549 matches
-
care era formată marea majoritate a populației Irlandei, clienții familiilor nobiliare. O ultima categorie socială minoritara era alcătuită din servi și sclavi proveniți din rîndurile prizonierilor de război. Primul șoc major suferit de Irlanda celtica a fost începutul procesului de creștinare. În 431 d. Hr., Papa Celestin l-a trimis în Irlanda pe Palladius, pentru a converti locuitorii insulei, insă misiunea să nu a fost încununată de succes. Cel care a determinat adoptarea creștinismului a fost Sfîntul Patrick, apostolul Irlandei. Tînărul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Confesiune și care l-a determinat să revină în Irlanda pentru a creștină triburile celtice. Pînă la moartea sa, care a survenit în anul 459 d. Hr., Sfîntul Patrick a reușit să evanghelizeze o bună parte din insula. Rezistență la creștinare a fost însă extrem de puternică, atît din partea druizilor și filzilor, cît și din partea regilor și nobililor irlandezi. Opoziția druizilor a început să scadă în intensitate către sfîrșitul secolului al VII-lea. Începînd cu acest secol, a avut loc fuziunea dintre
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cu numeroase subclanuri, având la rândul lor teritorii proprii, conduse de către căpetenii ereditare (rajo) avea 557 Ibidem, p. 284. 558 Ibidem, p. 306. 559 Ibidem, p. 312. 560 Ținutul era Împărțit În comunități sătești În frunte cu o căpetenie nobiliară. Creștinarea a Înlocuit religia autohtonă În anii 1930 (ibidem, p.348). 372 o religie politeistă și anemistă, până la islamizare 561. După mai multe campanii, olandezii anexează Sumatra. To Pamona, ansamblu eterogen de populație din provincia Celebes, În jurul lacului Poso (circa 200
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
panslav și de a impune un cult statal „oficial” a eșuat (Oișteanu, 2009 : 148). Printre aceste zeități se găsea și Mokoș, singura divinitate feminină din grup, simbol al originii vieții, în centrul unui cult popular foarte susținut din partea slavilor, înaintea creștinării lor. După răspândirea pe scară largă a creștinismului, „vechii zei s-au contopit treptat cu sfinții creștini și în majoritate și-au pierdut numele, dar atribuțiile și funcțiile lor au trecut la acești sfinți, Mokoș continuând să fie venerată sub
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
astrologi și practicanți ai unei religii străine și ei validează nașterea divină. Altfel, cuvântul mag are o conotație negativă în Noul Testament 159. Credința în realitatea puterilor oculte și necesitatea unor ritualuri creștine s-au perpetuat până în zilele noastre. Adeseori în timpul creștinării Europei, magia era asociată păgânismului așa cum era ea întâlnită la celți, germani, scandinavi. În același timp întâlnim în manuscrisele monahale formule creștine amestecate cu ritualurile populare, ingrediente naturale folosite împotriva otrăvurilor, posedării demonice, atacului elfilor și a altor forțe invizibile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din Antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale Perșilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, și ale Romanilor, deveniți Bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, fiind înlocuită cu o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin urmare, miturile ca realități culturale complexe, indiferent de spațiu geografic de exprimare, de factură spirituală, oferă răspunsuri la întrebări legate de crearea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
VII statul evoluează, își cristalizează structurile și instituțiile. El poartă numele de regnum Francorum. Prin "franci", de acum trebuie să se înțeleagă nu tribul, ci poporul statului franc 33. Regele franc se intitulează rex Francorum și își sprijină autoritatea pe creștinare, consecința botezării lui Clovis. Pentru epoca merovingiană se poate vorbi deja de o biserică teritorială francă (fränkische Landeshirche)34. 3. Renașterea carolingiană Decăderea puterii regale în secolul al VIII-lea și preluarea puterii de către majordomi vor conduce la formarea dinastiei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fost de la început vizibilă în politica lui Carol cel Mare față de Biserică. În anul 800 Carol a fost încoronat ca împărat 41. Aceasta este urmarea unor acțiuni care dau dimensiunea politicii lui Carol cel Mare: intervenția în Saxonia, urmată de creștinarea acestui teritoriu și campania asupra Romei. Europa va deveni în timpul lui Carol cel Mare nu doar o unitate politică, ci și una culturală. Pentru a menține unitatea Imperiului, în anul 806 Carol cel Mare l-a împărțit între fiii săi
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
estice sau cucerirea acestora 101, începută sub carolingieni, vor continua sub împărații saxoni și franconieni. De la începutul secolului al XII-lea și până la finele celui de-al XIV-lea, se desfășoară o adevărată mișcare de colonizare, însoțită de încercările de creștinare a teritoriilor din zonele centrală și estică ale Europei (Ostsieldung)102, având ca reper de mare importanță anul 1147. Această mișcare a cuprins mai multe valuri, care în succesiunea lor ating Elba, Holstein, Meissen și Austria, Macklenburg, Pomerania, Brandenburg, ajungând
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
din Antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale Perșilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, și ale Romanilor, deveniți Bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc 8 cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, fiind înlocuită cu o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
Constituției europene au venit din partea țărilor est europene, unde statele nu sunt declarate laice precum sunt cele din vest și unde religiozitatea este mult mai ridicată, oamenii fie practicând intens creștinismul, fie măcar declarându-se creștini majoritari. "După moștenirile antice, creștinarea este al doilea strat decisiv pentru Europa" afirma Le Goff. Formarea popoarelor europene are prin excelență și un element puternic de influență creștină. Nu am vrea să fim subiectivi în demersul teoretic pe care îl realizăm la acest capitol. Sigur
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unul din factorii principali care a contribuit la nașterea Europei este și Biserica creștină, ceea ce ne duce la gândul că nu ne putem dezice de originile noastre creștine, ale europenilor. La finalul acestui subcapitol vom așeza câteva date sumare cu privire la creștinarea popoarelor europene, în sprijinul ideii că nașterea acestora a suferit și o influență venită pe latură creștină. De obicei, la nașterea creștină s-a datorat și unei influențe venite din direcția, să spunem, a Bisericii imperiale, ci pe latura ei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
969-1038), care a fondat multe biserici și mănăstiri. În Rusia, creștinismul a pătruns, potrivit tradiției, prin Sfântul Apostol Andrei. Acest lucru este evident susținut și de către români. Dar rușii, sub această denumire sunt cunoscuți abia în secolul al IX-lea. Creștinarea oficială a rușilor s-a petrecut la anul 988, sub cneazul Vladimir. Aceste date nu fac altceva decât să confirme faptul că Biserica creștină a avut foarte multe de spus în privința stabilității politico-economico-sociale a popoarelor Evului Mediu, contribuind din plin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
culturală, punând bazele unor state în care rolul lor nu este suficient de bine cunoscut. Slavii vor fi asimilați în fosta Dacie Decebaliană, în Panonia, vor bate în retragere în fața ofensivei grecești și nu au avut nici o șansă în Albania. Creștinarea lor târzie nu explică menținerea lor și nici nu spune nimic despre capacitatea lor de a asimila populații diverse, unele cu o vechime apreciabilă și cu un trecut istoric. S-ar putea ca triburile lor numeroase să fi avut o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Friesing: „Ungurii sunt oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și să lbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești” . Bizantinii, care au luptat de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci” , iar țara cucerită, Turcia. Diplomația bizantină avea în vedere, desigur, pe șefii lor, aristocrația de stepă care era constituită dintr-o disidență kazară, și anume kavarii sau kabarii. Se știe că până în secolul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fie întreținuți. Șanse de supraviețuire au avut numai ungurii și bulgarii, nu pentru că ar fi avut o concepție de stat proprie (că ar fi avut o misiune de îndeplinit), sub acest aspect nu se deosebesc de ceilalți migratori, cât îndeosebi creștinării lor din rațiuni politice, venite din cele două Rome. Cei care n-au avut sau nu și- au însușit una din marile religii universale au dispărut, în orizontul lor rotund, unde nu era loc decât pentru cort și cumâs. S-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
aspectul unui sat grupat . Pentru perioada amintită, spațiul românesc prezintă mai mult asemănări cu spațiul germanic, și mai puțin deosebiri, care se vor accentua după integrarea germanilor rămași între Rhin și Elba, în Imperiul Carolingian, când a avut loc și creștinarea lor. Și în Germania ca și în Galia, în perioade diferite, locul puterii de stat a fost luat de episcopi și călugări, care au avut curajul, tăria și cunoștințele necesare pentru a se substitui statului. Dimpotrivă, la noi, „biserica răsăritului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și la albanezii schipetari din fondul comun indo-european . Este de înțeles de ce locuitorii satelor nu și-au spus paganus, ci săteni, denumire care nu înseamnă că toți locuitorii satelor erau creștini, ceea ce ar fi echivalent cu acceptarea sintagmei „Creștini înainte de creștinare”. Lipsa unei date precise în creștinarea daco-romanilor se datorează absenței factorului politic și în acest caz, trebuie să acceptăm ideea că răspândirea creștinismului la populația daco-romană s-a făcut din om în om, începând din secolul al IV-lea Dacă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
comun indo-european . Este de înțeles de ce locuitorii satelor nu și-au spus paganus, ci săteni, denumire care nu înseamnă că toți locuitorii satelor erau creștini, ceea ce ar fi echivalent cu acceptarea sintagmei „Creștini înainte de creștinare”. Lipsa unei date precise în creștinarea daco-romanilor se datorează absenței factorului politic și în acest caz, trebuie să acceptăm ideea că răspândirea creștinismului la populația daco-romană s-a făcut din om în om, începând din secolul al IV-lea Dacă ținem seama de ritul de înmormântare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fond, niște țărani mai înstăriți. În plan extern se manifestă revenirea, în forță, a bizantinilor la Dunărea de Jos, la sfârșitul secolului al IX-lea și în secolul al X-lea, care tempereză până la anulare veleită țile imperiale ale bulgarilor, creștinarea rușilor kieveni și înfrângerea lui Sviatoslav, care intenționa să se așeze le Dunăre, potențează marșul românilor spre organizarea statului . Cum întreaga activitate de producție, muncile agricole, creșterea animalelor, meșteșugurile casnice, creația spirituală, se desfășoară în interiorul comunității, dar și între
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și întregește Dacia Ripensis cu partea care-i lipsea, cea de pa malul stâng, așa cum sovieticii considerau Basarabia ca parte ce-i lipsea Republicii Autonome Moldovenești de pe teritoriul Ucrainei. Pentru epoca postconstantiniană, documentele vremii vorbesc despre preoți și sate, despre creștinarea goților de către Ulfila, episcop care predică în limba gotă, greacă și latină. Se vorbește de preotul Gutica și Sansala, de Sfântul Sava Gotul, martirizat prin lemn și apă (legat de cruce și înecat) în apa Buzăului, de către prigonitorii păgâni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
însă izvoare scrise până la acest secol și pe parcursul lui. Practic istoria propriu-zisă începe abia acum, după cucerirea suedeză. În cazul finlandezilor, creștinismul, ajuns târziu, a fost impus prin forță de cuceritori. În secolele XII-XIII, suedezii au organizat chiar cruciade pentru creștinarea acestui teritoriu. Timp de 600 de ani, Finlanda a făcut parte din regatul Suediei, fără o delimitare precisă. Biserica catolică a atras Finlanda în zona civilizației vest-europene, formându-se în timp o oarecare cultură "avansată", aparținătoare în special clerului. Renașterea
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
adus în discuție Trecutul poporului finlandez. La originea acestuia au stat finnii, peste care au venit neamuri germanice și apoi suedezii. Acest popor din urmă și-a anexat Finlanda până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când trece sub stăpânire rusă. Creștinarea finlandezilor s-a făcut la începutul secolului al XII-lea, de către suedezi, lucru care facilitează întinderea dominației politice a acestora asupra Finlandei. I. Simionescu consideră benefică această influență a Suediei asupra finlandezilor, chiar dacă, anexată fiind, Finlanda a luat parte la
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și toate la un loc aveau să macine unitatea bisericii. Astfel, până în 325 (anul sinodului de la Niceea), istoria creștinismului înregistrează patru curente eretice mai importante: Ebionițiisectă eretică care cerea sabatul (sâmbăta) ca zi de odihnă și o atitudine reținută în creștinarea neevreilor. Ekisoismul - apărut în timpul domniei lui Traian, sectă ce reia teza primei erezii și cerea includerea creștinismului în iudaism. Admite legea lui Moise ca bază și impune circumcizia. Scopul nu era altul decât același ca al primei erezii. Nazarinismul, adepți
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]