1,220 matches
-
exact cum spui, ca ocultare a realității. Era frumos. Mirosea a cărți peste tot. În seminar săreau țăndări de la polizări conceptuale. Am făcut o facultate bună, dar asta o amân ca idee. Am avut un noroc, eu cea rebelă, cu cratița în minte. La noi erau și secțiile de psihologie și sociologie. În anul I am plecat cu sociologii în practică în Bucovina. Opțiunea era să rămân în București și să fișez cărți. Nu era de mine. Am petrecut o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noi ca șleahtă i-am ținut departe de ei și de noi. Miroseau a bălegar, a fum, a șaibă, a cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am jucat în „categorii”. Asemenea cailor verzi, nici conceptele nu au nevoi. Cratița șlehtei din care cu onoare facem parte e prea adesea de lux: Zepter pentru persoane de bon goût sau cratiță de muzeu: „Priviți acest vas din secolul al XVII-lea: din el mănâncă în România doar un grup de reflexie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cocs, a umezeală de subteran. Mai bine ne-am jucat în „categorii”. Asemenea cailor verzi, nici conceptele nu au nevoi. Cratița șlehtei din care cu onoare facem parte e prea adesea de lux: Zepter pentru persoane de bon goût sau cratiță de muzeu: „Priviți acest vas din secolul al XVII-lea: din el mănâncă în România doar un grup de reflexie, oameni aleși pe sprânceană. Atingerea exponatelor este strict interzisă”. Mihaela: Filosofia cu foșnet de fustă Am învățat multe de la profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ale feminismului valului II). Termen-limită. Întreprinderea Agricolă de Stat. Se întâmplă din nou. Anul universitar. Profesioniști de înaltă calificare. Liceul de Matematică-Fizică nr. 3. Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. Termen folosit în zonă pentru țuică. Bucăți de mușchi proaspăt, prăjite în cratiță de tuci. Vânzare cu preț redus. Lumea a treia. O carte pe care am scris-o împreună cu Vladimir Pasti și Cornel Codiță și am publicat-o în 1997, la Nemira. Nu visam atunci că, în scurt timp, și middle class
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele sprâncenelor. —Iaca, am adus lemne. Se uita în juru-i. —Acuș, dacă ar fi loc, aș putea așeza aci și o cratiță cu mâncare. Unde ești, cratiță? Te-am pus la răcoare, în ghețărie, cu iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele sprâncenelor. —Iaca, am adus lemne. Se uita în juru-i. —Acuș, dacă ar fi loc, aș putea așeza aci și o cratiță cu mâncare. Unde ești, cratiță? Te-am pus la răcoare, în ghețărie, cu iahnie de crap. Dar dacă te pun lângă hârb, scuipă în tine catranul. Întâi să fiarbă catranul - îl înjura el pe catran - și după aia te aduc și pe tine. Se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița. Am adus mâncarea. A stat puțin și s-a gândit. Mâncarea asta mi-a făcut-o o rudăreasă de aci din sat. Tot ea a spălat și pologul. Am socotit eu precum că poate să cadă oaspete. Mâncarea să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l pe Capito! râse Lucilius. Vreți să iasă din pământ și să vă spună cum l-a ucis Valens? — După mine, Valens e un om curajos - ajutorul de bucătar agită lingura de lemn și începu să amestece din nou în cratița cu linte. Fratele meu a luptat alături de el împotriva cattilor - și Valens a făcut bine că l-a eliminat pe Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valens a corupt doi dintre ofițerii săi ca să-l ucidă. Apoi Valens a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a încercat să-l acuze de omor pe regele batavilor, Julius Civilis. În bucătăria enormă, mirosind a mirodenii, bucătarii, paharnicul și sclavii se întorseseră la mese și la cratițele aburinde. Listarius termină de tăiat prazul și puse pe foc o cratiță de cupru în care așeză coastele de porc și picioarele de iepure pe care le preparase mai înainte. Adăugă prazul, indiferent la privirile curioase cu care bucătarul-șef îi urmărea mișcările. Trase cu urechea la discuția celorlalți. — Eu sunt mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-au siluit pe vestale! - întoarse sturzii cu atâta mânie, încât vreo doi săriră din tigaie și aterizară în cratița lui Listarius. Ați prefera să fie tot Nero? izbucni paharnicul. A risipit munți de sesterți în timpul domniei lui. Severus a spus: „Din câte am aflat, cu banii pe care i-a risipit, Nero i-ar fi putut plăti vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucătărie - trebuia să aibă grijă să nu vorbească și despre el, care se străduise din greu să ajungă amantul comandantului gărzii lui Vitellius. Iar acum, treceți la muncă și tăceți din gură! — Eu am terminat - Listarius răsturnă cu grijă conținutul cratiței pe o tavă mare, cu marginile ridicate, pe care o ornă cu fire de rozmarin. Guvernatorul mă așteaptă. I-am promis că-i voi duce mâncarea asta. Atunci du-te, porunci bucătarul-șef, care nu reușise să vadă ce condimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Listarius. N-am auzit niciodată de el. — Listarius e aici de azi - Vitellius își șterse gura cu mâna. Este fiul unuia dintre cei mai mari bucătari care au existat vreodată - îi aruncă o privire lui Listarius. A fost ars împreună cu cratițele lui de lionezi, în timpul revoltei lui Vindix. Se pare că era de partea lui Vindix și, prin urmare, a lui Galba... Dacă memoria nu mă înșală, tu nu ești de partea lui Galba, prietene. Iar în uciderea unor susținători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură: imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând pentru a fi umplute. Tatăl lui Sampath își făcu apariția jos, cu salteaua sa de yoga. Femeile ieșeau din diferite case, întâlnindu-se în drumul lor către ghereta Mother Dairy, iar preoții din temple, de la capătul străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină doar de la o singură ființă umană ciopârțită. Danny simți că se sufocă. Văzu două spații de trecere fără uși între ele pe peretele din stânga. Băgă pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aur“ ai comunismului. În vremea aceea, de sărăcie lucie, când rareori găseai carne în magazine, circula un banc despre cum să faci supă de pui când n-ai nimic în casă. Spune-mi-l și mie, zâmbi mătușa. — Iei o cratiță, pui apă în ea, o pui la fiert, pui sare, mai pui ce pui și la urmă iese supa de pui. — Nu știam rețeta asta, râse Ioana. — Mai povestește-mi despre mama ta, am rugat-o apoi. — Sergiu o iubea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost ansamblul unei atmosfere culturale excepționale, care mă umplea de bine, în timp ce ai noștri trăiau iadul în țară... Tocmai atunci am primit o telegramă că mama e
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici. Doru fu cel care primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fie fericiți când se întâmplă așa ceva. Vorbește din experiență. Piesa sa se pune în scenă la Londra și invidia care cuprinde societatea dramatică a universității este violentă și distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul Bridgeman din Africa, iubit și explorator“. Decupează caricatura și i-o trimite lui Star, care îi răspunde că i-au făcut nasul prea mare. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tobe. Pe măsură ce se apropie, Jonathan și Gittens pășesc cu multă atenție, acceptând mutual și tacit faptul că încalcă regulile locului. Pe Gittens, cu toată educația științifică pe care o are, sunetul tobelor îl face să-l asemene cu cele ale cratiței din Boy’s Journal, și se uită trist în jos la picioare dorindu-și să fie mai puțin durdulii și albe sub șortul lăbărțat. Neliniștea lui Jonathan are o altă sursă. Se teme să pășească în lumina focurilor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aur“ ai comunismului. În vremea aceea, de sărăcie lucie, când rareori găseai carne în magazine, circula un banc despre cum să faci supă de pui când n-ai nimic în casă. Spune-mi-l și mie, zâmbi mătușa. — Iei o cratiță, pui apă în ea, o pui la fiert, pui sare, mai pui ce pui și la urmă iese supa de pui. — Nu știam rețeta asta, râse Ioana. — Mai povestește-mi despre mama ta, am rugat-o apoi. — Sergiu o iubea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă a fost ansamblul unei atmosfere culturale excepționale, care mă umplea de bine, în timp ce ai noștri trăiau iadul în țară... Tocmai atunci am primit o telegramă că mama e
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și se hrăneau, prin gurile noastre, cei duși În veci? Praf s-au făcut cocenii cu care aprindeam focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]