1,970 matches
-
e vai și-amar de tine!”. Copilul sări iute în scorbură și nu după multă vreme tătarii ajunseră la stejar, înconjurându-1. Numai nu știu cum se face că nu erau numai tătari, ci și polaci, și turci, huni, pecenegi, ba printr-o crăpătură a scorburii, copilul zări și patru soldați romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a ascunzătorilor micilor vulpi ale deșertului, cu o singură intrare, un spațiu mare și adânc în interior și o ieșire pentru cazuri de urgență, ce putea fi deschisă doar dinăuntru, în ultimul moment. Odată astupată, era imposibil de găsit; o crăpătură îngustă le permitea celor din interior să urmărească tot ce se petrecea în afară. Căldura era sufocantă și aerul aproape de nerespirat, dar un locuitor al Saharei era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin crăpături e vibrantă și iute ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Au venit după el. Nu au observat că Adél m-a tras după paravan. — Porcule! a urlat unul dintre ei când Benjamin le-a întins steagul alb, împăturit. — Nu e porc. E o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél m-a luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu mă uitam la bătrân printr-una din crăpăturile paravanului. Stătea la mașina lui de cusut, cu grenada înfiptă în gură, de parcă ar fi mușcat una zdravănă dintr-un fruct de metal rece, necunoscut. Stângaci, nu cum se cuvine. Nu s-a întâmplat nimic. Adél mi-a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de seringi, e insuportabil. Cred că am să fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar cred că era și mai frig în camera ei. Părea că lumina n-o să mai apară niciodată și că vântul n-o să se mai oprească. M-am așezat pe podea lângă trenul ruginit și am simțit vântul intrând prin crăpăturile din perete și pe la marginile geamului. Pielea de pe brațe mi se făcuse de găină și am simțit asta și pe picioare și nu știu de ce, dar continuam să mă gândesc la Jo Lynne și la noaptea aceea de la casele noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru. Cardul din plastic laminat, pe care îl folosesc la treburi de genul ăsta, a alunecat destul de ușor înăuntru, iar încuietoarea era la fel de veche și obosită ca întreaga clădire și mi-a fost tot atât de greu să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e pregătită, Doamne, Inima mea e pregătită de drum!“. Simțise în coșul pieptului cum inima se forța să-i ajungă în gât și apoi în cap, transformată într-o curgătoare lumină albă, apoi într-un șuvoi exploziv care tâșnea prin crăpăturile dilatate ale craniului, pe urmele gemene ale celei care murise înaintea lui. Era ca o eliberare dintr-un pământ care nu dăduse roade, înflorind doar pentru plăcerea nu știu cui, cineva ascuns în toate, care făcea risipă de forțe și mister. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de clar în mine, sunt atât de nemăsurat de îndrăgostit de viață; vreau să încetinesc totul, să gust îndelung venerarea fiecărei secunde, dar nimic nu se oprește în loc și noaptea se duce repede și fără drept de apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se apropie de locul unde era fisura și privi cu atenție. Arăta bine, așa încât ridică ranga groasă de alături și o potrivi la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesteia încercând să disloce bucata de rocă. Nu reușea așa încât se lăsă păgubaș. Începu să lovească cu barosul în capătul barei metalice, atent ca aceasta să nu sară de la locul ei și să-l rănească. Așa era mult mai bine, crăpătura se mărea cu fiecare lovitură de baros. Din când în când mai împingea pârghia înăuntrul găurii făcute, după care relua asaltul asupra peretelui de piatră. Bucata se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târziu, era pe o coastă abruptă, într-o răritură printre copaci. Ajunsese într-o poiană de mici dimensiuni, situată pe un mic platou ascuns printre copaci. Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva mai în vale curgea un pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Asta însemna că bucata pe care o băgase deja în buzunar, provenea de undeva din fața lui, din zona unde se prăbușise galeria. Așa se întâmpla de obicei, metalul galben se găsea în filoane, firișoare subțiri de aur, ce umpleau crăpăturile din roci. Mai întâi le găseai pe acestea, semn că te apropii de comoară, după care, dacă aveai noroc dădeai și de filonul principal, uneori acesta având grosimi destul de mari. Printre mineri bătrâni se vorbea de filoane cu grosimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cam așa: pământul s-a deschis și a înghițit bicicleta, aceasta căzând acolo și fiind mistuită de flăcările iadului? Ia să vedem! Cum e ipoteza aceasta? E credibilă? Da, s-au mai văzut asemenea situații în care s-au format crăpături în scoarță. E posibilă? Puțin probabilă la noi, dar nu imposibilă. E investigabilă? Nu, pentru că, oricât de șmecheri sunteți voi oltenii, n-ai să poți coborî în iad niciodată. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești încă în viață. Ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierdut în gânduri, îndreptând-o spre lumina săracă ce venea dinspre fereastră, după care o întinse spre Cristian. Fotografia veche, fusese făcută de mult, probabil la începutul anilor o mie nouă sute. Era virată în sepia și avea suprafața plină de crăpături. Moș Calistrat, încins cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măruntaiele munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-ar fi putut strecura mai departe până deasupra intrării. Poate că ar fi reușit chiar să folo sească una dintre ele drept gaură de mină. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bizui pe mine! spuse Calistrat, apucându-l zdravăn de mijloc. No, cred că așa e mult mai bine, adăugă bătrânul, dacă te țin de mână te-aș încurca. Inspectorul extrase din traistă un baton pe care îl introduse apoi în crăpătura din fața lui. Deasupra mai introduse unul cu capsa înfiptă în el și lăsă să cadă în jos fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă ar fi îndesat pietrele mai bine acolo, ca să asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de apărare. Câțiva pinteni de stâncă se desprindeau din trupul muntelui ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în semiîntunericul din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și, în mod cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă nu știa ce vor. No, ce faci, nu vii? întrebă Simion, care deja pornise înapoi. Se oprise lângă un bolovan mare, lipit de marginea din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]