590 matches
-
Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul este Cărtărescu. Dar un fenomen asupra căruia trebuie meditat, semnalează , tot Într-un interviu, Marcel Iureș : „ Pe român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
conți vărsînd sîngele a mii de marchizi, fără să-i treacă prin cap că o spadă e un obiect tăios! Îl interesa "morala": Na! (Apasă și mai mult mînerul spadei, Charles se clatină cu fotoliu cu tot). TOREADORUL: Isprăvește! (Se crispează de greață.) EMMA (calmă): Dacă vrei să vomiți, pe culoar, a doua pe dreapta. Dar vino repede, că avem treabă. (Toreadorul iese.) Nu încerca să fugi, că ocna te mănîncă! (Emma se duce, trage cortina scenei cu păpuși, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de plăcere. Soarbe atent din cafea ca și cum ar dori să prelungească cât mai mult deliciul clipei. Vântul blând ce se joacă prin părul lui, tuns scurt, cazon, scoate la iveală pentru privirile Smarandei cicatricea subțire de pe frunte. Fața ei se crispează scurt, dovada mută a unui strigăt ieșit din sufletul frânt de durerea durerii suferită de el atunci când fusese rănit. La începutul războiului făcuse un curs pregătitor de soră medicală și fusese repartizată într-un spital pentru convalescenți. Toți acei băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu agreez comunismul, nu face automat din mine un pro-hitlerist, replică aproape cu severitate colonelul Pietrosu. ...... Din pâlnia telefonului aproape că se aude tonul ridicat al celui care vorbește. Ascultând răspunsul interlocutorului său, fața colțuroasă, ușor asimetrică a colonelului se crispează, semn al unor nervi încordați la maximum. Domnule general, dacă aveți puțin timp liber, vă rog să-mi acordați câteva momente. Cât despre linia-ntâi, aceasta nu mă sperie. Este un loc ca oricare altul pentru un soldat. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fruntea lui Felix. Dacă ajunge la spital, poate scapă. Și tu? Nimic deosebit. Câteva contuzii superficiale. Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix cu un gest de lehamite, de ce m-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult mai potrivite să stea pe marginea filelor unei cărți, sau să mângâie agile clapele unui pian. În nici într-un caz crispate pe trăgaciul unui automat. Ridică privirea spre buzele care știau să spună vorbe de îndrăgostit, dar care curând vor rosti ordine aspre a căror finalitate va duce la moartea unor oameni. Știe că el nu crede în glasul armelor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește la podea. M-au făcut ferfeniță dom' locotenent...scâncește Carol. Stai liniștit Suflețel, nu te teme. Ai să scapi. Mor dom' locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. Dorise din toată inima ca, după un an-doi de căsnicie fără griji mari, să aibă și ei, ca toată lumea, un copil - băiat sau fată , dar nu se putuse sub nici o formă. De câte ori venea vorba despre așa ceva, Irina balerina se crispa și se întuneca la față și începea să invoce cu glas ofuscat minunata ei carieră artistică, pe care sub nici o formă nu avea de gând să și-o compromită. Nu și nu. Cum putea să-i pretindă el un asemenea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-o, în sinea lui) Musiu Bazil, trăgând, involuntar, cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n accelerando, omușorul, făcând-o să leșine-n valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cartierul american al Paradisului, iar Toukhie gătise zi și noapte, pentru că mâncatul era singura modalitate de a alunga neliniștea. Pe ușa brutăriei era doar un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii albaștri sfredelind de sub săbiile Încrucișate ale sprâncenelor. Doctorul Philobosian Își desprinse privirea de pe acest chip și porni mai departe, recapitulând toate argumentele Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Umerii li se atinseră. Desdemona se trase la o parte. ― Ce-i? ― Nimic. ― De câte ori mă așez, tu te tragi la o parte. Se uită la Desdemona bulversat, dar apoi expresia i se Îmblânzi și o cuprinse cu brațul. Ea se crispă. ― Bine, fie cum vrei tu. Se ridică din nou În picioare. ― Unde te duci? ― Să mai caut mâncare. ― Nu pleca, Îl rugă Desdemona. Îmi pare rău. Nu-mi place să stau aici singură. Dar Lefty deja plecase val-vârtej. Părăsi cheiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
privindu-și copilul prin geam. Doctorul Phil s-a Înșelat. Uite. Are părul negru. Nu roșu. Următorul care s-a apropiat de incubator a fost Jimmy Zizmo. Își scoase pălăria și se apropie foarte tare, uitându-se chiorâș. Și se crispă oare el? Tenul deschis al bebelușului Îi confirmă oare bănuielile? Sau Îi furniză vreun răspuns? De ce să se plângă o nevastă de crampe și dureri? Sau de ce să se vindece brusc, ca să-i dovedească paternitatea? (Indiferent ce dubii avea, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
politice tranșante, uitând că la masă cu el erau un arab și vreo doi israelieni, iar pe bietul etnolog american 1-a făcut să roșească literalmente între-bîndu-1 la ce-i folosește brățara fină de aur de la mâna stângă. Toți se crispaseră la-nceput, însă firește că nu intraseră în vreo polemică serioasă peste farfuriile cu gulaș. Acești oameni de lume își zâmbeau unul altuia chiar și-n mijlocul unei controverse, și până și cea mai tăioasă, în conținut, replică, și-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a rămas mai puternic În amintire din Întâlnirile și din conversațiile cu Ion Golea, era o voioșie cristalină, care țâșnea din el ca dintr-un izvor de munte. Părea o imagine vie a eternei primăveri. Niciodată nu l-am văzut crispat la față, mușcat de neliniști sau cel puțin Îngândurat de ceea ce avea să se Întâmple cu dânsul, dacă se Întorcea În țară. Părea că nu are senzația primejdiei. Era un viteaz de cea mai pură esență, dar fără trufie, fără
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
poeta schițează o strategie cel puțin ineficientă. Lumea și cartea Volumul Marianei Codruț propune o imagine de un acut fatalism și de o încrâncenată simplitate: lumea și cartea stau față în față. O lume apăsătoare, încrâncenată, dramatică, lipsită de veselie, crispată până la strigăt. Prezențele umane ofensează cu impudicitatea lor obeză și cu amoralismul lor de mahala. Vitalitatea e bolgie și ordură, atrăgând după sine greață și oroare. Infernul, e clar, sunt ceilalți, pungi mizere care dau pe dinafară: „noaptea începe simfonia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Gina avea să mă părăsească. Dar în holul casei ei, în întunericul în care abia ne puteam desluși conturul fețelor, gesturile noastre de dragoste deveneau din ce în ce mai dezinhibate, mai îndrăznețe. Corpul mic și subțire al Ginei învăța să nu se mai crispeze la câte o mângâiere mai îndrăzneață. Eu învățam să strâng o femeie în brațe, învățam să-mi placă să mângâi, să mă amețească gura moale, gustul fad al buzelor și dinților și limbii ei, mirosul de șampon al părului ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o iau acasă, dacă tot mi-am luat concediu... Oricum nu prea m-am ocupat de ea. Mă gândesc s-o mai duc pe la filme, pe la muzee, prin parc, că s-a sălbăticit rău, mereu singură în casă..." M-am crispat toată, de parcă atunci ar fi pătruns amândoi pe ușă și m-ar fi luat cu forța de acolo. După câteva minute i-am auzit îndreptîndu-se spre camera mea. M-am aruncat în pat și m-am prefăcut că dorm. S-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceva care se pregătește, dar care întârzie să apară. În loc să rezolve o tensiune, starea de așteptare a grijii prelungește și mărește astfel sfera de exercițiu, de acaparare interioară a acestei așteptări neîmplinite: ea se roade pe sine, în uzură afectivă, crispată pe o așteptare care nu se produce; în care nimic nu survine, ci totul se lasă așteptat în consumul maxim de sine, de uzură, când sfera de prezență a „eului“ se ciocnește cu așteptarea unei alte prezențe. Preocuparea se menține
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
momentul care precedă intrarea într-o sală de operații chirurgicale sau contactul cu regimul dur al închisorii, organismul și, mai ales, sufletul au un fel de mod automat de adaptare: celula ființei, adică fibra cea mai intimă a individului, se crispează și se transformă în automat, în robot - ca și cum propria ta persoană ar dispărea total din câmpul de reacții cotidiene (și atunci se vede și se face simțit faptul elementar al „prezenței de spirit“, actul de conștiință care se implică și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
idei -, nici prea laxă, în prea puține puncte, între care întinderea țesăturii ar fi flască și prea săracă. Un întreg care să se mențină simplu, adică nici divizat în subordine care-l fragmentează, nici simplificat într-o ordine goală, sterilă, crispată în aici: în mișcarea ei de împletire împiedicată, geometrică, sacadată. Țesătorul care țese gânduri nu este acela care inventează o filozofie a izvoarelor plasată în cuvinte; este însă acela care face să se nască umede cuvintele, acela care a făcut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
potrivite cu restul clădirii și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt îmbogățiți, susține Profesorul... Cu mintea golită dinadins de orișice gând, apeși pe buton, dar țârâitul slab, care se pierde în penumbra amenințătoare a casei, îți crispează mușchii. Îți îndrepți mașinal ținuta. Acum stai țeapăn, cu bărbia corect ridicată, gata la primul semn să te înclini, zâmbind : într-o mână bastonul, în cealaltă pălăria. Stai și aștepți în fața ușii, fără să mai îndrăznești să suni și a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mintea perfect goală. Opt ori nouă. Habar n-am. Fuck. OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surîs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pămînt, după părerea mea. Bagă mîna În buzunar și scoate un pachet de gumă, pe care mi-o oferă. A fost foarte drăguț cu Connor după ce a ținut discursul ăla... Mă crispez toată. — Jack Harper a asistat la momentul cînd Connor și-a ținut discursul ? Despre faptul că ne-am despărțit ? — Da ! Stătea chiar lîngă el. Katie Își desface guma. Și dup-aia a zis ceva foarte drăguț, de genul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sînt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-am atins unde-l doare. Închide ochii și, destul de mult timp, am sentimentul că n-o să mai zică nimic. — N-am vrut să spun asta, zice, frecîndu-se pe frunte. În clipa În care am rostit cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]