570 matches
-
lucru. Integrat mișcării muncitorești de acolo, își completează pregătirea, urmând, după propria-i mărturie, „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc și Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”. Încă din 1909, A. publicase în ziarul craiovean „Cometa” o poezie și un articol de critică socială. Perseverează în exercițiul jurnalistic, trimițând mici corespondențe la „Foaia poporului” din Sibiu și la „România muncitoare”. În 1913, intră în redacția săptămânalului „Adevărul”, publicație a secției române a Partidului Social Democrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
1894) și Îngerii lui Rafael („fantezie”, 1894), jucate pe scena Teatrului Național din București, construiesc, fluid și inconsistent, pe o schemă romanțioasă. Cam în aceeași vreme L. traduce din poeți felibri (Aug. Barbieri și Ch. Fuster) ori transpune pentru scena craioveană comedia Le Flibustier de Jean Richepin. În articole și conferințe, în scrierile despre teatru, există și tentația comentariului literar. Dar aprecierile, altfel făcute cu distincție, dintr-o perspectivă culturală, rămân mereu la suprafața lucrurilor. Mult mai inspirate sunt „profilurile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
Popescu, în timp ce fugarele notații ale lui Victor A. (actorul Victor Antonescu), cuprinzând schițarea unei situații dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de observație și înclinație către analiza comportărilor umane. Tot el este autorul unor cronici dramatice ale spectacolelor teatrului craiovean; într-una din ele semnalează sursă franceză (piesă Un fîl à la patte) a comediei Nunta lui Lică de N. G. Rădulescu-Niger. Un articol informat discuta activitatea literară a scriitorului francez J.-K. Huysmans, cu dese referiri la ideile critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
, Ștefan (26.XII.1838, Craiova - 2.X.1899, București), publicist, prozator și traducător. Fiu de avocat, V. nu terminase încă școala când, atras de teatru, fuge cu trupa craioveană a lui C. Mihăileanu. Aventura ia sfârșit destul de repede, fugarul fiind adus înapoi de familie și trimis la București, unde este încredințat unui pension. V. însă, cucerit de măiestria actoricească a lui Costache Caragiali sau a lui Matei Millo, recidivează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
I.3 Producătorii autohtoni care utilizau motoare electrice, ca și unii dintre cei care utilizau echipament auto - Roman, Tractorul, Aro Câmpulung -, și-au restrâns mult volumul de activitate. Un efect similar l-au avut atât achiziția de către Daewoo a uzinei craiovene Oltcit, cât și achiziția de către Renault a uzinei piteștene Dacia. În ambele cazuri, furnizarea de echipament electric auto către acești doi clienți tradiționali s-a anulat. Este de remarcat că producătorul Dacia și-a manifestat opțiunea pentru componente străine înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
dintre aceste substantive neincluse inventar sunt populare sau regionale (arăpilă, grivă, molan, rișcă, talion ș.a.); de asemenea, nu am inclus substantivele derivate de la toponime românești, deoarece am considerat că nu sunt recente (albaiulian, albaiuliancă, alexăndrinean, alexăndrineancă, bihorean, bihoreancă, călărășean, călărășeancă, craiovean, craioveancă, crișean, crișeancă, gorjean, gorjeancă, hârlăuan, hărlăuancă, humorean, humoreancă ș.a.), precum și substantivele care denumesc literele grecești (csi, ipsilon, kappa, lambda, miu, niu, omicron, pi, psi, ro, tau, zeta); − infinitivele lungi. Au fost introduse în DOOM2 formele de infinitiv lung ale
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
încearcă să scoată în evidență valorile locale. Constantin Brâncuși și Ion Țuculescu sunt creatori care oferă dese prilejuri de afirmare a orgoliului local, lor consacrându-li-se mai multe dezbateri, mese rotunde, numere omagiale. De atenție se bucură și teatrul craiovean. Chiar dacă nu sunt prea numeroase, comentariile pe marginea fenomenului artistic compensează prin prestigiul semnatarilor: Petru Comarnescu, Lucian Pintilie, I. D. Sârbu, Ion Zamfirescu. Mai scriu aici Victor Parhon, Dinu Săraru, Valentin Silvestru, Anatol Vieru. În jurul revistei se formează criticii Al. Fințescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
de semnalat serialul Fișe de dicționar filosofic, contribuțiile pe tema Pledoarie pentru o istorie a Olteniei. Redacția a fost, desigur, obligată, mai ales în anii ’80, să umple pagini întregi cu texte politizate conjunctural, dar nimeni nu poate acuza publicația craioveană de exces de zel. Redacția rămâne o prezență distinctă în peisajul revistelor românești, cu rezultate remarcabile, cu un aspect grafic agreabil (exceptând ultimii ani), fiind continuatoarea unei tradiții. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
, revistă apărută la Craiova, bilunar, între 1 februarie și 1 martie 1914. Publicația, „scrisă de Emil Gârleanu”, are ca obiectiv principal stimularea vieții intelectuale a localității. Rubrici: „Vești” și „Bibliografie”. Gârleanu, din 1913 director al Teatrului Național craiovean, include în sumar patru proze: schița Sultan, nuvela Geloșii, cât și Pe Bistrița la vale. Pe potecile Ceahlăului și De pe un carnet. Însemnări din zilele mobilizării. Îi aparțin și câteva articole de atitudine: critică felul puțin onest în care francezul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289054_a_290383]
-
fost, în egală măsură, perioada de apogeu a carierei de om de teatru, dar și cea mai nefastă, activitatea sa provocând atacuri furibunde în presa locală, boicotul actorilor, anchetarea sa de către justiție, acest scandal fiind una din cauzele desființării teatrului craiovean. Pornit la drum cu intenții „serioase” - poezii melancolice, piese istorice, proză tristă, drame, chiar cu accente tragice la început (Floare de nalbă, 1908, mult apreciată de M. Dragomirescu și de E. Lovinescu, Noaptea Învierii, 1909, Biruința, „Convorbiri literare”, 1911, Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
comportament de consum are legătură cu nivelul veniturilor, care este invers proporțional cu procentul destinat cumpărăturilor: cu cât venitul este mai mare, cu atât procentul alocat cumpărăturilor este mai mic. Așa cum se poate observa în figura de mai sus, un craiovean sau un ieșean câștigă în medie 5.000 de euro pe an, pe când un cetățean din Praga are un venit anual mediu situat între 25.000 și 30.000 euro pe an. Sărăcia, în schimb, nu este singura explicație pentru
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
vieții culturale din Oltenia? 7. ACTIVITATEA CULTURALĂ A PERSONALITĂȚII INTERVIEVATE 7.1. Ne puteți descrie, vă rugăm, care este funcția dvs. și cel rol jucați în cadrul organizației/instituției? 7.2. Ce rol are organizația/instituția dvs. în viața culturală locală (craioveană) și regională? Care sunt principalele funcții culturale ale instituției dvs.? Obiective: • Căror nevoi culturale trebuie să răspundă • Participarea instituției la procesul de socializare și culturalizare 7.3. Care sunt cele mai reprezentative realizări ale dvs. în viața culturală a Craiovei
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a urmat dreptul și filosofia. A profesat toată viața avocatura la București. Având simpatii legionare, după 1950 a făcut mai mulți ani de închisoare, unde l-a cunoscut, printre alții, pe N. Steinhardt. Debutul lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa și Boarul Baltă, urmate de câteva poezii în „Tribuna” (1915-1916). Adună folclor, pe care îl publică în revista „Ion Creangă” din Bârlad. Colaborează destul de frecvent cu schițe, nuvele, versuri, eseuri, recenzii, foiletoane de bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
gazetă politică apărută la Craiova, săptămânal, între 8 aprilie și 2 octombrie 1890. La această publicație cu o ușoară atitudine anticonservatoare, director și prim-redactor este V. Ștefănescu, iar redactor politic și literar, începând din luna august, Traian Demetrescu. Poetul craiovean și-a publicat aici câteva schițe și impresii de călătorie, precum și un inspirat articol dedicat lui Mihai Eminescu, care atrage atenția mai ales prin paralela cu Alfred de Musset și prin afirmația că la 1890 Eminescu era poetul de predilecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287876_a_289205]
-
ale poetei de numai zece-unsprezece ani, din care va cita cu simpatie, îl motivau pe Lucian Blaga a glosa pe seama artei „miraculoase” a copiilor într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti”,unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
stipendiată de Muzeul „Al. Saint Georges”, la Biroul de presă al Fundației Regale sau la Ministerul Muncii, F. mai funcționează, din 1945, ca instructor scenic la Apărarea Patriotică, pictor decorator, regizor de culise la Teatrul Poporului din București și la Naționalul craiovean, îndrumă cercuri și cenacluri ale Sindicatelor Unite (Ilfov, București), e asistentă la Muzeul „K. Zambaccian” ș.a. Înstrăinarea de familie a tatălui (prin divorțul din anii ’20), apoi moartea lui în circumstanțe neelucidate, logodna - timpurie - eșuată cu Mihail Avramescu (la acea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi din când în când pe F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat spectacole de Victor Ion Popa, Ion Sava, în publicații ca „Jurnalul” craiovean, „Falanga” ș.a.). La rândul său, avea să intre în vizorul criticii prin cărțile de proză mai cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
roților de tren. Uite-așa. Mi-e dor. C ând foști buni prieteni devin statui, încerci un sentiment ciudat și straniu: parcă n-ar fi vorba chiar de domniile lor! Bustul lui Nichita, pe Calea Victoriei, bustul lui Marin din fața Naționalului craiovean (care-i și poartă numele), cu acele semi-surâsuri înghețate în piatră și bronz, validează un pariu câștigat cu posteritatea, strecurându-ți insidios întrebarea "oare chiar le-am fost cândva în preajmă?" Cu Marin, în studenție, am schimbat paltoanele dăruite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nici din causă că se ocupă cu comerciul”. Nu este exclus ca autorul anonim al acestei broșuri să fie un evreu supărat de modul În care sunt percepuți evreii de către români. În orice caz, editorul acestei broșuri este un evreu craiovean, Filip Lazăr, ginere (ca și Lazăr Șăineanu) al editorului și tipografului Ralian Samitca <endnote id="(848)"/>. Redactat În 1886, statutul „Societății istorice Iuliu Barasch” preciza, chiar de la primul articol, scopul acestei asociații : „Societatea [...] Își propune a aduna materialul privitor la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
însușită de alți câțiva scriitori tineri (Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu), care în 1965 constituie în cadrul cenaclului Luceafărul grupul oniric. Refuzați la început de toate periodicele, în 1966 oniriștii reușesc să colaboreze la „Povestea vorbei”, supliment literar al revistei craiovene „Ramuri”, redactat de M. R. Paraschivescu (sprijinitor și promotor, în epocă, al inițiativelor literare alternative radical înnoitoare, propuse de tineri). După câteva luni suplimentul e interzis. Leonid Dimov, „stâlpul grupului”, și Dumitru Țepeneag își văd, în schimb, editate primele volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
TRC., an. IX, nr. 896, 4/16 martie 1871, p. 3. În stagiunea 1870-1871 bucureștenii au fost lipsiți de spectacole în limba română, cu excepția unor reprezentații întâmplătoare datorate unor trupe cu existență efemeră sau a acelora asigurate de trupa teatrului craiovean de sub conducerea lui Teodor Theodorini, începând din luna ianuarie 1871. Criza pe care o străbătea acum teatrul bucureștean se datora faptului că nu se bucura de sprijinul oficialităților, neînțelegerii dintre cei doi mari artiști ai epocii, Matei Millo și Mihail
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Deputaților („În Cameră se pregătește o moțiune prin care se cere dezlipirea României de Turcia și pro clamarea Independenței“, - Memoriile, vol. IX, p. 75). A doua zi, la 29 aprilie/11 mai 1877, unul dintre cei mai activi parlamentari liberali-radicali, craioveanul Anastasie Stolojan, vicepreședinte al Camerei, a interpelat guvernul în legătură cu starea de război existentă între noi și Turcia („Ei bine, în contra așteptării noastre, Turcia a început rezbelul cu noi - căci nu trebuie să ne facem iluziuni - astăzi ne aflăm în rezbel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ion Firan, țărani. Urmează Școala Normală de Învățători din Deva (1945-1952), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, pe care o va absolvi în 1965. În 1976 își ia doctoratul în filologie cu teza Presa literară craioveană. 1838-1975. Între 1968 și 1977 este inspector școlar, director, apoi președinte al Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă al județului Dolj. Între 1981 și 1985 funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Pisa. Debutează cu un articol de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
pentru Cultură și Educație Socialistă al județului Dolj. Între 1981 și 1985 funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Pisa. Debutează cu un articol de istorie literară în revista „Ramuri” (1965), iar editorial, cu volumul Începuturile presei literare craiovene, apărut în 1971. Colaborează la „Ramuri”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Cărțile lui F., de la cea de debut până la monografia „Ramuri”. 1905-1995 (1995), sunt dedicate revistelor și scriitorilor circumscriși sau legați, în diverse moduri, de spațiul cultural al Olteniei. Volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
povestiri despre autor. Profiluri și structuri literare continuă aceeași linie, fiind o colecție de „profiluri”, adică de fișe biobibliografice dedicate autorilor din Oltenia, realizată însă fără intenția organizării în „structuri”. Efortul istoricului literar este lăudabil în cărțile dedicate presei literare craiovene, în special revistei „Ramuri” („Ramuri”. 1905-1957, 1971, „Ramuri”. Bibliografie, 1972, Corespondență. „Ramuri”, 1973). Studiul monografic „Ramuri”. 1905-1995, apărut în 1996, sinteză a lucrărilor anterioare, este o carte serioasă, bine organizată și documentată, care fixează istoria revistei și profilul ei, oferind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]