1,606 matches
-
Potcoavă", redenumindu-l "Șoimii".” Varianta finală a romanului "Șoimii" a fost publicată în volum în august 1904, fiind editat de Editura Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. Istoricul Nicolae Iorga scrie că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Nemulțumit de romantismul naiv al primului său roman, Mihail Sadoveanu a reluat subiectul la aproape
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Belibou dărâma zidurile pentru a-și construi un han cu piatră de la cetate, s-a dus la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din ele"". Domnitorul i-a dat la mână un document către isprăvnicie în care poruncea ispravnicului să scoată oamenii din toate satele dimprejurul cetății și să îngrădească cetatea. Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
avea ca hobby mașinile decapotabile. Deoarece mașina adusă la filmări era nepotrivită pentru film, regizorul trimite doi membri ai echipei de producție să închirieze pentru 15 zile Fordul Ancăi. Scăpați de echipa de filmare, cei doi opresc mașina la o crâșmă rurală pentru a bea o cafea. Acolo tocmai avea loc o bătaie între bețivi, iar mașina este folosită pentru a transporta un rănit la spitalul din Câmpina, trecând iarăși prin locul unde se făceau filmările. În cele din urmă, Radu
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
rus Ival Ivalovski (Radu Pietreanu), despre care se bănuia că va veni și el la Sadova. Agenții secreți din toată lumea se îndreaptă spre Sadova. Între timp, Axinte reușise să-și dea seama că piatra este fermecată și se duce la crâșmă să ceară de băut, dorind să plătească cu monezi vechi din aur. Cârciumarul Romică (George Robu) îl denunță pe Axinte la poliție ca falsificator de bani; șeful poliției nu are niciun om capabil la dispoziție așa că-l trimite să facă
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
se oglindește pe lacul ochilor de jad ai împlinirii. 1198. Singurătatea este o filă ruptă adeseori din noi pe care am pierdut-o la jocul nostru cu nume de Târziu. 1199. Uimirea este natura în stare de beție inocentă la crâșma infantilă a speranței din noi. 1200. Reproșul este o sabie poleită cu sentimente ruginite. 1201. Intriga este natura vieții. 1202. Asuprirea este fardul pus unor suflete spre a fi purtat obligatoriu de acestea. 1203. Învingătorul va rămâne doar cel ce
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Palatul domnesc al lui Mihail Sturdza, domnitor al Principatului Moldovei în perioada 1834-1849, și grajdurile domnești. Înspre nord erau casele spătarului Ioniță Gheuca, vândute pe la 1756 lui Lupu Balș, care se întindeau până lângă cimitir. Mai la vale era o crâșmă vestită, al cărei proprietar era un oarecare Lupu, poreclit „Fleică”. În cartea "Pe ulițele Iașului", Vasile Panopol relatează o amintire a magistratului Gheorghe Dimachi potrivit căreia, pe vremuri, mitropolitul Veniamin Costachi (care a păstorit Mitropolia Moldovei în perioada 1803-1842, cu
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
la Sf. Dumitru, dar după câteva zile a fost văzut din nou beat de către mitropolit. Fiind dojenit de înaltul ierarh că și-a călcat jurământul, preotul a spus că el s-a referit că nu va mai bea decât la crâșmele din jurul bisericilor Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru. Biserica a fost radical reparată și îmbunătățită între anii 1895-1898, „din veniturile sale”, după cum atestă o inscripție aflată pe peretele interior sudic al naosului. Cu acel prilej, pe peretele sudic a fost adăugat
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
câteva rânduri și alta e să scrii în câteva rânduri. · Emigrantul e un om capabil să să se despartă de orice în afară de accent (Andrei Bacalu). · Cel mai bun prieten al omului este câinele? cartea? pădurea? râul, ramul? banul? telvizorul? vinul, crâșma? supermarketul? Bifați unde e cazul! · Păreri contondente... · Bunul simț are o aromă specială... Chiar nu-l simți? · Situație: să ai o nerăbdare de mai multe persoane. · Mă gândesc, ca activitate de bază... (Nae Cernăianu). Oglinda îți permite să privești numai
Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
dușmani 3. Picături de undelemn 4. La calul bălan 5. Inel, inel de aur 6. La Ploiești pe-o mărgioara 7. Ce n-aș da să mor deseară 8. Ah, ce vară furtunoasa 9. Pe drumul de la Cepari 10. La crâșma din Ferentari 11. Avea moșu-n băiețel 12. Pupa-ți-aș coama, Bălan Componentă tarafului la momentul lansării: Adu Calu' Pune Șaua Anul lansării : 2011, "Casă de discuri : Electrecord " 01-Nu mi-e necaz că trăiesc 02-Mai morare, dumneata 03-Leagă-ți lele
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
de panduri a fost introdus de austrieci. În momentul în care au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau pregătiți, la locuri de popas, hanuri, crâșme, locuri strâmte au hotărât să angajeze mercenari din rândul populației din zonă, pentru prinderea haiducilor. Numai că în Oltenia totul a luat o întorsătură neașteptată, mulți haiduci au găsit bună ideea ca în loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
și asupra înfățișării sale fizice. Își jignea propriii slujitori, dar și pe miniștrii săi și chiar și pe prieteni. S-a zvonit că la un moment dat a dorit și să se amestece în mijlocul poporului, ceeace se aranja la o crâșmă mai izolată, unde Ludovic II apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Dar acolo putea să aibă și accese de furie și să dea lumea afară din crâșmă cu violență. În 1874 a fost pentru ultima dată la München, pentru procesiunea
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
a dorit și să se amestece în mijlocul poporului, ceeace se aranja la o crâșmă mai izolată, unde Ludovic II apărea incognito, îmbrăcat ca om simplu. Dar acolo putea să aibă și accese de furie și să dea lumea afară din crâșmă cu violență. În 1874 a fost pentru ultima dată la München, pentru procesiunea tradițională de Corpus Christi ("Fronleichnam"). Ultima apariție în public, semioficială, a fost cea de la proba generală a primului festival muzical „Richard Wagner” de la Bayreuth din 1876. În
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
7 prelegeri, intitulate " Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare, menite să îl descumpănească și să-i terorizeze familia. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității. Este arestat în anul
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
un document din [[1777]] ne spune că era "abundent". Astfel, în [[1784]] au pășunat aici 960 [[Oaie|oi]], 639 [[Vacă|bovine]] și 209 [[porc]]i. [[Fișier:Magazinul si Restaurantul central din Racovita, Sibiu.jpg|right|thumb|350px|Magazinul central și "Crâșma" satului]] [[Economie|Economia]] [[feudal]]ă de tip închis care a caracterizat [[sat]]ul tradițional, a determinat producerea în cadrul fiecărei gospodării a majorității [[produs]]elor necesare traiului. Foarte rar se apela la produse ""din afară"", care se procurau din: Produsele necesare
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
din acel district îl au pe el ca stăpân al pământului . După mai mulți ani în calitate de agent de teren, Robert a devenit fermier prima dată în dealurile Adelaide și mai târziu în Mt Gambier. Mai târziu, el a deschis o crâșmă în Mt Gambier. Robert a murit în Mt Gambier, Australia de Sud în 1871 și este înmormântat în cimitirul pionierilor.
Robert Cock () [Corola-website/Science/317715_a_319044]
-
care făcea parte dintr-un lung șir de experiențe nefaste, austriecii au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau pregătiți, la locuri de popas, hanuri, crâșme, locuri strâmte. În ianuarie 1734 , austriecii au hotărât să retragă cea mai mare parte a trupelor și să angajeze mercenari din rândul populației din zonă, pentru prinderea haiducilor. A fost actul de naștere al pandurilor olteni. Numai că în Oltenia
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean și ar urma să cuprindă la momentul în care se va finaliza organizarea sa un număr de 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, școală, gospodării țărănești, ateliere meșteșugărești, instalații tehnice, crâșmă, un interior de mină și un traseu de mocăniță. În prezent, Muzeul Satului Bucovinean aparține și este administrat de Muzeul Bucovinei. Ca punct de vânzare a biletelor pentru intrarea în Muzeul Satului Bucovinean este folosită o colibă din localitatea Câmpulung
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
în spatele laițelor, pereții sunt acoperiți cu țesături de lână. La intrare, pe peretele vestic, în colțul format între ușă și peretele sudic se află un blidar așezat pe butuci, unde sunt așezate farfurii și străchini cu decorațiuni specifice zonei Dornelor. Crâșma este considerată unul dintre cele mai importante locuri ale unui sat, aici nefiind doar un loc de petrecere a timpului liber, ci și de întâlnire al sătenilor pentru a discuta diverse probleme. În zona de munte, unde casele sunt mai
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
unui sat, aici nefiind doar un loc de petrecere a timpului liber, ci și de întâlnire al sătenilor pentru a discuta diverse probleme. În zona de munte, unde casele sunt mai îndepărtate una de cealaltă decât în satele de câmpie, crâșma era folosită ca loc de socializare între cetățeni. Localitatea Șaru Dornei face parte din zona etnografică Dorna. Crâșma din localitate datează din prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pentru a discuta diverse probleme. În zona de munte, unde casele sunt mai îndepărtate una de cealaltă decât în satele de câmpie, crâșma era folosită ca loc de socializare între cetățeni. Localitatea Șaru Dornei face parte din zona etnografică Dorna. Crâșma din localitate datează din prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
crâșma era folosită ca loc de socializare între cetățeni. Localitatea Șaru Dornei face parte din zona etnografică Dorna. Crâșma din localitate datează din prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost folosită drept locuință: urmele unui perete dărâmat
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
o mai bună izolare termică. Acoperișul este construit în patru ape, având 13 rânduri de șindrilă de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și trei fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din față. Crâșma are cinci încăperi (două camere, două cămări și bucătărie), o tindă și un cerdac. Prezența cerdacului duce la împingerea cu aproape 2 metri în interior a bucătăriei și tindei. Au fost păstrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]