702 matches
-
zbor (pag. 9). ”Dincolo de zbor” se află poetul, cu iubirile neîmplinite, cu tristețea versului dar fără remușcări, cu armonia visată în lumea cuvântului și propulsată în nesfârșitele contradicții ale timpului, ca în poemul ”un soi de blazare: ironizând/ fără remușcări/ crepusculul/ îl cedez/ mâinii-metrite/ a destinului (pag.111 Gândurile devin cocori uitați, ca în poezia ” Gata de zbor”: roadele spun că vin iar/ vibrațiile/ punctează printre aștri/ pași de cocori/ uitați lângă sprânceana mea/ stângă(pag.17). Dar poeta Mihaela-Mariana Cazimirovici
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
ca gâde pus la pândă. Și este iad pentru singurătate Când sufletu-i chircit, strivit de sumbre Coșmaruri, aciuate între umbre De harpii și iele blestemete. Nici zorii nu le'alungă'n-totul faima ... Doar trupul se desprinde din robie. Crepusculul, a nopților solie Se-șează-n suflet, zmeu redându-i spaima. *** Referință Bibliografică: Ce este seara? Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
CE ESTE SEARA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378357_a_379686]
-
dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- arunca nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât de sumbră nepăsarea ta / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
pot spune? Noi amândoi am zămislit mistere, Ecou ce'n rai sau iad o să răsune A tril ce cântă nouă înviere. Eu te iubesc, Adamul tău de azi! Alt nume pentru steaua căzătoare, Plutind alene peste vârf de brazi, Vestind crepusculul când noaptea moare. Eu te iubesc! Te voi iubi mereu, Ca o nălucă urmărindu-ți pasul! Eu te iubesc și am să-ți fiu doar eu Și somnul, și'amintirea, și popasul. *** Referință Bibliografică: Eu te iubesc! / Ovidiu Oana Pârâu
EU TE IUBESC! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381837_a_383166]
-
pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei hotar./ frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a ta culoare/ in pictura te-am fixat.” (Cântec) Poeta zugrăvește în versurile sale și un crepuscul tulburător, nuanțând sentimente și gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu/ de fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu/ de fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de toamnă se dezvelește în versuri profunde unde iubirea tremură în ploaia nesfârșită căutându-și alinarea. Muzică, amintiri și albastru divin se contopesc într-un legământ al dorului nestingherit : ” început de toamnă,/ toamnă pastelată/ cu amurguri coapte
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015. Cum înfloresc din nori migdale Stropite cu polen de vis... Chemări din puncte cardinale Adie-n lacrimi de cais. Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind, Crepuscul de lumină vie În podul palmei strălucind. Poteci de crini din alte lumi Refac ades prin ochi de mag, Înmuguresc în timp ce dormi, Te-ating o clipă, îmi ești drag! Stea de safir îți dăruiesc, Culegi nectar din lungi visări, Tu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-n zborul sideral. Dor rătăcit sfințit prin foc Netulburat de anotimp, ... Citește mai mult Cum înfloresc din nori migdaleStropite cu polen de vis...Chemări din puncte cardinaleAdie-n lacrimi de cais.Motiv țesut de bucurie, Desprins de nuferi din colind,Crepuscul de lumină vieîn podul palmei strălucind.Poteci de crini din alte lumiRefac ades prin ochi de mag,Înmuguresc în timp ce dormi,Te-ating o clipă, îmi ești drag!Stea de safir îți dăruiesc,Culegi nectar din lungi visări, Tu spui minune
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
dintr- al valurilor , înspumate, bucium. Nu știu să fi luat cu noi, pe maluri Mai mult de o dorință, veșnic vie De- a ne- aruncă nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plajă rumena -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mea, abia -iviteDoar dintr- al valurilor , înspumate, bucium.Nu știu să fi luat cu noi, pe maluriMai mult de o dorință, veșnic vieDe- a ne- aruncă nebuni în valuriDe- a locui aici, o vreme, cu chirie.Pe plajă rumena -n crepuscul,Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minusculVa fi trecut ușor pe nesfârșita zare,Iar pescăruși rotind pe mare,Complici ai visului - n amurg,Sărutului discret cu gust de sare,Se vor fi rușinat, pe rând, trecândTot alergându- se-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare: o tânără fragedă ca lujerul de crin, blondă ca floarea soarelui, frumoasă ca toate florile; numele tot de floare îl avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZORII, REPETABILA-MPLINIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului nou început despică-n zare al nopții pântec de-ntuneric placenta norilor dispare-n crepusculul pictat feeric duioase gânguriri adie spre-al vieții sân unde se-anină roua sorbind diamantie prunci-raze devenind lumină de saț și liniștea-i tăcută în repetabila-mplinire iar soarele duios sărută dumnezeiasca devenire *** Referință Bibliografică: zorii, repetabila-mplinire / Ovidiu Oana
ZORII, REPETABILA-MPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373644_a_374973]
-
Ulmeni. Ce poate fi mai frumos decât atmosfera creată de o locație desprinsă parcă din ilustratele cu stațiunile montane al Alpilor elvețieni constituită dintr-o clădire pitorească, cu living, camere de locuit și terasă îmbrăcată în soarele dimineții sau de crepuscul (în funcție de poziția pe care o preferi) un lac unde peștii se zbenguiau în largul lor și de ospitalitatea gazdelor! Poate, doar, faptul că am fost întâmpinați tradițional cu pâine, sare și palincă într-un locație publică unde scriitorii și oamenii
CARAVANA CULTURALA 2016 de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371469_a_372798]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului când norii răstignesc peste natură acoperă câmpiile cu umbre crepusculul brăzdat parcă de ură aruncă peste lume tușe sumbre se-amestecă a smoală și a sânge pământul și cu cerul parcă-n silă un vânt cumplit copacilor le frânge coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
RONDELUL MINUNII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul... Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Nu are să-i dea, spic n-a crescut în crepuscul Și neaua se-așează pe grâu, în troiene. Să o ia de la capăt, să-nceapă iar lucrul, Când timpul rămas li se scurge alene, O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul, Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Spre cer
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
Pre-Text, Câmpulung Moldovenesc, 2009; - Boris Crăciun, Daniela Crăciun- Costin - „Dicționarul scriitorilor români de azi”, Iași, 2011; - Anda Dejeu - „Liga Scriitorilor Români - Dicționar bibliografic, vol. I”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; -Laurențiu Bădicioiu- „Antologie de Poezie și Epigramă Mizil”, Ed. LVS Crepuscul Ploiești, 2012; - Constantin Toni Dârțu - „Personalități române și faptele lor 1950-2010”, vol. LIII, Ed. Studis, Iași, 2012; - Ștefan Doru Dăncuș - „Poeme Hai Hui”, Ed. Grinta, Târgoviște, 2012; - Ștefan Alexandru Băișanu, Carmen Veronica Steiciuc, Alis Niculică - „Sol omnibus lucet”, Societatea Scriitorilor
CURRICULUM VITAE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371942_a_373271]
-
cuvânt, s-alinte Ființa mea, de alte jurăminte. În ochi, tu nu mai ai tandrețea care Mă-nvăluia plăpând cu-a ei visare, Și modelându-mi trupul, rug de floare, Mi-l savura. Ce dulce delectare!... Mi-e teamă de crepusculul iubirii, Aș vrea cumva să lupt cu legea firii, Să nu cădem în gheara adormirii, Să câștigăm la lozul nemuririi! Referință Bibliografică: TĂCEREA DINTRE NOI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]
-
de carton volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
de carton volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este nevoie de vre-un ... IV. CREPUSCUL, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 581 din 03 august 2012. se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii și
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
are un fiu, pe compozitorul de muzică de teatru și film, Petru Mărgineanu. Căsătorit din 1976 cu actrița Maria Ploae, au împreună trei copii. O viață de odisee, începută sub lumina lumii pătată cu dungi orange ale mistuirii norilor în crepusculul răsăritului...! A fost greu, dramatic și ca o baie de călire a oțelului. Experiența sa de viață, talazurile aduse din larg de furtuni l-au izbit la țărmurile anilor tineri de stâncile vieții și aceasta l-a acomodat cu greul
NICOLAE MĂRGINEANU. VAL FALNIC ÎN MAREA CINEMA-ULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371090_a_372419]
-
la rangul unei categorii etice, chipurile “eterne și imuabile “ pentru psihologia omului luat ca individ. În această perioadă de câteva decenii, Dostoievski a fost în permanentă căutare prin care încerca să găsească soluții la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic și brutal formele noilor relații capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani. Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
negândindu-se mai mult la sine decât la cei dragi. Maestrul se pregătea și se înarma de călătoria cea mare în posteritate, somându-și destinul să nu-i ia puterea de a iubi, până la sfârșit. O încheiere de carte în crepusculul tremurând al ultimelor amintiri ale soției muzicianului Titel Popovici: „Toată viața l-am iubit, dar abia după ce l-am pierdut am realizat cât de imensă era dragostea mea! Cât a fost bolnav l-am îngrijit cu o dăruire de care
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ (PARTEA A DOUA) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346017_a_347346]
-
și poală, pământul și cerul, tânjitori și unul și celălalt ai universului sonor pe care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte grea! Și adorabilă! Cântecele Didei Drăgan sunt ziua, crepusculul, căldura sau gerul vieții, dar întotdeauna îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet. Sunt cântecele iubirii înfloritoare și ale scrumului neiubirii. Sunt fremătătoare dar și urcătoare în meditație, sunt iubiri ce susură în
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]