699 matches
-
cunoscut și sub numele de Râul Pietrele Roșii. Conform unei legende a locului, odată, o împărăteasă trecând cu caleașca prin zonă a oprit să se răcorescă în apele sale limpezi și reci. De atunci pârâul este cunoscut cu numele de "Crăiasa". O altă legendă povestește că "vâlva" băilor din munte (a minelor, n.n.), Crăiasa, dăruia fiecărei fete de măritat câte un ou de aur drept zestre. Lăcomia și răutatea oamenilor care nu s-au mulțumit cu darul ei, ci au încercat
Râul Crăiasa () [Corola-website/Science/306391_a_307720]
-
odată, o împărăteasă trecând cu caleașca prin zonă a oprit să se răcorescă în apele sale limpezi și reci. De atunci pârâul este cunoscut cu numele de "Crăiasa". O altă legendă povestește că "vâlva" băilor din munte (a minelor, n.n.), Crăiasa, dăruia fiecărei fete de măritat câte un ou de aur drept zestre. Lăcomia și răutatea oamenilor care nu s-au mulțumit cu darul ei, ci au încercat să-i fure găina cu ouă de aur, a umplut-o de amărăciune
Râul Crăiasa () [Corola-website/Science/306391_a_307720]
-
care nu s-au mulțumit cu darul ei, ci au încercat să-i fure găina cu ouă de aur, a umplut-o de amărăciune, determinând-o să se ascundă în fundul pământului, iar de atunci oamenii caută mereu în unda pârâului Crăiasa, sau în apele Crișului Negru, "lacrimile de aur ale vâlvei băilor". (I. Degău, N. Brânda, "Beiușul și lumea lui")
Râul Crăiasa () [Corola-website/Science/306391_a_307720]
-
se ținea de obiceiurile tatălui său, David, el se lasă ,târât de iubire’ și se ,alipește’’ de unele neamuri interzise de Dumnezeu împăraților Israelului, având de neveste, în afară de fata lui Faraon (probabil faraonul Siamon, dinastia a XXI-a), 700 de crăiese împărătești (moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite) și 300 de țiitoare. La bătrânețe, nevestele iubite ,i-au abătut inima’’ și ,i-au plecat inima spre dumnezei străini" astfel că nu a mai rămas ,cu totul a lui Dumnezeu, cum fusese
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
de Danse Classique „Princesse Grace” în Monte Carlo (1997, 1998). În 1999 se alătură Teatrului de Balet „Oleg Danovski” din Constanța, ca solist și interpretează roluri în producții clasice ca: „Lacul Lebedelor”, „Spărgătorul de nuci”, „Cocoșatul de la Notre Dame”, „Pinocchio” , „Crăiasa zăpezii”, dar și în producțiile de dans contemporan ale coregrafilor Gigi Căciuleanu și Sergiu Anghel în roluri create pentru el - „Requiem” și „Metropolis”. În 2001 pleacă din România și parcurge rapid drumul spre success, devenind solist principal în "Balletmainz", apoi
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
s-ar datora vreunui domn al Țării Românești din cei care aveau feude în sudul Transilvaniei, Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Marele istoric Nicolae Iorga afirmă că primul ctitor al ei este Radu de la Afumați (1521-1529). În anul 1557 crăiasa Ardealului, Isabela, văduva soție a principelui Ioan Zapolia, numește ca episcop al Episcopiei Geoagiu de Sus pe Hristofor. În anul 1559 se amintește aici de un alt episcop pe nume Sava, cu binecuvântarea căruia diaconul Coresi tipărește la Brașov prima
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
nu le fie întoarse negreșit inimile către dumnezei străini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum el s-a „alipit” de unele din aceste neamuri „târât de iubire”: a iubit, pe lângă fata lui Faraon, 700 de crăiese împărătești moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite și 300 țiitoare. La bătrânețe, femeile i-au abătut inima, i-au plecat inima spre alți dumnezei, după cuvântul Domnului, și, astfel, inima „nu i-a rămas în totul a lui Dumnezeu, cum
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
necontenită căutare, reciprocă dar zadarnică, s-au întîlnit în fine ca să-i țină cununa, iar natura întreagă, "munții mari", de strajă, pontificînd, stelele luminînd și păsările cîntînd ceremonial, consfințesc visul său lăuntric, de voievod al plaiurilor, cununat cu "o mîndră crăiasă A lumii mireasă" nenumită, dar unanim înțeleasă: Moartea. Nu cumva perspectiva morții, în loc să-l sperie și să-l înspăimînte pe cioban, l-a fascinat cu o forță de atracție oarecum vrăjitorească (științificește vorbind, magnetică)? Iar dacă este așa, nu era
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
dă viață la tot ce e viu pe lumea noastră, ca și pentru lumina rece, sepulcrală, a astrului mort. A simțit și înțeles că în nici un fel, eroul său nu se cutremură în fața morții, dacă ea îmbracă veșmîntul mirific al Crăiesei Lumii. Cum spune într-un loc Mircea Eliade, paradoxală este asociația ideii de viață cu aceea a morții, dar dacă logica elementară o respinge, cealaltă logică, a destinului, o implică. Cum spune și Poetul: "Căci toți se nasc spre a
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
care continuă și în zilele noastre. Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, "Cenușăreasa", "Giselle", "Rapsodia de Enescu" sau "Chopiniana". Ultimul său spectacol, creat cu puțin înainte de moarte, în 1996, a fost "Crăiasa zăpezilor": deși grav bolnav, Oleg Danovski a reușit să-l monteze în doar două săptămâni. În 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleșu, excepționala instituție constănțeană fondată de Oleg Danovski își câștiga în sfârșit autonomia, sub numele "Teatrul de Balet
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
cheia pentru controlul puterilor ei,ruptura dintre cele două surori se vindecă în cele din urmă. Creată de co-directori Jennifer Lee și Chris Buck, Anna se bazează vag pe Gerda,un personaj din basmul danez "Snedronningen" care este tradus ca "Crăiasa zăpezilor" de Hans Christian Andersen. În adaptarea filmului Disney, Anna este descrisă ca prințesa de Arendelle,un fictiv scandinav regat și sora mai mică a Reginei Elsa,care este moștenitoarea tronului și posedă capacitate de a creea și controla gheața
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
sora ei Elsa,devenind al 12-lea membru oficial. În primele etape de producție a filmului,rolul Annei era foarte diferit de cea a proiectului final.În loc de a fi o prințesă,Anna a fost un țăran care o căuta pe crăiasa zăpezi pentru a o ajuta în dezghețarea inimi sale de gheață.Nu numai că,ea nu a avut nici-o legătură cu Elsa în aceste etape de producție a filmului. Realizatorii filmului au "luptat" pentru a găsi inima filmului prin această
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
fost foarte dificil să găsească pe cea potrivită pentru a juca rolul lui Anna. Anna în special și întregul film,în general,au suferit o serie de schimbări în poveste,mai ales ceea ce face eroina sora mai mică a lui Crăiasa zăpezi. Descriind procesul de dezvoltare al personajului,directorul Jennifer Lee a recunoscut:"Chiar și cu Anna a existat probleme pentru o lungă perioadă de timp.Momentan nu sunt elemente care au fost puse pe Anna până târziu în producție,deci
Anna (Disney) () [Corola-website/Science/333764_a_335093]
-
și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se tipăresc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului", "Crăiasa zânelor" , o parte din "Anacreonticele sale", publicate cu mici modificări în ciclul "Cântece" la sfârșitul volumului "Balade și idile" din 1893. Spre anul 1889, "Tribuna" începe să lucreze în pierdere, situația ducând la desființarea unor posturi, printre care și cel
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
(n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără "„Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”". În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
danez Harald Scharff și pentru Carl Alexander, tânărul duce moștenitor de Saxe-Weimar-Eisenach, nu a rezultat în parteneriate notabile. Patru dintre scrisorile lui către Carl sunt editate în antologia semnată de Rictor Norton. Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum "„Degețica”", "„Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre”" rămân populare și citite pe scară largă . În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
că în timpul vieții nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său poem "Crăiasa Mab" ("Queen Mab"), un poem radical și revoluționar, în 250 de exemplare. "Crăiasa Mab" a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-stiințific și imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată. S-a născut la Field Place în Horsham
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ, i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său poem "Crăiasa Mab" ("Queen Mab"), un poem radical și revoluționar, în 250 de exemplare. "Crăiasa Mab" a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-stiințific și imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată. S-a născut la Field Place în Horsham, sudul Angliei, fiind fiul lui Sir Timothy Shelley, (7 septembrie 1753 - 24 aprilie
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
poetul a fost victima unei halucinații sau a unei tentative reale de asasinat, din partea unui individ strecurat în locuința lui. După o scurtă călătorie în Irlanda, soții Shelley se reîntorc în Anglia, stabilindu-se la Londra. În iunie 1813 apare "Crăiasa Mab", un amplu poem filosofic, însoțit de numeroase note. Cam tot pe atunci, vine pe lume Ianthe Elisabeth, primul copil al lui Shelley. Harriet începe să se înstrăineze de soțul ei, refuzând chiar să-și crească fetița, pe care o
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
Paxson au decis să le unească prin intermediul temei sacrificiului regelui sacru. Protagoniștii primei părți sunt Caillean și Gawen (fiul Eilanei), prezentați în "Sanctuarul". Caillean devine Mare Preoteasă în Avalon, în timp ce Gawen este crescut ca druid și, periodic, primește învățături de la Crăiasa Zânelor. Aceasta din urmă decide ca fiica ei, Sianna, să fie inițiată de preotesele Avalonului, ceea ce va face ca între fată și Gawen să se înfiripe o legătură specială. Sianna rămâne însărcinată cu Gawen, dar acesta nu va apuca să
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
să ateste începutul, puținele dovezi care au existat au fost arhivate la Curtea Grofeasca din sat și au fost distruse în revoluția din 1848 și războiul din 1916, așa cum se arătă în monografia mai sus menționată. Legenda spune că o crăiasa care domnea în regiunea aceasta și-a clădit o cetate cu ajutorul uriașilor din slujba să, pe vârful Dealului Crăiței sau Gruiul lui Crai. Crăiasa s-a măritat cu un prinț frumos, amândoi trăiau fericiți, pana cand odată, uriașii, revoltați i-
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
și războiul din 1916, așa cum se arătă în monografia mai sus menționată. Legenda spune că o crăiasa care domnea în regiunea aceasta și-a clădit o cetate cu ajutorul uriașilor din slujba să, pe vârful Dealului Crăiței sau Gruiul lui Crai. Crăiasa s-a măritat cu un prinț frumos, amândoi trăiau fericiți, pana cand odată, uriașii, revoltați i-au ucis pe amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, în Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
revoltați i-au ucis pe amândoi și le-au mutat cetatea , luând-o pe umeri, în Cohalm ( Rupea). Și azi se mai găsesc ruinele unei cetăți pe vârful Dealului Crăiței. Legendă este întărită și de existență denumirii anumitor locuri: Fântânița Crăiesei - un izvor cu apă cristalina , unde probabil domnită și-a potolit setea, Gruiului lui Crai sau dealul Crăiței, Valea Crăiței ( valea care curge prin sat). Chiar și numele satului - Crihalma, care se trage de la ungurescul Kiralyhalma ( Kiraly - împărat; halma - deal
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]