1,093 matches
-
care nu permitea catolicilor participarea la alegeri și chiar a rupt relațiile diplomatice cu Belgia și apoi cu Elveția, datorită legii învățământului ostilă școlilor confesionale și, respectiv, politicii anticatolice. Cu toate acestea, ultimul sfert al veacului a cunoscut apariția curentului creștin-democrat cu o doctrină coerentă și cu unele partide, chiar dacă efemere, dar cu importanța lor pentru mai târziu. Aceste evenimente au fost favorizate de activitatea papei Leon al XIII-lea (1878-1903). Principala sa enciclică dintr-un lung șir de texte însemnate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Vaticanul considera acum acțiunea politică a laicilor din organizațiile creștine sau chiar și a preoților ca necesară pentru a se feri de o legislație contrară. Totuși, Leon al XIII-lea nu a dorit formarea de partide confesionale. A doua generație creștin-democrată a fost deci cea din anii 1890, care a înțeles că nici un partid creștin nu se poate dezvolta sau menține fără sprijinul Papei. La sfîrșitul perioadei de pontificat al lui Leon al XIII-lea se contura o dilemă: acțiunea politică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împăca credința și societatea modernă, a pus bazele unei mișcări ce avea în 1905 circa 10 000 de aderenți. Ea a fost însă condamnată în 1910 de papa Pius al X-lea, ce dorea ca orice organizație laică, chiar și creștin-democrată, să fie doar o susținătoare a acțiunilor Vaticanului, fără autonomie. Conceptul de democrație creștină apare în Italia, unde un profesor de economie politică la Universitatea din Pisa, Giuseppe Toniolo, realizează Programul de la Milano (1894). În 1899 un Program de la Torino
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și René de la Tour du Pin în Franța indică un catolicism social prezent în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și începutul celui următor, chiar dacă se ajunge la o critică severă a capitalismului liberal. Perioada interbelică a impus partidele creștin-democrate pe scena politică din Europa ca reprezentante ale democrației. J-D Durrand face o clasificare notabilă acestor formațiunii politice, distingând trei destine diferite: partide cu viața lungă dar cu succese inegale în Franța, Elveția, Belgia, Olanda și Luxemburg, cele cu o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
activitate plină de reușite, dar de scurtă durată, în Germania, Italia și în Europa de Est și cele care nu au avut nici o șansă de dezvoltare în cadrul unor regimuri autoritare în Spania, Portugalia și Austria. Dacă Belgia, Olanda și Luxemburg cunosc guverne creștin-democrate în toată perioada interbelică, singure sau în coaliții cu socialiștii sau liberalii, cu scoruri electorale în general de peste 30%, în Franța acest curent a fost un eșec, neputîndu-se identifica cu societatea catolică din Hexagon sau măcar unifica, Partidul Democrat Popular
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
scoruri electorale în general de peste 30%, în Franța acest curent a fost un eșec, neputîndu-se identifica cu societatea catolică din Hexagon sau măcar unifica, Partidul Democrat Popular fiind marginal în Parlament. În Germania, Zentrum, un partid mai mult catolic decât creștin-democrat, a avut prin contele Georg von Hertling, fost președinte al acestuia, funcția de cancelar în 1917. Ca partid, a jucat un rol important în semnarea armistițiului ce a pus capăt primului război mondial în noiembrie 1918 prin reprezentantul său Erzberger
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1924, pentru ca în 1926 PPI să fie dizolvat. Partidele de inspirație creștină din Europa de Est s-au remarcat în general prin populism, naționalism și, uneori, prin accente antisemite. Situația din Cehoslovacia era mai îmbucurătoare, Partidul Popular Ceh fiind singurul cu adevărat creștin-democrat. După al doilea război mondial începe perioada de maximă dezvoltare a democrației creștine, când la guvernarea multor țări se aflau membrii acestor partide, fie pentru o perioadă mai lungă, ca în Germania și Italia, fie pentru mai puțin timp, ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cel de la Düsseldorf, acceptat în final, fiind mai moderat. Sub conducerea lui Adenauer, RFG-ul s-a refăcut economic, s-a integrat în NATO și a pus bazele construcției europene. Înlocuitorul său, Erhard, a fost cancelar doar până în 1966, când creștin-democrații au fost obligați să facă o alianță cu social-democrații și liberalii. Aceasta nu-i împiedică să piardă puterea după 20 de ani de supremație a CDU, urmând 13 ani de guvernare social-democrată. Abia în 1982, Helmut Kohl devine cancelar, punând
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
13 ani de guvernare social-democrată. Abia în 1982, Helmut Kohl devine cancelar, punând bazele unificării Germaniei din 1990, câștigând 43,8% din locurile Bundestagului unic. Chiar și funcția de președinte al RFG și apoi al Germaniei a fost ocupată de creștin-democrați între 1984 și 1994 de Richard von Weizsacker și apoi de Roman Herzog. Democrazia Cristiana Italiana (DCI) a fost celălalt partid european important de după război. El a deținut puterea, fapt fără precedent într-o democrației din secolul al XX-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Francez a acestuia până la venirea lui de Gaulle la putere în 1958. După demisia celor cinci miniștrii MRP din 1962, provocată de o conferință de presă a generalului, partidul a decăzut definitiv. O a treia problemă întâmpinată a fost fărâmițarea creștin-democraților. Doar la început, MRP-ul a putut realiza unitatea acestora, treptat fiind identificat cu regimul decăzut al celei de-a IV-a Republici. Contradicțiile au caracterizat evoluția MRP-ului, el fiind partidul care l-a oferit Europei pe Robert Schuman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se formează o altă organizație, Noile Echipe Internaționale (NEI), în 1947, cu o denumire neutră pentru a menaja susceptibilitățile MRP-ului francez. NEI a avut grupuri parlamentare transnaționale în diferitele Adunări comunitare. În 1965, ea se transformă în Uniunea Europeană a Creștin-Democraților (UECD), în 1976 apărând și Partidul Popular European (PPE) ca o federație de partide autonome, deschisă față de conservatori, cum ar fi cei britanici, Partidul Popular spaniol și Nea Demokratia din Grecia. UECD făcea parte din Uniunea Mondială a Democrației Creștine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Partidul Popular European (PPE) ca o federație de partide autonome, deschisă față de conservatori, cum ar fi cei britanici, Partidul Popular spaniol și Nea Demokratia din Grecia. UECD făcea parte din Uniunea Mondială a Democrației Creștine (UMDC), azi numită Internaționala Creștin-Democrată (ICD). Orice lucrare care cercetează activitatea unui partid politic, și cu atât mai mult a unui curent politic, trebuie să trateze și elemente de doctrină. Cartea de față nu face excepție, având dedicat un capitol întreg "culturii creștin-democrate". Aceasta se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
numită Internaționala Creștin-Democrată (ICD). Orice lucrare care cercetează activitatea unui partid politic, și cu atât mai mult a unui curent politic, trebuie să trateze și elemente de doctrină. Cartea de față nu face excepție, având dedicat un capitol întreg "culturii creștin-democrate". Aceasta se bazează pe doi stâlpi principali: credința în Dumnezeu și o societate democratică. Dar până la îmbinarea acestor două elemente, după sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost nevoie de mai mult de un secol de activitate a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau în contradicție cu ideile Vaticanului. J.-D. Durand subliniază cu multă acuratețe faptul că nu se poate vorbi de un sistem doctrinar definitiv și monolitic, însă există mai multe idei care unesc decât cele care despart în programele partidelor creștin-democrate. Acestea se datorează amestecului de influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism sau socialism democratic. Activitatea magisteriului pontifical a fost extrem de importantă pentru formațiunile creștin-democrate, mai ales că experiența politică a dovedit că numai partidele creștine care au beneficiat de sprijinul Vaticanului s-au putut menține și chiar dezvolta. Esențiale au fost însă enciclicele lui Leon al XXIII-lea și ale succesorilor săi, începând cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii, Sfântul Toma de Aquino a fost cel care a influențat în mod evident democrația creștină. Elementul principal receptat se referea la rațiunea umană care poate să ducă la organizarea societății fără intervenția divinității. O altă referință constantă în politica creștin-democrată a fost personalismul apărut în 1930, care vedea omul mai mult decât un simplu individ, având o valoare etică. Multe din temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în spiritul unui creștin pe plan temporal și cea realizată "în calitate de creștin" pe plan spiritual, prima având întâietatea. El sublinia prioritatea moralei asupra politicii și a muncii conform catolicismului social. Marile sale teme sale apar și azi în programele partidelor creștin-democrate. Mounier vedea omul în mijlocul comunității, susținând realizarea a trei principii: instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui partid care să pretindă că se trage din creștinism, totuși creștin-democrații îl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partidelor creștin-democrate. Mounier vedea omul în mijlocul comunității, susținând realizarea a trei principii: instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui partid care să pretindă că se trage din creștinism, totuși creștin-democrații îl consideră unul dintre inspiratorii doctrinei lor, ca un continuator al catolicismului social din secolul al XIX-lea. Cel mai mare gânditor al democrației creștine a fost Luigi Sturzo, întemeietorul Partidului Popular Italian în 1919 și al popularismului. A fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
descentralizat cu libertăți civile și politice, dar refuzând liberalismul individualist. El face chiar și o analiză a totalitarismului ca un element nou pe scena politică europeană, condamnând fascismul și bolșevismul ca sisteme ce divinizau Statul păgân. Elementele comune ale programelor creștin-democrate poziționează acest curent între liberalism și socialism, putând fi selectate unele idei ale unui program social ce susține proprietatea privată cu o importantă funcție socială, intervenția statului în corectarea nedreptăților, ca și sprijinirea grupurilor intermediare, între care primul loc îl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liberalism și socialism, putând fi selectate unele idei ale unui program social ce susține proprietatea privată cu o importantă funcție socială, intervenția statului în corectarea nedreptăților, ca și sprijinirea grupurilor intermediare, între care primul loc îl are familia. Diferența între creștin-democrați și reprezentanții catolicismului social se află însă în democrație. Vaticanul a acceptat-o târziu. Abia în timpul lui Leon al XIII-lea, Biserica susține drepturile omului, suveranitatea poporului, statul laic, libertatea conștiinței și a presei, existând o pauză apoi până la mesajele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru o perioadă în același timp la guvernare, având și o experiență personală a vieții într-o regiune de graniță. Reprezentanții creștin-democrației au militat pentru reconcilierea franco-germană în anii `20 și au realizat-o după al doilea război mondial. Europa creștin-democrată se sprijină pe trei valori fundamentale: creștinismul, pacea și democrația. Din punct de vedere economic, politica creștin-democrată este pusă în slujba omului, respingând categoric marxismul. Ea recunoaște patru puncte comune. Dreptul de a poseda un bun duce la sprijinirea proprietății
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regiune de graniță. Reprezentanții creștin-democrației au militat pentru reconcilierea franco-germană în anii `20 și au realizat-o după al doilea război mondial. Europa creștin-democrată se sprijină pe trei valori fundamentale: creștinismul, pacea și democrația. Din punct de vedere economic, politica creștin-democrată este pusă în slujba omului, respingând categoric marxismul. Ea recunoaște patru puncte comune. Dreptul de a poseda un bun duce la sprijinirea proprietății private. Economia nu trebuie să devină un scop în sine, ci să urmărească o dreptate socială realizată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ediției franceze a lucrării de față. Timp de aproximativ 10 ani ea a cunoscut atît succese, cît și eșecuri, cu o anumită situație în cadrul guvernelor naționale și o alta în interiorul Parlamentului European. În Franța, dreapta, mai mult sau mai puțin creștin-democrată, s-a grupat în coaliția RPR (Adunarea pentru Republică) UDF, care încă din 1986 îl propulsează pe Jacques Chirac în postura de prim-ministru, el rezistând până în 1988. Victoria coaliției la alegerile legislative din 1993 îl obligă pe președintele socialist
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
record al vieții politice italiene. Dacă va rămâne în post până la Crăciunul din 2004 și nu se întrevăd prea multe pericole care să-l împiedice va fi cel mai lung guvern al Italiei de după Mussolini. Pentru a intra în familia creștin-democrată, Berlusconi a dus o abilă activitate de convingere. La Roma, se coalizează cu Uniunea Democratică Creștină, ce reprezintă curentul conservator al vechii DCI cu doar 6% din locurile Parlamentului. A invocat numele lui Sturzo, a cultivat legături cu ierarhia ecleziastică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
William Haigue este lider al Partidului Conservator din iunie 1997. Dacă ne referim și la un alt membru important al UE, trebuie să subliniem faptul că Spania are ca prim-ministru pe liderul Partidului Popular, José Maria Aznar. Cooperarea dintre creștin-democrați a devenit palpabilă chiar după formarea primei comunități europene. Legăturile s-au concretizat la 23 iunie 1953, când apare Grupul Democrat Creștin ca un grup politic în Adunarea Comună a CECA. El și-a schimbat denumirea în iulie 1979 în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]