13,465 matches
-
de vedere, un fel de intrus înttre paginile acestei cărți. În fine, Ion Cristoiu este și el un caz interesant. Excelent povestitor el știe întotdeauna să-și capteze publicul, indiferent de ceea ce spune. Discursul său este unul mucalit, ca la Creangă, plin de pilde excelent adaptate la situația aflată în discuție. Există și în retorica sa o înțelepciune țărănească, dar, spre deosebire de Tudor Gheorghe, Ion Cristoiu nu încearcă să o camufleze în spatele costumului de duminică. Popular în toate sensurile cuvîntului, Ion Cristoiu
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
prin cultură ca șansă a popoarelor sărace". Sub titlul Lampa și oglinda, Leo Butnaru își așază gândurile amare despre soarta literaturii și despre anomaliile confruntării dintre tradiționaliști și moderniști. Ioan Mânăscurtă face succesiv câte un elogiu lui Eminescu și lui Creangă, într-un fel de eseuri lirice. Reflectând la înlocuirea instrumentului de lucru al scriitorului cu unul ,de fabricație stalinistă, limba moldovenească", Nicolae Popa constată ,însingurarea scriitorului de limba română" în Republica Moldova. Cea mai mare parte a criticii basarabene - bună sau
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu Gudrun. Miroase a tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a localității Lindenfeld, romanul
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
salvează impresia de impotență fantezistă și stilistică pe care o resimți prin comparația fragmentelor unde junii se ,rup" în frustețe și perversiuni. Lucrurile sînt într-o oarecare măsură explicabile dacă ne gîndim că tradiția acestei literaturi la noi este firavă. Creangă, Bogza, Nedelciu, Lăcustă și Șușară ar fi singurii care au făcut literatură cu adevărat, deși ocazional, și nu doar paradă genitală din subiectul erotic explicit. În general, problema nu este subiectul, necesar ,maturizării" cititorilor altfel educați, ci calitatea în sine
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
la mimetism și nu la inovație, la maimuțăreli ieftine, la facile tipare de gîndire, la stîlcirea limbii române, la o lălăială în rostire care deformează vocalele și înghite consoanele, la previzibile rezolvări. Am fost într-o duminică dimineață la Teatrul Creangă. Așa mă duc de cele mai multe ori pentru că atunci nu sînt aduși copii cu grădinițele, cu educatoarele, cu autobuzele. Fapt minunat, altfel, pentru educația lor. Eu îmi exprim, însă, mereu reticențele, amintindu-mi de cultura în masă, la impuse, cu turma
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
mereu reticențele, amintindu-mi de cultura în masă, la impuse, cu turma, din copilăria mea. Și astăzi le mulțumesc părinților că au inventat tot felul de trucuri ca să mă scutească de comentarii doldora de clișee. Am fost, așadar, la Teatrul Creangă nu doar pentru că se pregătea să sărbătorescă patruzeci de ani de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
scutească de comentarii doldora de clișee. Am fost, așadar, la Teatrul Creangă nu doar pentru că se pregătea să sărbătorescă patruzeci de ani de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am avut emoții. Pentru toată lumea. Pentru teatru, să nu fie ceva festivist sau, dimpotrivă, înecat în formule prefabricate, cunoscute sau intuibile. Pentru regizorul Cornel Todea, dublat și de responsabilitatea directorului
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici, pe colo, dar nu în locurile cheie, stridențele și excesele în jocul unor actori se arată. Cred că este cu mult mai important acest pariu artistic pe care s-a mizat, această
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
această grijă față de lucrul elaborat, de ce se poate aduce nou, rafinat pe această scenă. Și de asta, spectacolul are un alt nivel, o altă manieră de a se prezenta publicului său atît de fidel. Povestea lui Harap Alb de la Teatrul Creangă nu este alterată, deformată, vîrîtă în șabloane fel de fel. Este spusă într-o limbă aproape actuală, descifrabilă, care îi dă, și prin acest element, suplețe și autenticitate. Oricum, totul este bine cînd se termină cu o nuntă. Și în
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
scriitorului această viziune nefavorabilă (cum au făcut comisarii ideologici la apariția cărții), căci și prostia omenească e o temă ca oricare altele. Dar mijloacele sale sunt prea precare, umorul e datat, limba ,moldovenească" nu are savoare și strălucire ca la Creangă. Am putea considera ca miză importantă a romanului autocritica spiritului basarabean. Atunci principalul defect al cărții ar fi că o miză prea mare e pusă în seama unei narațiuni înglodate în derizoriul vieții rurale. În fond, e și această situație
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
climatul acela, când pe front se petreceau grozăviile care se petrec în război, iar tinerimea intelectuală, "mobilizată pe loc", croia planuri de viitor. - Alături de marii clasici, ca să zic așa, pe care i-am auzit vorbind - Rebreanu despre Coșbuc, Sadoveanu despre Creangă, Arghezi despre Eminescu, Ionel Teodoresnu despre sine, cum a scris Medelenii, pe Arghezi l-am vizitat la Mărțișor - i-am cunoscut în cenaclul lui Vladimir Streinu pe Radu Tudoran, Camil Baltazar, pe tinerii Ben Corlaciu, D. Stelaru, Const. Tonegaru, Al.
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Constantin Țoiu Iașul e o confuzie fermecătoare... Orașul cel mai spiritual al țării, dacă ne gândim la treimea clasică: Eminescu, Creangă, Junimea, nepunându-i la socoteală pe ceilalți. Unii, de aici, spun... haos artistic. Mă rog. Ca străin, nu mă bag. Nu merg până acolo. Rămân la mijloc. E ceea ce ține de o anumită lipsă de precizie, un... lasă, că nu
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
spune, la urma urmei, se face și-așa meserie, nu doar zgândărind sexul. Giganticul ei, argintiu, (Tilia Tomenstan) - nu-l mai recunosc. De bătrânețe, multisecular, prăpădit cum e, primăria l-a proptit în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un Dinozaur, închingat. în carnet, notez pe furiș: Balaur! însoțitorul meu udă, șterge de zor cu deștiul praful așternut pe
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
tot de atâtea ori, neobosită, îmi răspundea (iute și zâmbitoare și cu glas nițel scăzut, ca de pe orbite mai rapide) afirmativ și-i plăcea să-i încarc brațele, pe la sfârșitul lui aprilie și-n primele zile de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
liceul la Chișinău, iar bacalaureatul îl obține la Timișoara. Ar fi vrut, împreună cu familia, să se stabilească în România. În 1948 începe școala de ofițeri la Sibiu, dar, odată cu schimbarea regimului, este repatriat. În anii 1951-1952, urmează Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău. Activitatea pedagogică va avea o reflectare semnificativă în ceea ce va face, profesional sau artistic. A fost redactor-șef la "Tinerimea Moldovei" (un echivalent probabil al "Scânteii tineretului" de la noi) și la revista satirică "Chipăruș" (un fel de "Urzica
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
bănui din stilul riguros academic, din sutele de note și din bibliografia foarte generoasă este că, la origine, această carte a fost o lucrare de doctorat, posibil mult mai amplă decît prezentul volum. Altminteri scriitorii analizați (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Creangă, Geo Bogza, Ion Vinea, George Mihail Zamfirescu, Ștefan Agopian și Eugen Șerbănescu), deși reprezentativi, în felul lor, nu par să alcătuiască, totuși, nici măcar o imagine la scară a unei "istorii a literaturii române, dincolo de tabuurile ei". De la Mihail Kogălniceanu pînă
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
acum, cel puțin în limba literară: a se băga în seamă. Desigur, construcția modifică locuțiunea preexistentă a băga în seamă, care nu avea utilizare reflexivă, ci strict tranzitivă: "Tot mănăstiri să croiești, dacă vrei să te bage dracii în samă" (Creangă, Dănilă Prepeleac). Există în română un paralelism interesant între construcția a băga de seamă "a observa", în care agentul uman suferă mai curînd experiența pasivă a unui stimul extern, și a băga în seamă "a da atenție", în care componenta
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
fost ultimul proiect editorial finanțat în 2001-2002 de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, înainte ca ea să-și îndrepte sprijinul spre alte destinații. Au apărut astfel, în cadrul acestui program vital, scrieri de D. Cantemir, I. Budai-Deleanu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, P. P. Carp, A. D. Xenopol, Simion Mehedinți, C. Rădulescu-Motru, Virgil Madgearu, Ștefan Zeletin, E. Lovinescu, Tudor Vianu etc. - într-o întreagă colecție de "Cărți fundamentale ale culturii române". Biblia din 1688 a găsit la Iași un colectiv filologic foarte bun
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
motiv pentru care a umblat toată viața ajutîndu-se de un baston.10 De fapt, una dintre poreclele depreciative date tinerilor "moderniști" din prima jumătate a secolului al XIX-lea era aceea de duelgii. "Boierii cei mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
am învățat despre literatură cam tot atât ca de la Proust, cartea a fost o adevărată desfătare. Iar spre final am înțeles și "mesajul" istoricului. Deși a fost un autor de succes și în România, colecția de autor de la Editura Ion Creangă fiind de notorietate, Jules Verne nu i-a preocupat pe criticii și pe eseiștii români. Așa se face că, exceptând cărțile citite, știm foarte puțin despre acest mare scriitor. Fără a-i scrie biografia, ocupându-se, practic, de critica receptării
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
-i" - și creează în text surprize continue ("Uite-o cioară care zboară, d'amu-i în ceaun"), punînd în valoare pitorescul dialectal prin ingeniozitatea limbajului. Se poate regăsi în aceste cîntece un stil narativ și comunicativ care a căpătat prin Creangă autoritate literară, dar pare oricum să existe, în mediile populare, independent de valorificarea cultă. Expresivitatea sa se bazează pe tautologie glumeață ("dacă nu dorm, înseamnă că-s treaz"; "și eu, cînd am să fiu ca dînșii, eu tot ca dînșii
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
decât ca evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic. În orizontul limitat al poeziei basarabene, a adus sonorități originale, ce puteau părea stranii, chiar
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
oamenilor specializați, capabili să confere activității lor un conținut similar celui din Occident); un critic literar care a avut șansa de a-i observa primul și de a-i impune atenției publicului pe marii scriitori ai vremii sale - Eminescu, Caragiale, Creangă și Slavici - dar care a și pierdut destule pariuri literare; un polemist mai mereu învingător în duelurile în care a fost angrenat, dar aproape niciodată prin mijloace cavalerești (rareori era dispus să discute chestiunea de fond; de cele mai multe ori își
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
care, după revoluție, trăiește șocul de a-și vedea una dintre fete măritată cu un arab, iar cealaltă, emigrată în America. Tranziția a fost pentru cei mai mulți dintre români un soi de potop care, i-a proiectat pe unii pe o creangă salvatoare în vreme ce pe alții, cei mai mulți, i-a scufundat. Categoric, în aceste povestiri ale lui Cristian Teodorescu, bietul muritor se află sub vremi, iar sentimentul care se degajă este cel al destinului pascalian al omului în vremuri de tranziție. Îngerul de la
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]