428 matches
-
iar În evidență. Îmi Închei paltonul, că trec niște femei pe lângă mine. Scuze fetelor, n-o să aveți parte de o imagine fugară a unei pule de calitatea asta fără să puneți banu pe masă. Deși Diana aia o so iantre craci din nou; abia aștept să măntorc acolo. Pauzele astea mici te țin pe linia de plutire. Fără ele nu-ți mai rămâne decât slujba. Și jocurile. La Crawford’s s-au terminat omletele. Probabil că au fost șutite de șmecherașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-ai cum să exagerezi când vine vorba de ruj și rimel. Simt o zvâcnire În cracul pantalonilor și inspir adânc pentru a mă calma. Zic mersi ca curu că sunt un profesionist și pot să fiu mai presus de orice. — Deci n-ai văzut pe nimeni că se poartă cum s-ar spune dubios În club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar puțoii ăștia scapă basma curată și c-o crimă pentru că niciodată n-a fost nevoie să stea În linia Întâi. Aceleași reguli se aplică sau În orce caz ar trebui În pizda măsii. Îmi miros cusătura dintre picioare și cracii pantalonilor negri de flanel. Simt o duhoare intensă și nedefinită de transpirație clocită Întreruptă ocazional de un damf străpungător de pișat. Of, o spălătorie cu servicii decente. Acum am mai multă nevoie de o puicuță care să știe să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
casă în casă, mai toate femeile aveau copii mici, turnați cu duiumul... presupun că era singura lor distracție... omul venea cam cherchelit de la crâșmă și mai „făcea“ un copil, indiferent de mizeria în care trăia... De unde și expresia: „Dăm din craci ca cei săraci!“... Nu scriu un roman, e adevărat, doar schițez... Mă pierdeam în pădurea aceea imensă, lăsam pe Lișca la pas, ajungeam la o poiană largă... stam un timp, mă uitam, mă uitam, era ca o feerie, ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici și limbile bifurcate pulsând. Închise din nou ochii. Simți un șarpe târându-se pe cracul costumului, Înspre pielea dezgolită. — Nu mișca, Norman. . . Era Beth. I se simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne, ce oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iera mai nainte stelele și azuru. Da peste un moment, nici urmă n-a rămas din toată rotiseria. Vai de inema mea, nici adio nu mi-am luat dă la don Wenceslao. Am mers juma dă leghe dă izlazuri cu cracii dârdâind ș-am intrat ca-n șvaițer În hanu gării, unde am cinat c-o poftă c-ar fi tret să mai Închiriez niște fălci. Asta-i tot, domne. Ori aproape tot. Nicicând n-am mai fost dă față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cinci minuți. Mi-am zis să tai rău din rădăcini: m-am frecat cu prosopu dă bucătărie, mi-am băgat toate bătăturoaiele În umblătorii Fray Mocho, m-am Încurcat mai rău ca o caracatiță În mânecile dă la mâinile și cracii dă la salopeta dă lână - mameluc -, mi-am pus crăvățica cu desene animate care mi-ai dat-o tu dă Ziua Șoferului dă Autobuz ș-am ieșit sudând gras, pencă un ăla cu obrazu gros se săltase probabil peste calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unu dân japoni, iar altu cu mutră dă străinar Îi peria păru care iera, cum să spune În popor, un vis dă aur, și al treilea care tre că iera profesor, așa harnic și miop iera, Îi arginta unghiil la craci. Doamna purta pă pele un halat dă casă și surâsu dă pă afiș iera marca dă onoare a lu mecanicu ei dințar. Ochii luminoși mă privea ca niște pretenari cu gene false. M-am bâlbâit pă juma, c-am socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
calce pă urme, da io mă țineam tare. Ca campionu dă bras, am dat rostogol dintr-o singură lovitură rotundă toate steclele dă Bilz, că de n-aș fi avut io mergători cu talpa dublă, tu ți-ai fi rupt cracii. Pă juma Înfierbântat, poa să știi tu dă ce, mi-am lansat primu hau-hau dân noaptea aia și i-am zis la picolo să Înlocuiască clondirele zobite cu unele Întregi dă spumant. Că, ce mai, decât cu mandea o să Învățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atenția, da nici n-am apucat-o bine pân Montes de Oca, că m-am și prins dă gogeamitea tărășania: Cárdenas, care io n-am șovăit să-l numesc pretenar, nu venise la Întâlnire! Vestitu caz a lu idolu cu cracii dă lut! Din omnibuz m-am dus la metro și de la metro la casa lu Cárdenas, fără baremi să-mi fac programare la Popolare, ca să-mi pun burdihanu la cale c-un griș, chiar cu riscu ca personalu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cárdenas, fără baremi să-mi fac programare la Popolare, ca să-mi pun burdihanu la cale c-un griș, chiar cu riscu ca personalu să mă pedepsească fincă stricasem parpalacu negru vopsindu-mi moaca și ălelante hanțe. Am dat cu toți cracii și pumnii propii În ușa dă la stradă, Întărindu-mă pentru tot șozu cu d-acu clasicu și violentu hau-hau. A dășchis chiar Cárdenas. — Inima bună ie mereu În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa că, riscând totu sau nimic, am ieșit În stradă pă socoteala mea. Am umblat razna la voia Întâmplării. Pă loc, am ginit cu inema la gură că ieram vizavi la Departamentu Central dă Gabori. Nu mi-a ajunsără ăia doi craci să găsesc azil În prima tunderie unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care mi-a amintit dă don Zarlenga: „Îmi plac femeili care nu cad dân prima.“ A adeverit că numita Locarno nu iera proastă dăloc și că florile iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare, Savastano s-a Închis Într-o imensă tăcere vestitoare de furtună. În sfârșit, l-am descusut, pe o Salutaris, despre cele petrecute. Mi-a explicat: — Nu ie zi să nu apar cu garoafe la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
E prea cald, locul meu e chiar lângă aeroterma principală din vagon. Simt umezeală la subraț, mă irit iar, că deodorantele sunt ineficace în cazul meu și mă îngrijorează efectul acidității asupra căptușelii sacoului. Scot haina cu privirea țintă la cracii femeii din fața mea. E destul de tânără, dar cu obrazul uscat și pielea albicioasă. Are și câteva urme pe nas de la niște piercinguri vechi. Părul scurt, țepos și oxigenat. E prea slabă și-mi dau seama că nu mă atrage deloc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să-și Însuflețească brațele inutile. Jim se uită la tînărul pilot, Încercînd să Înțeleagă miracolul care se Întîmplase. Atingîndu-l pe japonez, Îl readusese la viață; desfăcîndu-i dinții, crease o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu avem încurcături cu ei. — Sunt informat. Ce mai vor acum escrocii ăia? — Abelman pretinde că în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa? S-au întâmplat și lucruri mai ciudate aici, spuse repede domnul Levy. Biroul începuse deja să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând să vadă figura cea nefericită, călcând prin zăpadă cu capul plecat, cu cracii salopetei uzi din cauza zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era prea cald, Încălzirea fiind pornită să combată frigul iernii, astfel că locul era plin de un aer subtropical, antiseptic. Camera pe care Bernard Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care izbi copacul și ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi bag cracii! Tricou Curat își făcu semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Alunecă pe zăpada artificială, dar apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cazuri, „bradul [funerar] trebuia să aibă înălțimea aproximativă și «făloșenia celui mort». În vârful bradului se punea căciulă cu prim (cu manșetă de blană). Două ramuri se băgau pe mânecile unei cămăși țesute cu flori. Trunchiul bradului era petrecut pe cracul unui ițar. Era încins cu un brâu roșu. Astfel înveșmântat, era așezat în sicriu” (3, p. 73). Obiceiuri funerare similare sunt atestate și în Transilvania (39, p. 355). Revenind la prezența/frecvența paltinului în episodul funerar al Mioriței, să amintesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l prea foloseam. Era murdar și friguros... Chiar lângă dânsul se mai afla o cameră ocupată de o femeie singură, cu mulți musafiri nocturni, liniștită și politicoasă de altfel, o brunetă focoasă, între 30-40 de ani, bine făcută, solidă, cu craci deosebit de albi (știu asta fiindcă veșnic sta, ziua, pe un scăunel, într-o fustă scurtă, întizindu-și picioarele ușor depărtate la soare!Ă. Zâmbea permanent și mă întreba ce mai fac ori de câte ori treceam prin fața ei. Pe urmă, student fiind, m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]