2,854 matches
-
VI-lea, invaziile se cam potolesc, iar barbarii sunt instalați cam pretutindeni în vechiul Imperiu Roman. Nu sunt toți creștini, nici nu mai încape vorbă. Se cuvine așadar ca Biserica să declanșeze o vastă operațiune de evanghelizare. Grigore alege un crainic (héraut) pentru această întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică întreținând o relație de iubire cu Cristos, după chipul Mariei Magdalena. Cine, mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
personale ale lui Stăniloae într-o asemenea manieră, încât aproape că suntem îndreptățiți să afirmăm că teologia sa nu este decât o hiperglosă actualizată în cadrul unei anumite (vom vedea mai târziu de ce spun anumite) tradiții patristice. Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic Înainte de a aborda primul punct, aș vrea să spun câteva cuvinte despre formarea lui Stăniloae, precum și despre influențele pe care le-a suferit în tinerețe. Maciej Bielawski subliniază rolul pe care l-au jucat în această formare perioadele petrecute în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, îndreptățit menționate de Bielawski, trebuie adăugate cele ale lui Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos și Vasile Loichiță, cu toții profesori ai lui Stăniloae la Universitatea din Cernăuți, și mai cu seamă cel al lui Nichifor Crainic, inițiator al unui curs de teologie mistică mai întâi la Universitatea din Chișinău, apoi la cea din București. Fac această precizare pentru că, citindu-l pe Bielawski, rămânem cu impresia că Stăniloae ar fi un „produs” quasi-integral al teologiei grecești, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
retușuri” operate la München și Paris. În opinia mea, dimpotrivă, el întruchipează exact tipul intelectualului român din perioada interbelică, cu toate bunele și relele acesteia 182. Iar modelul său în materie de creație teologică este tot un român, controversatul Nichifor Crainic, director al revistei Gândirea, politician naționalist și apărător al tradiției mistice bizantine. Crainic a fost cel care a introdus, din anul 1926, în programa de învățământ teologic a Universității din Chișinău o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tipul intelectualului român din perioada interbelică, cu toate bunele și relele acesteia 182. Iar modelul său în materie de creație teologică este tot un român, controversatul Nichifor Crainic, director al revistei Gândirea, politician naționalist și apărător al tradiției mistice bizantine. Crainic a fost cel care a introdus, din anul 1926, în programa de învățământ teologic a Universității din Chișinău o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Ioan Damaschinul la Viena, în 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București în 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole, precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său în redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care îi citează admirativ. Rolul său în redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel apăsat subliniat chiar de Stăniloae într-un articol intitulat „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, publicat în aprilie 1940 în revista Gândirea: E semnificativ în această privință că dânsul șid est Crainicț a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la Facultatea de Teologie din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și de fapte ascetice și mistice din cuprinsul spiritualității ortodoxe. Un sector întins de preocupări, cele mai centrale, cele mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică (sic!) până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei a fost atât de uriaș precum îl știm, aceasta se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei a fost atât de uriaș precum îl știm, aceasta se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atât de uriaș precum îl știm, aceasta se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, în vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai cuprinzătoare și, aș spune, mai cultural-inteligentă, asupra tradițiilor creștine în general și asupra tradițiilor patristice în particular
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o abordare spirituală, care-i este proprie, în vreme ce Crainic propune o viziune hermeneutică mult mai cuprinzătoare și, aș spune, mai cultural-inteligentă, asupra tradițiilor creștine în general și asupra tradițiilor patristice în particular. II Stăniloae nu era „specialist” într-un anumit Părinte. Îl interesau toți Părinții greci acceptați oficial de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat cu întreruperi jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre rugăciunea inimii și despre Filocalia lui Nicodim și a lui Macarie în cursurile sale de teologie mistică din anii ’30, pornind mai cu seamă de la lucrările publicate de Irénée Hausherr în Orientalia christiana 185. El consacrase, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă (1986). Prima dintre ele merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann 233), perspectiva ecleziologică în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi fructul exotic al perioadelor sale de studii în străinătate, a fost provocată și întreținută de câțiva teologi români dintre cele două războaie mondiale, în special de către Vasile Loichiță și Nichifor Crainic. Este totuși adevărat că, dacă n-ar fi beneficiat de anii de studii în Grecia, Franța și Germania, proiectele sale nu s-ar fi putut realiza niciodată. Datorită învățării limbilor greacă veche și modernă, a limbii germane și mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
proiectele sale nu s-ar fi putut realiza niciodată. Datorită învățării limbilor greacă veche și modernă, a limbii germane și mai ales datorită descoperirii Părinților la Atena, el a putut să depășească nivelul teologului amator (deși genial) al unui Nichifor Crainic și să se adape direct din izvoarele misticii ortodoxe. 4. Se constată o anumită involuție, cu timpul, în modalitatea de abordare a textelor vechi. Această involuție - caracterizată prin folosirea selectivă și uneori tendențioasă a bibliografiei moderne, ca și prin respingerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Va voi cineva să primească un șef?... Asta îmi amintește de povestea cu Diogene. Pe când era într-o călătorie pe mare, înțeleptul a fost prins de pirați și dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o călătorie pe mare, înțeleptul a fost prins de pirați și dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care Alexandru cel Mare însuși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lungu, Ioan Popescu Mălăiești, Iulian Mihălcescu, Haralambie Rovența etc. au fost doar câteva dintre personalitățile Bisericii Ortodoxe Române care au adoptat un asemenea punct de vedere, alături de alte figuri importante ale vieții publice românești a acelor vremuri (de pildă Nichifor Crainic sau Cezar Petrescu). De cealaltă parte, cremaționistii români repurtaseră și ei până la 1934 victorii importante: deschiderea crematoriului era cea mai semnificativă întrucât însemna transpunerea în realitate a ideii arderii cadavrelor în România. Un timp au beneficiat de un sprijin consistent
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dionisie Lungu, Ioan Popescu Mălăiești, Iulian Mihălcescu, Haralambie Rovența were just some of the personalities of the Romanian Orthodox Church who adopted such a view, among other important figures of the Romanian public life of the time (for example Nichifor Crainic and Cezar Petrescu). The country had passed a law on cremation, the Criminal Code issued in 1936, which gave it equal legal status with the practice of burials. On the other hand, Romanian cremationists had achieved important victories by the
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Înecată în șuvoiul produselor fabricate în serie, al publicității lor degradante, al imaginilor televizate ce se succed fără întrerupere și sunt sortite dispariției imediate, al "cărților" scrise, nu de scriitori sau gânditori, nu de savanți sau de artiști, ci de crainici de televiziune, de politicieni, de cântăreți, de gangsteri, de prostituate, de campioni din toate sporturile și de aventurieri de tot felul, opera de artă nu mai înfăptuiește ea însăși propria sa promovare, ea a încetat, tocmai, să fie mijlocul. Ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
D-sa a scris, între altele, un impunător volum în '41 despre istoria literaturii românești. În această carte, unde s-a găsit loc pentru figuri foarte puțin marcante ca Laerțiu Grama, I. Valerian, I.M. Rașcu, sau pentru oameni ca N. Crainic și Radu Gyr, este cu desăvîrșire omis poetul revoluționar Al. Toma, numele lui Ion Păun-Pincio este abia pomenit într-o vastă listă bibliografică, iar poetul proletar Neculuță lipsește pînă și din voluminosul ŤIndice alfabetic de scriitori, artiști români și străini
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]