577 matches
-
decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să mai spună un cuvânt, nici măcar musafirului. Așadar cine e prietenul care v-a-ncredințat cheia? se grăbi Costache să risipească stânjeneala. Avocatul era crispat. — Știți, domnule Boerescu, prin natura meseriei sunt în preajma a tot soiul de oameni, pe care nu-i cunosc bine, dar trebuie să le acord încredere și garanția secretelor pe care mi le ncredințează. Însă dumneavoastră vă pot spune, se grăbi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se vede că cel care mi-a dat informația asta a mințit sau s a înșelat, oricum nu-i un om în care să mă-ncred. Costache îi luă mâinile și le simți moi și calde într-ale lui. Se crispă puțin ca și cum și-ar fi amintit ceva, apoi îi spuse doamnei, cu același ton firesc cu care-i vorbise și ea: — Aș vrea să mai rămâneți. Prezența dumneavoastră mi-a făcut bine, îmi face bine. Doamna Movileanu zâmbi. Și ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la o parte! Doamna Miga ducea o tavă enormă. Profesorul se învîrtea în jurul ei. ― Mă descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebun decât tine, nu-i așa? ― Cred că da. ― Eu mi-am dat seama... Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aristide Condurache, deci... ― Da, o vilă mică, vopsită în galben... În cartier i se spune Căsuța cu zorele. De la Grădina Icoanei o luați la stânga și... Cristescu clătina din cap pe gânduri. Privirea îi căzu întîmplător pe ceasul pilotului: 4. Se crispă brusc: ― Ce-ați spus? ― V-am oferit un punct de reper. Imobilul se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nave spațiale și că trebuie să existe neapărat și niște locuitori. Mult deasupra lui se produse brusc o vagă mișcare. Păianjeni. Îi văzu clar, niște ființe uriașe cu multe picioare și înțelegerea deplină a acestui fapt îl făcu să se crispeze. Așadar un trib de ființe arahnoide reprezentau acum marele premiu al naturii, inteligența supremă a tuturor veacurilor, stăpînitorii universului. Acest gînd păru să-i stăruie foarte multă vreme în minte, pînă cînd, dintr-o sursă ascunsă, veni spre el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sânt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit unde odihna semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUI TRICOTA, RIDICÂND DIN CÂND ÎN CÂND CAPUL CA SĂ SE UITE LA BOLNAV. DOCTORUL FĂCUSE ACUM TOT CEEA CE ERA DE FĂCUT. DUPĂ PLOAIE, TĂCEREA S-A MATERIALIZAT PARCĂ ÎN ODAIE, PLINĂ DOAR DE TUMULTUL FĂRĂ GLAS AL UNUI RĂZBOI INVIZIBIL. CRISPAT DE NESOMN, DOCTORUL ÎȘI ÎNCHIPUIA CĂ AUDE, LA MARGINEA TĂCERII, ȘUIERATUL UȘOR ȘI REGULAT CARE ÎL ÎNSOȚISE ÎN TIMPUL ÎNTREGII EPIDEMII. I-A FĂCUT MAMEI LUI UN SEMN CA S-O DETERMINE SĂ SE CULCE. EA A REFUZAT CU O MIȘCARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai tare. Deodată, țipătul se opri. Suntem atât de fericiți că ați venit atât de mulți aici, în această seară, spuse Gerard, pe tonul unui prezentator. Stan clătină din cap. — Dumnezeule! — Să fim fericiți, fericiți, fericiți, repetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cine ne oferă cel mai bun preț posibil, Înțeleg că e bine așa, spuse Marta, dar poate ar trebui să iei prânzul cu părinții tăi, ultima dată n-ai fost la ei și trebuie să fie foarte nemulțumiți. Marçal se crispă, N-am chef, și pe lângă asta, se întoarse spre socru și întrebă, La ce oră trebuie să fii la magazie, La patru, Dacă iau masa la părinții mei, apoi mergem în oraș, drumul până acolo, închiriem camionul și să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sunt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până și acest din urmă drept. Dar triumful e aproape. Soapes, pe când eram Kelley, m-a Învățat totul, În Turnul din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion I.C. Brătianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această vilegiatură”, Chemarea oferă — ironic — cititorilor primul „poem” scatologic din literatura română modernă: „După masă mă duc la water closet/ Unde lipsesc lanțul și instalația modernă/ Și unde ie doar un măturoi cu care mă joc/ Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te rog, un han bun. — Han? — Da, han... hotel. — Dar, Gaston, vei sta la noi, îi explică Takamori. Gaston nu a priceput din prima clipă. Takamori i-a repetat și el a înțeles în final. Chipul de cal s-a crispat de aveai impresia că era gata-gata să plângă. L-a privit pe Takamori, apoi i-a întins mâna și i-a spus: — Mulțumesc... ești foarte amabil. 3 ? A trecut o săptămână până când familia Higaki s-a obișnuit cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
buzele ca să nu-și dezvelească gingia goală și se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, firește, o continuă supraveghere. Trebuie să-și controleze impulsul de a râde natural. Și sunt convins că asta l-a crispat și interior. Frica de a-și arăta gura goală i-a limitat libertatea și în alte privințe. Și poate cel mai rău e faptul că a ajuns să-i urască pe cei care râd în gura mare. ― Pentru ce-mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]