407 matches
-
care îmi deschisese ușa casei lui de pribeag. Am hotărât chiar de atunci să venim la dânsul de două ori pe săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
la fiert cu două linguri de oțet sau piper și 200 ml de supă de pește. Adăugăm coaja de la o lămâie și două linguri de ulei de măsline. Lăsăm să fiarbă ca să scadă puțin. Filé-ul de șalău îl porționăm și crestăm puțin, presărăm sare, piper, apoi prăjim în tigaie cu ulei de măsline timp de trei minute pe o parte și trei minute pe cealaltă. Curățăm restul de citrice cu cuțitul, crestăm și scoatem pulpa fără pieliță și semințe. Aranjăm pe
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
ca să scadă puțin. Filé-ul de șalău îl porționăm și crestăm puțin, presărăm sare, piper, apoi prăjim în tigaie cu ulei de măsline timp de trei minute pe o parte și trei minute pe cealaltă. Curățăm restul de citrice cu cuțitul, crestăm și scoatem pulpa fără pieliță și semințe. Aranjăm pe farfurie astfel: peștele la mijloc, pulpa de citrice în formă de raze, pe mijlocul peștelui punem coajă de lămâie fiartă în sos și într-o parte punem sosul dulce acrișor de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
compoziția, iar printre ele adăugăm măsline. Se poate servi imediat, dar mai bine după 2-3 zile. MĂSLINE UMPLUTE CU PASTĂ DE PEȘTE Se aleg măsline mari, frumoase și se fierb în apă câteva clocote pentru a se mai desăra. Se crestează în lung, se scot sâmburii și se umplu cu pastă din pește conservat în ulei scurs și frecat cu unt. Se așează pe frunze de salată verde. PAPARĂ DE PEȘTE Se pun în tigaie 200 g unt, iar când este
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
și a țâșnit de lângă mine). Nici eu nu pun întrebări, deci nu sunt lă murită în legătură cu inima ei. În grădina din spatele blocului, pe sub bolta de vițăde-vie și pe sub cei câțiva corcoduși, Laila o să-mi devină frate de cruce. O să ne crestăm brațele drepte și o să ne amestecăm sângele. Pentru tot deauna. Nu, nu avem cuțit pentru asta. Avem câte o jumătate de lamă Gillette. Bălmăjesc ceva despre vată și spirt. Nu insist, căci momentul e solemn. Iar atitudinea mea nu e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți coniacul sângerui din bidoanele umplute mereu. Numai Moses, băiatul hahamului, care ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cît de mult mi-ar lipsi cînd ar muri.) Iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
destinație, iar asasinului i-au mai trebuit zece minute ca să pună omorul la cale și să-l săvârșească. Între 1 și 1 și jumătate noaptea. Asasinul își agresează victima post-mortem. Se joacă cu organele lui genitale până le învinețește, îi crestează spatele cu lama sau bisturiul, îi scoate ochii, îi ejaculează în orbite de cel puțin două ori, îl mușcă - sau pune un animal să-l muște - de stomac până la intestine, apoi îl curăță bine și îl transportă cu mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu două seri în urmă, zăcea întins cu fața în sus pe masa de inox. Era golit de sânge. Tuburile intestinale îi fuseseră smulse cu mușcături din stomac. Mușcăturile îi acopereau tot bustul, fără să se suprapună. Obrajii îi fuseseră crestați până la gingii și maxilar, iar penisul îi fusese retezat, inserat în cea mai adâncă dintre tăieturi și atârnat în așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse obscenitatea intactă. Danny izbucni: — O, Dumnezeule! Nu! Layman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
când simțise nevoia să agreseze pe cineva. Se gândi la asasin, gândindu-se că ucisese pentru că altcineva făcuse din el ceva ce era el însuși. Ridică cuțitul și îl iertă și pe el. Își introduse lama în gât și se crestă de la o ureche la cealaltă, secționându-și traheea cu o singură mișcare fermă. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A TREIA Wolverina PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL TREIZECI ȘI DOI Peste o săptămână Buzz trecu pe lângă mormânt. Era a patra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gluga unui halat de baie, ca să nu vomite sânge pe el când aveau să-i plesnească arterele cardiace. Inima lui Marty a explodat puternic. Coleman l-a strangulat, golindu-l și de viața care mai rămăsese în el, i-a crestat spatele cu bățul zoot și i-a scos ochii, așa cum încercase să facă și cu colecționarul acela de monede la Sleepy Lagoon. I-a violat orbitele goale, și-a pus dinții de wolverină și apoi s-a înfruptat din trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Marty, erau atât de amețiți, încât Coleman a trebuit să-i ajute să urce. Lindenaur a murit imediat după ce-a ajuns, iar lui Wiltsie i se tăiase filmul. Coleman i-a dezbrăcat și s-a pus pe treabă, crestându-l cu lamele pe mort. Wiltsie s-a trezit și s-a luptat să scape cu viață. Coleman i-a retezat un deget în timp ce se apăra, apoi l-a ucis, înfigându-i un cuțit în gât. Când i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Wiltsie s-a trezit și s-a luptat să scape cu viață. Coleman i-a retezat un deget în timp ce se apăra, apoi l-a ucis, înfigându-i un cuțit în gât. Când i-a văzut morți pe amândoi, i-a crestat, i-a sfâșiat ca o wolverină și i-a violat în stil clasic, desenând note muzicale și W-uri pe pereți. A pus în frigider degetul lui Wiltsie, le-a făcut duș lui Duane și lui George, ca să-i curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
insulele Shichitō și au îndreptat cursul joncii într-acolo. De pe la ceasurile trei după masă au început să ne lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-a fost suflat de vânt, iar jonca noastră nici nu se lăsa bine ridicată pe cresta câte unui val, că îndată se și prăvălea în câte o genune adâncă. Noi, ca să nu fim azvârliți în mare, ne țineam legați unul de altul cu frânghii și astfel înfruntam valurile care năvăleau pe punte. La capătul celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știa ce să le spună. Deodată, din vârtejul gândurilor sale, țâșni un discurs alcătuit dintr-o singură propoziție, pe care o declamă cu accentul său rusesc pronunțat: „Dradzii mei copii, voi sunteți copacii, iar noi Îngrășămintele“. Oare ar trebui să crestez cuvintele astea aici, precum un deținut pe peretele celulei sale, pentru ca acest Yoezer arogant să le citească? Ca să-l silesc să se gândească la noi? Dar până atunci, nu vor dispărea oare varul, tencuiala, poate chiar și zidurile? Peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îmi doresc să fi știut, a spus bărbatul. Danny a clipit. Uneori dorințele erau de-ajuns. Familia Lymond are o cabană pe-aici ? l-a întrebat băiatul. Zach a dat din cap. Da. În spate, pe lângă Lucky Creek. Și tu crestezi copacii ca să însemnezi drumul prin pădure ? Zach a dat iar din cap. Te ajută să găsești cărarea când e zăpada mare. Danny și-a retras mâna și, încet, a prins să zâmbească. Super, a concluzionat el. În zona asta, râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se numise o vreme Vasile Roaită, iar Între cele două războaie, purtase numele poetei Carmen Sylva, regina care Întemeiase la București Așezămîntul orbilor Vatra Luminoasă. Acolo, la Vatra Luminoasă, Împotriva tuturor așteptărilor, aveam să ajung și eu, prin 1978, să crestez pe răboj Munci și zile, predîndu le tinerilor orbi limba În care poeta scrisese Les pensées d’une Reine. De la vîrsta de unsprezece ani, așadar, de o jumătate de veac, trăiesc Într-o lume imaginară... Poate nu tocmai Închi puită
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gros și speriat. Jonas coborî pușca și ascultă. Se auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până îl văzu încremenind, apoi se aplecă să-l privească, dând la o parte frunzele reci, de un verde lunar, ca să poată vedea mai bine. Nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
care două priciuri de lemn continuându-se fără trecere dintr-unul într-altul, înlocuind paturile suprapuse cu care eram obișnuiți, fuseseră ocupate până la sfârșitul războiului de cei care făceau muncă forțată. Pe stâlpii priciurilor și pe grinzi am găsit inscripții crestate cu litere chirilice. Câțiva artileriști, care făcuseră Smolenskul dus și-ntors, au afirmat: „ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stâlpii priciurilor și pe grinzi am găsit inscripții crestate cu litere chirilice. Câțiva artileriști, care făcuseră Smolenskul dus și-ntors, au afirmat: „ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe grinzi: numele unor fete pe care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită, am ascuns-o într-o hârtie de ziar cu lozinci tipărite cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit. „No, și atunci iasă o crusta delicios!“ Apoi își oprea privirea pe fiecare dintre noi, pe rând, nu sărea pe nimeni, nici pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu cumva îi tăiaseră nasul sau limba sau, pur și simplu, îi crestaseră chipul din tâmplă în tâmplă, cum făceau adesea maurii cu femeile păcătoase, hulindu-le, astfel, frumusețea. Nu ajungea, însă, niciodată să-l atingă. Nu reușea decât să redeschidă șuvoiul dureros dintre coaste pe care-l simțea gâlgâind din vreme în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am să te iau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o clipă reușesc să sintetizez chipul acestuia: e imbecilul care m-a lovit. Doctorul strigă. Se ridică în picioare și se plimbă cu cartea în mînă în jurul meu. „-Ah! Ah!”-spune el. „-Vrei să-mi tai capul și să mă crestezi în frunte?/ Vrei să-mi întuneci ținerea de minte?/ Tu vrei să pui stavilă gurii mele/ Lipsind-o astfel de Cuvintele de putere/ Care trăiesc în inima mea,/ Cum le-ai făcut și altor Spirite sfinte?/ Întoarcete! Pleacă! Pe aici
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]