559 matches
-
și opinia publică din cadrul comunității confesionale. Acestui fapt i se datora în mod direct și judecarea severă a trecerii de la o confesiune la alta sau a chestiunii convertirilor; după 1942 această biserică a încercat să închidă toate ușile acțiunii de creștinare a evreilor. Sâmbătașii - cu ale căror convingeri teologice unitarienii erau deseori identificați - reprezentau ramura extremă a protestantismului antitrinitar. Aceștia, pe baza directivelor primite și a Bibliei traduse de Péchi Simon, excelentul ebraist, cancelar al voievodului-principe transilvan Bethelen Gábor, recunoșteau reîntoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
în interiorul aparatului, printre ei aflându-se președintele comunității de rit neolog din Oradea, fostul medic al poetului Ady Endre și unul din membrii conducerii organizației locale a Partidului Ungar, dr. Konrád Béla. A scăpat însă Szakáts Gusztáv, însărcinat atunci cu "creștinarea" comerțului, și care, mai apoi, a devenit șeful "Fondului Național de Emancipare" (Nemzeti Önállósítási Alap) din Transilvania. A mai existat cineva care "a scăpat" de accident: poetul Szabó Lőrinc, invitat oficial la gala de deschidere a Societății Kemény Zsigmond de la
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
împăratul roman. Pentru această interpretare optează, de exemplu, în zilele noastre, F. Sbaffoni. Alți exegeți au propus pentru participiul masculin ® 6∀ϑΞΠΤ< chiar persoana apostolului Pavel (O. Cullmann). Potrivit acestei interpretări, neutrul ar constitui o aluzie la misiunea apostolului de creștinare a tuturor neamurilor (a se vedea Mc. 13,10). Acest tip de decodare a dat naștere și multor soluții extravagante. Amintim aici, cu titlu anecdotic, încercarea lui L. Kreyer, din 1887, de a demonstra că Seneca ar fi „cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu mai citește, iar limba, ruptă de sprijinul scrisului, se îndepărtează pe încetul de latina clasică. Preoții, cel mai adesea analfabeți, nu mai cunosc nici măcar formulele liturgice pe care le recită pe dinafară. În timp ce satele rămîn mult timp departe de creștinare, în timp ce păgînismul cîștigă teren chiar în orașe, din ce în ce mai mulți fideli se dedau cultului relicvelor, aproape de superstiție. E venerată o bucată de stofă despre care se spune că ar fi fost purtată de un sfînt, este purtat cu pioșenie, ca o
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de origine bretonă, fost prizonier, în urma unei expediții irlandeze, și sclav, timp de șase ani, înainte de a îmbrăca rasa monahală și de a fi numit, de Sf. Germain d'Auxerre, episcop al Irlandei, în 432. La moartea sa, în 461, creștinarea insulei era terminata, putîndu-se asista la o dezvoltare extraordinară a vieții mănăstirești, punct de plecare al unei acțiuni misionare pe continent, al cărei principal artizan a fost Sf. Colomban. Născut în 540, intrat de foarte tînăr în ordin și devenit
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
își va afla moartea în Asia Mică, fiul său Wilhelm, prea tînăr încă pentru a-și asuma sarcina guvernării, nu poate împiedica familiile seniorale să se înfrunte în nesfîrșite răzbunări de clan. Pot fi văzute grupuri autonome de vikingi rezistenți creștinării care se instalează și refuză autoritatea ducală. Abia la mijlocul secolului al XI-lea, Wilhelm, susținut de regele Franței, Henric I, reușește să-și reimpună autoritatea în ducat. Căsătoria sa cu Mathilda, fiica contelui de Flandra, pătrunderea în sfera sa de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care obțin, în 1237, alipirea unui alt ordin militar cuceritor (operînd mai la est), cavalerii Gladi-feri, se vor război astfel în teritoriile prusacilor, convertindu-i cu forța, deposedîndu-i de pămînturi în folosul coloniștilor germani, masacrînd populațiile care nu se supun creștinării și germanizării, întemeind sute de sate și zeci de orașe, printre care Thorn, Kulm, Elbing, Könisberg. La scurt timp, aban-donîndu-și sediul la Veneția, Marele Maestru al ordinului va veni să se instaleze la Marienburg, conducînd, în virtutea rangului său de prinț
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
hindușilor, în satele lor. Opera Mours... a fost publicată mai întîi în engleză (1817) și s-a bucurat de o largă răspîndire. Dubois este important pentru religia locală, dar pe de altă parte, autorul subliniază deschis un mare eșec al creștinării în India [106]. Abatele Dubois publicase și Panciatantra, deja celebră în Occident pentru corelațiile sale cu povestirile noastre: dar aceasta este incompletă și nu provine din sanscrită [107]. Hegel a urmărit îndeaproape și opera celui care va deveni unul dintre
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe nedrept atribuită lui Thrax și Varro. Ei mai degrabă au pregătit-o pentru creștinare - ceea ce va însemna și o abandonare a idealului educațional cuprins în enkyklios paideia. Altfel, putem regăsi programa bazată pe „cele șapte arte liberale” încă de la pitagoreici. Poate nu la Pitagora însuși, dar cu certitudine la pitagoreicul Archytas din Tarent (cca
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din Abdera o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prezentate în continuare. Dar înainte de a le elogia pe acestea, se cuvine să menționăm hiba culturală a Europei, zămislită în acele vremuri de glorie tulbure. Este vorba despre pierderea unității culturale care se obținea prin enkyklios paideia pitagoreică și elenistică. „Creștinarea” celor septem artes liberales s-a realizat nu din nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului desăvârșit”, ci din necesități practice, de formare a unor „meseriași” ai altarului creștin, preoții. Nivelurile de pregătire impuse de practica preoțească au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Constituției europene au venit din partea țărilor est europene, unde statele nu sunt declarate laice precum sunt cele din vest și unde religiozitatea este mult mai ridicată, oamenii fie practicând intens creștinismul, fie măcar declarându-se creștini majoritari. "După moștenirile antice, creștinarea este al doilea strat decisiv pentru Europa" afirma Le Goff. Formarea popoarelor europene are prin excelență și un element puternic de influență creștină. Nu am vrea să fim subiectivi în demersul teoretic pe care îl realizăm la acest capitol. Sigur
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unul din factorii principali care a contribuit la nașterea Europei este și Biserica creștină, ceea ce ne duce la gândul că nu ne putem dezice de originile noastre creștine, ale europenilor. La finalul acestui subcapitol vom așeza câteva date sumare cu privire la creștinarea popoarelor europene, în sprijinul ideii că nașterea acestora a suferit și o influență venită pe latură creștină. De obicei, la nașterea creștină s-a datorat și unei influențe venite din direcția, să spunem, a Bisericii imperiale, ci pe latura ei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
969-1038), care a fondat multe biserici și mănăstiri. În Rusia, creștinismul a pătruns, potrivit tradiției, prin Sfântul Apostol Andrei. Acest lucru este evident susținut și de către români. Dar rușii, sub această denumire sunt cunoscuți abia în secolul al IX-lea. Creștinarea oficială a rușilor s-a petrecut la anul 988, sub cneazul Vladimir. Aceste date nu fac altceva decât să confirme faptul că Biserica creștină a avut foarte multe de spus în privința stabilității politico-economico-sociale a popoarelor Evului Mediu, contribuind din plin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fost întotdeauna Biserica. Acesta era și sentimentul lui Leon al XIII-lea, care a oferit în 1891 catolicilor o cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
decembrie 1903. Prin aceste texte, democrația creștină era redusă la noțiunea de mișcare opusă aceleia de partid și la sfera socialului opusă politicului. Leon al XIII-lea, numind-o "benefica in populum actio christiana", revenea la opțiunea sa inițială de creștinare a societății și punea capăt ambiguităților politico-religioase. Ar fi condamnabil, spunea el în enciclica din 1901, să deturnăm termenul de "democrație creștină" de la primul său înțeles pentru a-i da un sens politic. Fără îndoială, democrația-creștină, conform etimologiei însăși a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
panslav și de a impune un cult statal „oficial” a eșuat (Oișteanu, 2009 : 148). Printre aceste zeități se găsea și Mokoș, singura divinitate feminină din grup, simbol al originii vieții, în centrul unui cult popular foarte susținut din partea slavilor, înaintea creștinării lor. După răspândirea pe scară largă a creștinismului, „vechii zei s-au contopit treptat cu sfinții creștini și în majoritate și-au pierdut numele, dar atribuțiile și funcțiile lor au trecut la acești sfinți, Mokoș continuând să fie venerată sub
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ideilor (mitul fiind ideea socializată). Dar cea care evidențiază mai bine funcția este geneza -ismelor sau, mai bine spus, mișcarea ideilor in statu nascendi et moriendi. Secretul unui -ism devine manifest în sufixul -(iz)are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1500 de oameni îmbarcați. Printre aceștia, în afară de marinari, nobili, soldați, prelați, funcționari, meșteșugari, navele au mai încărcat, pentru noile teritorii, animale domestice, animale de povară, semințe diverse, unelte agricole... Expediția avea scopuri clare econo-mice și comerciale și de supunere și creștinare a "indienilor", obiectiv realizat prin clasica metodă "foc și sabie". "Pacificarea băștinașilor a început în insula Española azi Haiti și Republica Dominicană unde, în prima călătorie, Columb întemeiase o așezare, "Navidad", și lăsase o "colonie" de 38 de spanioli. Coborând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria comprimă uneori energii extraordinare; majoritatea evenimentelor sociale semnificative au fost precedate de o reverie, de o latentă visare cu ochii deschiși: dogmele, creștinarea imperiului roman, reforma, revoluțiile, evenimente capitale din istoria științei au fost fructul copt al unor stări de reverie transformate în expresii concrete, suprarealiste. Aceste transformări au determinat deseori progresul; în multe împrejurări efectul reveriei suprarealiste s-a tradus însă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din Antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale Perșilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, și ale Romanilor, deveniți Bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc 8 cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, fiind înlocuită cu o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
astea!... Dimpotrivă, în sinea lor, cu Papa în frunte -, se bucurau că, o dată cu Împărăția Romană de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce le stătea ca osul în gât. Câtă inconștiență! Dumnezeule! Ba, încă, nu știu care Papă de la Roma a propus creștinarea sultanului și decretarea lui ca "Împărat al Răsăritului"! Câtă inconștiență! Europa veacului nostru se zbate într-o profundă criză morală. E periculos "să gândești altfel". Nu știu cine a spus că " Sunt în istorie clipe când cei ce afirmă că doi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poziție”, la akkadieni, egipteni, greci, mesopotamieni. Examinarea este nuanțată, fiind consemnate oscilațiile de la o epocă la alta, de la o personalitate la alta. Cadrul analizat se lărgește mult atât spre vestul, cât și spre estul Europei. Sunt înregistrate, în epoca de după creștinare, actele de pedepsire a persoanelor care se ocupau de magie. Ample capitole prezintă apariția vrăjitorilor, inițierea lor, bestiarul demonic, plantele și ingredientele magice, instrumentarul casnic, principalele forme de magie și de farmece. O. este preocupată și de cercetarea mitologiei, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
un neobișnuit amestec între tradiție și insolit. Pe de o parte, tradiția primirii tainei preoției și slujirii ca întâi-stătători ai Poltavei de către bărbații familiei din ramura paternă, iar pe de altă parte insolitul și rarîntâlnitul la acea vreme episod, al creștinării întregii familii de evrei din partea mamei. Cercul familial se extinde apoi prin intrarea în scenă, a fratelui cel mai mare, Ioan, în momentul dispariției prin moarte a tatălui. El preia atăt rolul particular de protector al familiei, cât și pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de întâi-stătător al Poltavei. Odată cu cercul familiei, se lărgește și panorama orașului natal. Dacă la început, este evocată din tot orașul, doar biserica Schimbării la Față a Domnului, ca loc important pentru destinul creștin al familiei, fiind vorba de locul creștinării familiei evreești din partea mamei, odată cu fratele cel mare intră în percepția imagistică a lectorului silueta „catedralei din Poltava a Adormirii Prea-sfintei Stăpânei noastre de-DumnezeuNăscătoare și Pururea Fecioare Maria, biserică în care au slujit ca preoți și tatăl și bunicul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]