; ăia din Direcția Comercială... Ia stai! se oprește brusc Săteanu, întinzînd degetul spre Mihai. Ce-i între tine și fata de la autoservire, șefa? Nu nega, că-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru copii chiar pe marginea șoselei de centură, sau deloc; proiecte de bănci pentru viitorul parc, niște bănci stilizate, ca în decorul de teatru, dar pe care nu cred că se poate sta la aer; crîșme peste crîșme, strada și crîșma; spațiul proiectat inițial pentru anticariat l-au făcut cafe-bar...; ăia din Direcția Comercială... Ia stai! se oprește brusc Săteanu, întinzînd degetul spre Mihai. Ce-i între tine și fata de la autoservire, șefa? Nu nega, că-ți arăt obrazul, ce,-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de a opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
opune un grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
excepție, nici banii de țigări. - Sta-le-ar în gât realizarea... - O să le duc un praz verde, cu urările cuvenite. - N-aș putea sta la tine, măcar pentru vreo săptămână? Aici s-a oprit apa și trebuie să merg pe la crâșmele din vale să mă spăl și la budă. - N-am cum... Carina... - Face crize? - Da, crede c-o înșel. - Și? - Încă nu. La poartă dau nas în nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
însurat luna trecută c-o mână pe care-o cheamă Victorița... Dar dacă dinții care mi-au căzut s-au făcut omuleții de după dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să te dezbraci de tot, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a început să joace după muzica de la o crâșmă, mai latinoasă, să bată din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea la O floare și doi grădinari, îl știi, și-a terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe celelalte, Încercînd să găsească la ele trăsături ale propriului său chip, trăsături pe care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele, care Înfruntase cele mai violente furtuni și suportase cu stoicism zile și săptămîni Întregi de calm plat În largul mării, supraviețuitorul a două războaie și unei duzini de bătăi feroce prin crîșme, se simțea cu toate acestea atît de Înfricoșat și de lipsit de apărare, ca un copil În timpul nopții, căci pricepuse că omul acela - fiara aceea - Îl domina În toate privințele și se juca cu el cum s-ar fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în interesul slujbei prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume unde este mai mult vin decît apă, dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu bea singur." Atunci i s-a părut ciudat, cel puțin ciudat, ca lîngă niște sfaturi-porunci, cum erau acelea privind interdicția de a plăti cuiva partea la crîșmă, asta dă de bănuit, ori de a folosi telefonul postului de jandarmi, ori de a trimite altcuiva decît domnului Witt rapoartele din Vladia, în care cele ce priveau subiectul, adică pe alteța sa prințul Pangratty, trebuiau să fie incluse începînd de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
următoarele concluzii" ori "datorită M.I.P. s-a ajuns la rezultatul neașteptat". Întîi a aplicat-o în cercetarea cîtorva delicte minore de pe ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acum cinci ani, păreau a fi la fel de adevărate pe cît de adevărată era Vladia însăși. Așa după cum promisese, niciodată nu a contrazis, nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-ar fi spus despre domnișoara K.F. în cele trei crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui Bercu. Popianu a pufnit auzindu-l pe Schintee cum se străduia să-l imite pe colonelul Stoicescu, bățos, dînd din mîini și ridicînd, așa cum fac oamenii aflați în alunecare către margini, cînd vor să-și dea importanță și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din război, cu cheful de viață, cu băutul ca să uiți e o poveste cam lungă. Lungă-lunguță. Uite, domnule dragă, fiindcă tot îl avem ca oaspete pe marele Balbo, am să-ți zic o vorbă italienească, am auzit-o într-o crîșmă de-a lor cine bea ca să uite este rugat să plătească înainte! E mai bine pentru toată lumea, dacă plătești după ce-ai băut nu mai ești în stare să ții numărătoarea și-ți vîră cîrciumarul mîna-n teșcherea. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descurcaseră. Atunci i-a invitat la un pahar, îl și vedea pe zgîrie-brînză ăla de Bercu moșmondindu-se pînă va scoate ceva mai ca lumea, Radul Popianu și invitații săi n-au plătit și nici nu vor plăti vreodată în crâșma lui Bercu, ținea de bună-cuviință și de bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o făcea din cînd în cînd, pentru că ăsta era obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici nu vor plăti vreodată în crâșma lui Bercu, ținea de bună-cuviință și de bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o făcea din cînd în cînd, pentru că ăsta era obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față, să vadă că n-ai murit. Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt care îi făcea să simtă în continuare mirosul de sărăcie și zgârcenie care stăpânea în crâșma lui Sandu Bercu. Cîrciumarul, cu ochii aproape lipiți de somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]