3,021 matches
-
faci ce vrei cu mine! Lupul a încuviințat și amândoi au pornit la drum. Nu după mult timp, s-au întâlnit cu un plugar care tocmai se întorcea de la ogor. După ce a ascultat spusele lor, țăranul s-a scărpinat în creștet și a zis: Mie unuia nu-mi vine să cred că tu, lupule, cât ești de mare, ai putut încăpea într-o traistă așa de mică! Ia să văd dacă e adevărat ce mi-ați spus! Lupul, vrând să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zis, numai că pentru mine toate astea semănau din ce în ce mai bine cu simptomele inconfundabile ale unei dureri în cot. E adevărat, mai existau și momente în care mă bucuram de existența ei: atunci când chipiul dispărea din cuier și se reașeza pe creștetul lui nenea. Însemna că misiunea lui pacificatoare de aici se încheiase și că treaba cu servitul Patriei avea să se desfășoare prin alte locuri și pe la alte mămici. Nu știu care să fi fost motivele ei, dar mama nu se bucura atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare a creștetului său, și partea superioară a umerilor și a brațelor. Însă, pentru mine, el Încă nu devenise Norman, Încă era doar Proprietarul biroului. Îmi luase foarte mult timp să-mi adun curajul de a privi În jos din Balon, În intervalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să citesc și eu ziarul odată cu el, Însă În clipa aceea eram mai interesat să citesc ce scrie pe creștetul chel al lui Norman. Viața mea a fost marcată de o serie de coincidențe extraordinare - mult timp, am luat aceste semne ce-mi tot apăreau În cale drept certificare a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tinerețe și m-am gîndit că ar face bine să se grăbească dacă vrea să devină faimos. Atît de burghez eram. Era singurul bărbat pe care-l văzusem cu plete pînă la umeri. Avea părul cărunt, rărit și strîns În creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o mustață lungă și pleoștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase cînd le-am văzut apropiindu-se, două femei cu o fetiță Între ele, venind dinspre strada Arlington. Erau frumos Îmbrăcate și aveau pantofi strălucitori. MÎinile femeilor discutau de zor pe deasupra creștetului fetiței. Îmi părea rău că n-am studiat mai bine dicționarul gestual ca să pot Înțelege ce spuneau aceste mîini. Îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de teamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe ea la o viață de minciuni, dar asta o știa numai el. — Și eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau la Începutul calvarului lor, ca doi exploratori care văd, În cele din urmă, de pe creștetul unui munte așternîndu-li-se la picioare imensa cîmpie plină de primejdii. Vor trebui să pășească toată viața cu băgare de seamă, să-și cîntărească bine cuvintele, să se spioneze unul pe celălalt ca niște dușmani - tocmai pentru că se iubeau atîta! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Citroën, cu ochii ațintiți la producător, pe care-l dădea din când în când în lături cu o mână plină de cicatrice. Lângă el, așezat pe capota din față a mașinii, era Seagrave. Părul blond îi era legat nod în creștetul capului și purta deasupra jeanșilor o geacă de drum, din velur, pentru femei. Sub puloverul roșu pe gât, un sutien bine umplut forma contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit strâns în coc în creștetul capului, semăna cu un travestit vârstnic surprins în stare de ebrietate în budoarul său. Se uita la Vaughan cu o anume indignare, de parcă acesta din urmă l-ar fi forțat să se îmbrace zilnic în parodia aceea de actriță. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față pentru a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
albă era o porțiune din corpul lui Vaughan, și că eu eram una dintre muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi parcă înoată pe valurile Dunării, matelot inspirat, și nu-l chinuiește deloc angoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
serios! Sunt serios, aproape crispat, am și sprâncenele unite într-o încruntare, n-am fost de când mă știu eu așa de serios, mai că-mi vine să mă iau de mână și să mă duc acasă, să mă mângâi pe creștet, să nu-mi dea lacrimile, „seriosu’ de tine...”. - Nu e admisibil să treacă toți așa de ușor! Se obișnuiesc, nu mai citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n cap și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus bărbierit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
buclă a realității care nu se sfârșește niciodată. Fata cu tava, ochii ei disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare de carne. Fluturându-și tava, fata înaintează anevoie mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald, nu i-a făcut nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el, ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care el o știa, dar niciodată n-o văzuse pe K.F. cu ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a trecut prin minte cuvîntul "splendid"! Prima dată îl auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce e bine și ce e rău, ce e adevărat și ce nu e adevărat, ce trebuie și ce nu trebuie. Și asta tocmai dumneata, care, chiar dacă nu știi, ești obligat să convingi, să impui tuturor că adevărul e deasupra creștetului, deasupra chipiului dumitale și nu în alta parte. Și te mai miri că au apărut caraghioșii ăștia doi să facă ordine în Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Europa, el terminase școala și făcuse primul pas în strania sa meserie, profesorul de științe ale naturii Georg Schmeltzer a dispărut din oraș și poate și din lumea care se vede. A plecat după lipitori, cu casca de plută pe creștet, cu minciogul caraghios și în și mai caraghioșii săi pantaloni coloniali, și nu s-a mai întors. Fiind vacanță, nimeni n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat și negîndit, plecarea după lipitori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]