4,293 matches
-
desenului și a mesajului explicit, sensul îmi scapă. Artista se lasă mutilată (chiar și sub anestezie epidurală) în numele unei activități umane golite de rost10. Hans Moravec, optimist incurabil, crede și afirmă că robotica este viitorul de aur al omenirii. Omul, creatură slabă și perisabilă, cu o medie de viață modestă, va fi înlocuit de mașină, fidelă, fiabilă, rezistentă și eternă. Un vânt de science-fiction străbate aceste rânduri. Și totuși, există laboratoare de cercetare și echipe de lucru. Organismul cibernetic (cyborg) există
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
și împărtășești. Poți invoca o pană de electricitate, poți închide calculatorul. Identitatea umană e ca un puzzle și nimeni nu ne interzice să o compunem din ce avem mai bun. Omul postuman, contemporanul nostru, riscă să devină un monstru, o creatură care se strecoară cu dibăcie în viața de zi cu zi, înlocuind toate lebedele, pe Albă-ca-Zăpada și chiar pe Regină. Ca să ne contemplăm nu vom mai avea nevoie de oglindă, va fi de ajuns să privim în fața noastră. Doar că
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
pe metereze - să-și lărgească orizontul, devenind o întrebare ce privește deopotrivă fantoma și teatrul. O întrebare pe care și-o pune orice spectator în fața unei scene: cine sau ce este cel pe care-l văd?, care e natura acestei creaturi?. O întrebare ce ne trimite, fără doar și poate, la caracterul nedefinit, incert, al statutului realității teatrale, la îndoiala esențială (iluzie sau realitate?) ce stă la temelia teatrului. Aceeași întrebare "Who is there?" va reveni, de trei ori la rând
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș ezita în a-l alege pe André Pieyre de Mandiargues sau Michel de Ghelderode din Povestiri crepusculare. Noul film al lui Lynch, Imperiul
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
înspăimântați erau cerberii regimului comunist de "elite". Prostănaci, semianalfabeți, incompetenți, ei simțeau, cu instinctul primitivului, primejdia. A decreta că ultimul cretin e egal cu savantul premiat cu Nobelul arată în ce fel și la ce intensitate își bat joc aceste creaturi de ideea de democrație. Ei pot și trebuie să fie egali într-o singură privință: egalitatea de șanse și egalitatea exercitării drepturilor constituționale. Dar de aici până la a uniformiza societatea e un drum fără sfârșit. Ceea ce ne lipsește, de fapt
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
cititorii primelor două volume (de poezie) semnate de Perța să fie cumva contrariați. Prin urmare, după Zorovavel și Santinela de lut, care proiectau mai degrabă un autor de factură neoexpresionistă, anchilozat în misteriile tulburi ale genealogiei maramureșene, strecurându-se printre creaturi de atlas zoologic de uz individual, proaspătul op numit Întâmplări la marginea lumii orbitează indecis în jurul genului fantasy. Îi reușește sau nu - personal, înclin spre a doua variantă - e deja o altă discuție. Privite la rece, așa stau lucrurile cu
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
marea încercare de a fura securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără dificultăți. E și mai simpatic un episod în care o gheară de leu, aflată în posesia vrăjitoarei Helga, e recuperată prin bunăvoința spăimoasei creaturi. Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot el le-a făcut? Ce fel de Dumnezeu e cel care, după ce a dat naștere supușilor, se pogoară apoi cu dragoste asupra lor spre a-i izbăvi, cînd de fapt nu ar trebui să le ceară decît
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
realizînd că împărtășesc o credință falsă, să se convertească la unica religie adevărată: islamul. În al zecelea rînd, musulmanul nu poate înțelege de ce relația dintre Dumnezeu și om trebuie să fie una de dragoste. Dumnezeu nu trebuie să-și iubească creatura. El doar îi dă naștere și apoi îi cere să respecte o seamă de prescripții morale. Respectarea acestor norme sunt cele care definesc binele și adevărul acestei lumi, iar ele nu pot fi înlocuite de reguli laice a căror sursă
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă nu ne venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
departe. Cum mergeam noi pe cărarea prăfuită, printre lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama-i de oțel flutura zăngănind ca un mănunchi săbii, copitele argintii scoteau scântei când loveau pământul și coada părea să se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu îți iei maniile drept revelații? * Mediocritatea este cea mai reușită ofertă libidinală de care se bucură creatura civilizată. * Marie Bonaparte, strănepoata lui Lucien Bonaparte, artizanul loviturii de stat din 18 Brumar care l a propulsat la putere pe vajnicul Napoleon, și-a dedicat întreaga avere și credință psihanalizei și amorului trupesc (Monologues devant la vie et la
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în moarte nu iei cu tine nici un gând, nici un sentiment, iei doar un anumit antrenament, căruia i te-ai dedicat o viață întreagă, cu gândul tainic, însă, de a-l abandona la final. * „Omul ar fi cea mai fericită dintre creaturi dacă nevoia lui de iluzii nu ar da naștere realității.“ Sade. * Nu îmi aduc aminte când am început să gândesc în viața asta, nu știu când voi înceta să o fac, iar când se va întâmpla lucrul acesta nici nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Verde, în fine, domnișoara Orzan-cea-bătrână) sunt, din cauza izbitoarei lor stranietăți, ocolite ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra burghezilor din urbe o fascinație vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele, la prima vedere, plate: grefierul, în primul rând
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
de umanitate prin care subiectul este confruntat cu un paradox, cu o ficțiune sau cu o amintire în măsură să producă emoții, imaginația carentă a androizilor refuzînd speculațiile. De umanitate ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își apără "existența" cu fervoare, viața, chiar și condiționată genetic este o valoare superioară marketingului industrial. Ambiguitatea se reflectă poate cel mai bine în exemplarul cel mai reușit, "fiica" savantului Tyrell, un produs de laborator, care nu știe că este
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
deveniri, de aceea prezența acestora printre jucăriile ucenicului vrăjitor, J.F.Sebastian, designer genetic, reflectă o cruzime revelatoare. Jucăriile unui creator insensibil, făpturi urmuziene dictate de mecanica componentelor făcute pentru un parc de distracții sau pentru a munci în spații toxice, creaturile își provoacă creatorul. Întîlnirea dintre Batty și Tyrell este memorabilă, față în față opera și creatorul ei se contemplă reciproc, și ce-i poți cere dumnezeului tău, oricare ar fi el, decît o clipă în plus. În cazul lui Batty
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
să țină în șah politica românească. Și candidează și ea. Problema este că românii ar fi pregătiți să voteze femei, dacă ar exista femei de votat", crede Radu Banciu. "Deocamdată nu sunt. Eu nu cred că dacă ar exista o creatură excepțională, până la urmă și femeile sunt capabile să facă unanimitate în anumite domenii. Dacă femeile ar fi superioare în mod evident șlehtei politice, pe care și Traian Băsescu o numește adunătură de nulități, eu spun că ar putea fi votate
Radu Banciu. Ce spune despre Monica Macovei, candidat la Președinție by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80348_a_81673]
-
Și cacofoniile fac parte din marea epopee de acum...) ...Mulți dintre cititorii acestor șiruri poate își mai amintesc de un fabulos personaj folcloric care prin anii '70-'80 acaparase piața prostului-gust: Băbălău. Avea și o pereche, Magdalena (cu varianta Marilena). Creaturile, cu isonurile lor, se ițeau la orice petrecere, oricât de simandicoasă, după ce atmosfera se încălzise suficient de mult încât penibilul să plece la culcare. Așa cum apar manelele acum la petreceri cu ambasadori sau la chefuri culturale. Așa cum apare tema " Soarta
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
libertate de mișcare, interzisă nudurilor de atelier. Această dezinvoltură naturală declanșează spontan seria dezmembrărilor acrobatice pe care Picasso le impune trupurilor de pe plajă. Picasso amplifică mișcarea naturală a înotătoarelor sale: unduirea devine torsionare, înotul, dezmembrare până la metamorfozarea trupurilor feminine în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
triburile provenite dintre întreaga Asie, pe scurt satrapiile orientale. Orientul are aceeași imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
petrecută cu ființa iubită. nouă în al cincilea loc: dacă ai dormit prea mult și dragonii roșii au ajuns deja în grădina dragostei tale, adună toată creația ta în palme și așaz-o sub lumina înceată a soarelui sălbatic de cerneală. creaturile cu aripi tăioase se vor mistui în propriile flăcări. nouă deasupra: deși cerul de deasupra cerului este creația ta și este o minune, nu fi îngâmfat. fii smerit, și nu vei regreta. grădină pentru tine am rezervat cea mai roditoare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
asta. În ziua de „Măcinici“ încercaserăm să repetăm povestea de cu o zi în urmă. Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să umplem tabla cu tot soiul de grafii destul de penibile, încercând să ne convingem „tovarășa“ că „Măcinicii“ ar fi o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]