497 matches
-
țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada care se întuneca. Auzi țăcănitul pantofilor urmăritorilor săi și pe Față-palidă rîzînd ca un cucurigu și pe Boab tunînd: — Lăsați-l să plece! Dați-i pace! Dădu colțul și trecu în fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se putea ca ea să danseze cu el toată seara, întrebîndu-se cum și în ce moment o să-l părăsească. Cînd muzica se opri, se scuză și plecă în grabă din sală. Urcă treptele gîndindu-se: „O iubesc“ și zicîndu-și: „ Ești un cretin“. Se întrebă dacă avea prieten și de ce nu era el acolo. Oricum, dansase cu el din amabilitate; legătura lor nu era una de egalitate. Și-i imagină pe prietenii ei bătîndu-și joc de expresia lui pierdută cînd dansase cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu pași mari, cînd ceva îl împunse în spate. Se întoarse și o văzu cu lacrimi pe față și fără suflu. — M-ai fi părăsit! țipă ea. M-ai fi lăsat singură în ceață! — Credeam că doreai asta. — Ești un cretin rău și crud. — Oricum, dă-mi mîna, spuse el jenat. Se luară de mînă și, dintr-odată, corpul îi fu cuprins de o moliciune dureroasă. Nu mai avea putere nici s-o țină de degete. Rima îl susținea mergînd de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuie să se lupte și cu muncitorii lor, atunci pierd cu toții. Nu-i de mirare că marile grupuri își mută fabricile pe continente în care sînt culi. Sînt recunoscător că oamenii care pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erecții masculine îndelungate care poate provoca moarte, nu tandrețe - care se prăbușește cu tot cu coloană în valurile care se rostogolesc așa cum se rostogolesc... de multă vreme. Ce zici de sfîrșitul ăsta? Indexul se sfîrșește într-o euforie hiperutopică — Al dracului de cretin, zise Lanark. N-am citit cît ai citit tu, n-am avut timp, dar ori de cîte ori am vizitat bibliotecile publice, jumătate din povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ringului de dans unde se adunaseră Odin și Powys, fetele celălalte și cîțiva noi sosiți. îl primiră cu atîta căldură că nu-i veni greu să zîmbească din nou. — Ți-aș fi putut spune că e inutil să vorbești cu cretinul ăla, spuse Odin. Ia un trabuc. — Dar nu-i așa c-a fost palpitant? zise Libby. Toată lumea se aștepta să se întîmple ceva epocal. Nu știu ce anume. — Inaugurarea unui nou viaduct intercontinental, probabil, spuse Powys cu umor. Derularea peste ocean a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am crezut. Dacă ar fi fost așa, ne-am fi plîns. Zvonul acela a făcut mult bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dacă mă iubești și tu neînchipuit de mult, după cum s-ar părea, poți să faci abstracție de persoana mea fizică atât de incorect îmbrăcată, n-are importanță, nu știu dacă mă înțelegi și te rog să ierți discursul meu de cretin, voiam să spun, și așa mai departe...“. „E sigur că te iubesc“, mi-a răspuns ea încet, „de altfel, trebuie să știi că, făcând abstracție de circumstanțe, te iubesc neînchipuit de mult, în calitate de mireasă a fostului tău coleg de școală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă rog, n am să intru în amănunte; oricum, mă simțeam mâhnit, celălalt era convins că mă necăjește pierderea unei nenorocite de partide, avea și el punctul lui de vedere, cum să-i explic ? Uite, eu stau aici ca un cretin și-ți înșir tâmpeniile astea profund adevărate pe care sunt sigur că nu le crezi sau, dacă le crezi, că nu le dai prea mare importanță pentru că ai și tu punctul tău de vedere, de ce să n ai, ca orice
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era un fel de a mă exprima și lacrimile îmi curgeau pic, pic, plutisem toată noaptea în cercuri sublime, voiam să scap de amintirea unei seninătăți prea dureroase, plângeam ca un copil, îmi venea să mor de râs, îmi spuneam : „Cretinule, du-te de cumpără vinete sau plimbă-te pe stradă sau du te, dracului, la film“. „Te doahe ceva ?“, m-a întrebat, îngrijorată, doamna Gerda. „Mă doare, doamnă Gerda, cum să nu mă doară ? Cad într-un fel de transă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șut, dar mă abțineam. Maria nu putea să-l sufere, așa spunea. Cu un an în urmă îi ceruse mâna, dar ea îl refuzase. (Era coleg cu maică-sa, la catedră, și atâta ar fi fost de ajuns.) „E un cretin“, îmi explicase ea atunci. Pe mine, personal, nu mă interesa nici ce spunea, nici ce scria Ioachim. Treaba lui... Mai cunoșteam câțiva ca el, unii chiar străluciți, le mergea mintea. Niște roboți anchilozați volun tar în mecanismul lor profesional. Analizau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea devreme. „Du-te de te culcă, cretinule“, mi-am spus și am pornit încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și uitate printre filele volumelor bibliotecii la care lucrează, bibliotecarul francez Louis Périn a notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ele de trepte și de cercuri, pe susul și pe josul lor. M-am săturat. Dacă vrei să știi, nu e greu, e îngrozitor, așa, de unul singur. Cunosc figura : cineva mă conduce, din mine. Sunt propria mea proiecție, un cretin care nu vrea să ajungă nicăieri și la nimic... și tu dai zor să fiu cuminte, să-mi strâng mai tare hățurile, ca să fiu liber...“. Îmi venea să râd : „Dacă vrei să știi, ai dreptate. Am vorbit și eu așa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nou și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi erau acoperiți de o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
firea lui Florence, nu știu dacă trebuie să fii chiar atât de surprinsă." Din geanta mare, Mirciulică scosese capul și coada. Scarlat și inginerul șușoteau. ― S-a brodit bine chestia cu getaxul, observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi-ți de treabă! Unde zici că stai? ― Intrarea Domnița Anastasia 1B. O casă roșie cu ferestre înalte franțuzești. ― Perfect. Cum te simți? Nucu Scarlat rânji descoperindu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul militar din Craiova, promoția anului 1921". În ochi i se aprinse un licăr de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit pe front... Și Gherea, și Vasiliad... Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tudor a murit pe front... Și Gherea, și Vasiliad... Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]