5,590 matches
-
Rezultatul a arătat că 89% dintre ei s-au declarat drept persoane religioase. În rândul celor mai necredincioase popoare, 47% s-au declarat atei, sunt japonezii, cehii, francezii și sud-coreenii. S-a constatat deasemenea, că popoarele mai sărace sunt mai credincioase decât cele care au venituri peste medii. Despre religie Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un
Poporul român, printre cele mai religioase din lume by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81966_a_83291]
-
frunze, ghimpi, "garanții tulburătoare" ale "întregului" intuit. Un lucru mic, spunea Sfîntul Grigorie de Nazianz, este un lucru mic, dar credința în lucrurile mici este un lucru mare". Iar Sfînta Scriptură grăiește apodictic: Cine e credincios în lucrurile mici e credincios și-n cele mari". Aidoma celor aleși întru caritate și iubire, poetul se află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
totul era la fel. Bunica a fost genul de persoană foarte sufletistă și foarte săritoare...”. Fata afirmă În repetate rânduri că părinții săi au preluat din calitățile bunicii, prezentându-i ca fiind: „... oameni cinstiți, cu frica lui Dumnezeu și foarte credincioși și... niciodată nu s-ar gândi să Înșele pe cineva, să tragă pe sfoară, cum ar veni, să trădeze pe cineva...”. După cum a fost Învățată, Karina pune un foarte mare accent pe calitatea relațiilor interumane construite cu cei din jur
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fost genul de persoană foarte sufletistă și foarte săritoare. Din familia mamei mele am Învățat că cel mai important lucru În viață este familia, rudele și prietenii. Părinții mei sunt și ei oameni cinstiți, cu frica lui Dumnezeu și foarte credincioși și pentru ei... niciodată nu s-ar gândi să Înșele pe cineva, să tragă pe sfoară, cum ar veni, pe cineva, să trădeze... Doamne ferește de așa ceva. Poate chiar din cauza asta ei nu prea au prieteni, datorită faptului că ei sunt
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
norocului, capul tău este fukurokuju, cel ce ocrotește bucuriile și bunăstarea celor care stau împrejurul tău, gâtul tău este jurōjin, cel ce conservă viața lungă a regimentelor tale, mâna ta dreaptă este bishamonten, antrenorul iscusinței în luptă a servitorilor tăi credincioși, mâna ta stângă este benzaiten, cel ce dirijează fanfara întregii oștiri, pântecul tău este hotei, furnizorul de hrană pentru soldații tăi hămesiți, piciorul tău drept este daikokuten, cumpărătorul de arme, iar piciorul tău stâng este ebisu, conducătorul campaniilor tale pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te iubesc te iubesc - încă o dată. nu știu nimic despre poemul meu nu știu nimic despre tine. doar zările urcă pe un mic zid chinezesc doar zările se cumpără unele pe altele și de când ne-am cunoscut zările din miazăzi credincioase-ți sunt, ca ruth. familie tu ești singurul tot despre care știu că e femeie tu ești un tot amalgamat de frumusețe și suferință care se cunoaște tu ești un tot ca noemina cu credința sa tu ești un sfert
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
rămâi nemișcată până când nici o rază de soare nu mai ajunge pe pistilul petuniilor magice. această îmbălsămare persistentă a picioarelor tale este eficientă, îți regenerează mușchii, tendoanele tale ahileene subțiri, elegante, pielea catifelată, care vor fi curând mângâiate de prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ușa din stânga, supărat): Ce-i gălăgia asta? Nu se mai poate omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-i obiectivul meu. Dimpotrivă, am să încerc să scot în evidență numai ceea ce socotesc eu că trebuie și că este sugestiv cu adevărat, pentru povestirea aceasta. Așa încât, voi spune direct că, de când se știa ea, Victoria fusese o femeie foarte credincioasă, foarte bisericoasă și o femeie căreia îi sporise credința și i se înflăcărase peste măsură, odată cu înaintarea ei în vârstă. Mai pe scurt, de ceva vreme încoace, dânsa ajunsese o habotnică veritabilă și cu convingeri religioase de oțel. Iar această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de compromis și foarte vremelnică: să-și cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios client, pe care-l au!” Și astfel, cu acest gând în minte, el purcese cu emoții spre cârciuma sufletului său, tocmai pentru a și-l pune și-n practică. Și, spre adânca lui surprindere, nu fu deloc refuzat. Totul decurse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
face mărturisirea cea mai de pe urmă, mărturisire devenită șansă către dobândirea cerului, pentru un om care numai după experimentarea suferinței și a bolii ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, ajunge să vadă lumina lui Dumnezeu, lumina credinței, prin strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
strădania unei femei credincioase, rodire a unei credințe statornice, răsplătire divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele, opreliștile și prigonitorii lui, ca și martirii și mărturisitorii lui. Uneori și unii și ceilalți fiind membrii ai aceleiași familii, ca în cazul de față, soț și soție, ea binecredincioasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ci cea sufletească, căci „cei răi nu se pot apropia acolo unde este candelă aprinsă”. Acolo unde stă de veghe o candelă aprinsă, rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult pentru soțul ei, ca să-l aducă și pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugăciunea prinde putere, spovada se împlinește și biruie înțelepciunea. Tanti Alexandra este pentru soțul său Leonid, soția credincioasă, prin care s-a mântuit și bărbatul necredincios, după cum spune și Sf. Apostol Pavel corintenilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă” (I Corinteni 7, 14). Tanti Alexandra „Se ruga mult pentru soțul ei, ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii Adevărului. Când acesta se îmbolnăvise, iar boala lui era dintre cele care nu aveau vindecare, ea se ruga
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară.” Așa se ruga mereu pentru el.” Povestirea, „Mărturisirea”, înglobează, nu cum s-ar crede descrierea unei singure mărturisiri, ci avem, de fapt, mai multe mărturisiri, a autoarei, a soției credincioase, a soțului la ceas sublim de convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a autoarei, a soției credincioase, a soțului la ceas sublim de convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lipsuri, orice nevoi! „Cei doi vecini” - fragment epic cutremurător, puternic moralizator. Se pun în discuție mai multe problematici: sărăcia, lipsa iubirii, condiția de orfan, lăcomia, lipsa credinței... Moș Ion Dascăl - se înscrie, ca majoritatea personajelor Lidiei Vrabie, în tipologia omului credincios. Moș Ion Vinaru este opusul acesteia. Fire lacomă, pe care „și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu.” Sfârșitul său și al familiei sale este argumentat biblic și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând lâna, împletind ciorapi și jachete, croșetând... tot ce-i aduceau gospodinele satului să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ș.a. Mai târziu, ajunsem și la tema credinței. Ne întrebarăm ce ne făcuse să ajungem la credință. Una din ele ne povestise următoarele: Eram tânără pe atunci, aveam 25 de ani. Îmi amintesc cum vecina mea, care era o femeie credincioasă, mă invitase să merg cu ea la biserică. Eu parcă mă pierdusem, nu știam ce să-i răspund, nu mergeam defel la biserică și propunerea ei mă speriase puțin, dar nu puteam refuza pentru că simțeam că întreaga mea ființă își
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi spusesem tatei cum că cineva îmi zise că eram prea tânără pentru a practica credința, că ar fi fost mai bine să fac și eu ca toată lumea, să o las mai pe la bătrânețe. „Nu vezi că toți se fac credincioși practicanți atunci când sunt bătrâni, nu așa tineri?” - îmi zise acea persoană. Tata mă ascultă și începu a-mi răspunde cu o întrebare: - Dar care om poate ști cât îi este dat să trăiască? Cine știe de va ajunge la bătrânețe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot la el vei alerga mai întăi după ajutor.”. Așa și cei doi vecini ai noștri trăiau, respectându-se unul pe celălalt. Moș Ion Dascăl era un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o trăise în multe lipsuri și nevoi. Rămas orfan de mamă foarte devreme, cunoscuse gustul amar al suferințelor: frig, foame, ocări, bătăi, muncă peste puteri, lipsuri de tot felul. De câte ori își amintea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca să nu ai și pocăință pentru păcatele și greșelile pe care le-ai făcut, îi zisei eu. Nu știu ce se întâmplase, dar din acel moment, cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
griji cu deznădejde privitor la biserică. Să ne rugăm, pentru că mai mult face o picătură de rugăciune, decât o mare de grijă, iar Stăpânul lumii știe ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]