107,738 matches
-
bărbatul a spus: Trebuie să mergem. S-au ridicat și au pornit spre grădina de zarzavat, în căutarea omului. Dar când au ajuns la grădină, omul nu mai era acolo. Au văzut cum curgea apa prin șanț; au văzut cum creștea pătrunjelul și izma pe margini; dar nu l-au văzut pe om. N-a vrut să aștepte, a spus bărbatul. De ce ne-a mințit? Poate că n-a vrut să mintă. Poate că n-a putut să aștepte. Sau poate
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi salvați. Așa au făcut, ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a apărut și inițiativa sătenilor care au dorit o stradă cu numele Ion Iliescu. Nu vreau să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentația cu care el marșează în aceste situații penibile, în loc să se tempereze, crește în intensitate în fiecare zi, iar colegii săi de partid, în loc să-l trezească, îi țin isonul." Cronicarul nu are un răspuns pentru mirarea lui Cornel Nistorescu, ci o întrebare. Cine să-l trezească pe Adrian Păunescu? Fiindcă, la o adică
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
n-a greșit. - Eu aveam vreo 10-11 ani și Garabet, negustorul de origine armeană și religie musulmană, era prietenul meu. El îi spunea tatei, despre mine, Ajungeam om mare!. Și tata nu înțelegea, cum adică om mare? Doar toți copiii cresc și ajung oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
ajut la organizarea petrecerii anuale a firmei". Într-un alt interviu simulat, întrebarea "De ce crezi că îți va plăcea această muncă?" primește răspunsul stereotip ( și, bineînțeles, recomandat) "Știu că va fi o provocare reală și că îmi va permite să cresc profesional" ( jobsite.ro). Cea mai teribilă inadecvare stilistică mi se pare însă cea produsă de pătrunderea nestingherită a cuvîntului-clișeu în limbajul bisericesc. Cel puțin în cîteva texte noi arhivate în Internet putem citi fraze de genul: "Proximitatea Părintelui Teofil este
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
complicațiilor, a orientării combinațiilor, a determinării relațiilor, marcând o linie de continuitate, riguros elaborată și un arc de probleme ca un resort încordat, mereu pe puctul de a surprinde semnificații din declanșarea lui lăuntrică. Cartea se remarcă astfel îndrăzneț speculativă, crescută pe un fundal de exigențe rostite în termeni care surprind cu exactitate nuanțele. Iar ele se aleg din prea plinul informației. Deceniul de cercetare, orientarea programatică a cercetării pentru lucrarea de față, recunoscută de autorul ei, voința lui de totalitate
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul, ci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul, ci și pentru a i
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
televizorul. Vreo 250, aud. Deci... Deci? Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce îmi zic: mă, familistul ăsta de Doroftei le-a făcut-o, fi-r-ar mama lor a drr..., scuzaț, de americani, că la meciuri îmi mai pierd și eu cumpătul. Emoța crește, îmi zvâcnesc tâmplele în timp ce mă uit la inconștientul de Dorin care, cu un calm distrugător, spune că el și-a făcut datoria, adică s-a bătut pentru țara lui, România și familie... Auzi-l Lumea stă să dea în apoplexie
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
tinerii au plecat și a cărui singură șansă e turismul, pe cînd Scorniceștiul oferă un model rural de succes șomajul e redus ( toate femeile sînt angajate la fabricile de confecți din zonă), mai toată lumea stă la bloc ( pe lîngă care cresc păsări de curte), dar se spală afară, pierzîndu-și totuși, iremediabil, modul de viață tradițional în favoarea unei modernizări lente. Cartea Aurorei Liiceanu preia, pentru început, din Secera și buldozerul datele privitoare la conflictul pentru pămînt dintre foștii deținuți politici și actualii
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
țările cu care colaboram; ca mulți alții înaintea mea, am fost pur și simplu captivată de Europa de sud-est. De ce? Acum o sută de ani poate aș fi spus Italia; acum șaizeci de ani, Spania. Sunt în fond nordică: am crescut în Țara Galilor, un mic ținut ploios întors cu fața la Atlantic și cu spatele la Europa. Cred că nordicii ca mine - dacă ne dăm seama de primejdia egocentrismului pe care-l implică dorința de a sta la noi acasă - tind să perceapă țările sudice
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
vin din toate colțurile lumii. E-mail-ul e așa de literar: e rapid ca un telefon dar e text scris. Poți scrie o conversație! Poți trimite variante ale unui text de cum l-ai scris. Gata cu xeroxul. Pot redacta Orient Express. Crește accesibilitatea comunicării: chiar și tu, m-ai găsit fiindcă am un site alături de Ruth Fainlight! Calculatorul anulează faptul că scriu urât la mașină și de mână. Cu alte cuvinte, ecranul ne va fi un aliat, nu uzurpator. Poezia și informația
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
apărute cu întârziere, în 1926-1927 și apoi volumul de Postume, din 1928. Și, cu atât mai mult, la proiectul lui Slavici, în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de față adaugă volumelor, propriu zise de Nuvele, textele postume Prințesa, Căile morților, Un democrat, textele din periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
demonstrată la obiect cu argumente comparatiste. Acest prim contact cu metodologia literaturii comparate s-a dezvoltat ulterior în paralel cu cea a istoriei literare, disciplină din care s-a desprins și cu care se interferează copios. N. M. - Motivația personală crește, așadar, dintr-un context favorabil, epoca înregistrând în continuare, pe direcția inițiativelor integratoare întreprinse de Asociația Internațională de Literatură Comparată, un interes sporit pentru stimularea comparatismului românesc. Sau totul n-a fost decât o modă trecătoare? S. V. - Evident, afirmația
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
de bună seamă, date fiind împlinirile vrednice de laudă ale specialiștilor români. N.M. - Acum, la început de mileniu, mai avem oare specialiști care să asigure continuitatea studiilor comparatiste? Nu cumva rigorile intolerante ale economiei de piață nu mai lasă să crească nimic pe urmele înaintașilor? S.V. - O viziune catastrofică a lucrurilor, ca și una idilic iluzorie sunt la fel de păgubitoare. Acționând pe direcții și cu mijloace contrare, cea dintâi cu drastice restricții financiare, a doua cu înșelătoare promisiuni neonorate, amândouă conduc, paradoxal
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
dându-le sfaturi celor care-l întrupau, ba chiar autoamăgindu-ne că aceste sfaturi vor putea fi înțelese și urmate -, pentru ca, în cele din urmă, să-l acceptăm atunci când n-a mai fost nimic de făcut, când impetuozitatea cu care a crescut ne-a făcut să înțelegem că noi înșine suntem cei care vor trebui să se schimbe, dacă vrem să ținem pasul și să mai contăm în economia spirituală a epocii. Acest spirit al timpului circulă sub diferite nume și, pe măsură ce
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
ne-a făcut să înțelegem că noi înșine suntem cei care vor trebui să se schimbe, dacă vrem să ținem pasul și să mai contăm în economia spirituală a epocii. Acest spirit al timpului circulă sub diferite nume și, pe măsură ce crește, își ia din ce în ce mai multe înfățișări și alias-uri. Unii l-au numit "epoca de după postmodernism", "globalizare", "neotribalism", alții - "hedonism holist", "neobarbarie", "vitalism sălbatic". În cele ce urmează l-am numit, pentru domeniul muzical, amatorismul experimentalist. Asistăm în contemporaneitate la o
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
ca atunci când construcția fugilor baroce a fost părăsită în favoarea menuetelor rococo. Amatorismul experimentalist este încă imatur și face greșeli, dar instinctul îi spune că e pe drumul cel bun. Avem multe de învățat de la el. În 10-20 de ani va crește și se va instituționaliza. {tie să se orienteze în societate, știe ce se cere și ce anume se va cere mai departe. Este, în fond, un infailibil angrenaj de conceput, condus și eliminat mode. Cum totul sfârșește ca tradiție, și
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
slab, tânjitor după o problematică solidaritate umană, o "conectare" posibil salvatoare, însă care se poate întoarce în orice clipă împotriva sa: "așa că nu-mi spune mie tu de ce faci și de ce nu faci?// eu nu fac pentru că aștept să-mi crească în spate/ un dispozitiv exploziv care să mă facă praf/ la prima împiedicare"... Tocmai acest sentiment ambiguu care asociază osmotic reveria comuniunii și angoasa însingurării și a fragilității ființei în lumea tuturor aparentelor conexiuni "globale" face atașantă poezia "săracă" a
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
a lucrării lui Weininger, pe care acesta i-o prezenta întemeietorului psihanalizei. Respingerea ei de către Freud, motivată inițial diferit, va fi însoțită, finalmente, de bănuiala acută a furtului. După dispariția lui Weininger, Sex și caracter cunoaște un succes extraordinar, el crescând până în 1940 la circa 30 de ediții. Impactul ei a avut proporții imposibil de anticipat ( poate doar de autor). Printre admiratorii lui Weininger se vor număra Karl Kraus și August Strindberg, care o va socoti "o carte înfricoșătoare" ce "rezolvă
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
apărut și celelalte premii câștigate. Poate că ar fi fost interesant pentru toată lumea. Vom transcrie, deocamdată aici, câteva poeme dintre cele cu care ne-ați onorat. Valoarea lor este încă neconturată, elanul teribilist vă joacă feste: "dintr-un urlet a crescut un lup/ nu era cel mai mare lup/ dar era cel mai urlet l-ai văzut/ și tu. dintr-un joc nu creștea/ nimic și nici dintr-o poezie/ așa s-a obișnuit să cadă cu aripile între dinți și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
ne-ați onorat. Valoarea lor este încă neconturată, elanul teribilist vă joacă feste: "dintr-un urlet a crescut un lup/ nu era cel mai mare lup/ dar era cel mai urlet l-ai văzut/ și tu. dintr-un joc nu creștea/ nimic și nici dintr-o poezie/ așa s-a obișnuit să cadă cu aripile între dinți și să cadă numai/ căderea era acceptată de azi înainte./ dintr-o cădere a crescut o prăpastie/ nu era cea mai prăpastie dar era
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]