634 matches
-
Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă retorica a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
între ele/ pentru că nu prea aveau de ales// să mă legăn fără instincte/ să sfîșii și ce mai rămăsese din tine/ să mă baricadez pentru a nu putrezi// nu știu ce-ar fi pînă-n zori/ coșmarul nostru e oricum prea crispat/ sub povara celor inexistenți” (Ia-mi și paltonul să zac). Ocupîndu-se de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Madi cea cu un destin infelice. Ce se întîmplă cu (Paul) Vinicius? D-sa pare a reface legătura cu zona Stelaru, cea a licorii magice care cuvîntează ca-n transă, nepăsătoare la convenții. Poetul are aerul a oficia cu o crispată grandoare propriul său solipsism: „în țara vinicius chiar și dimineața cade noaptea./ iar în rest/ mult prea mult/ zgomot de inimi”. Localul devine o țară, excesul e suveran, grijile materiale curente nu contează, animalele iau locul oamenilor, diferențele dintre zi
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
doar sunt aceiași de pe vremea când conducea el însuși ministerul de externe și când s-a încăpățânat să-i păstreze pe "profesioniștii" lui Pingelică în dauna sângelui diplomatic proaspăt. Dar de ce să fi arătat lumii un alt chip decât cel crispat, semidoct și depersonalizat al șefilor de misiune pe umerii cărora străluceau stelele securismului comunist?! I-ar mai fi recunoscut cineva "legitimitatea"? Cât spor de imagine a adus șleahta de lebede pătate, o constată oricine monitorizează imaginea României în străinătate, dar
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Îndepărtat din viața literară, scriitorul deceda în 1962. Sub atari auspicii conjuncturale, uitarea se așterne o bună perioadă de timp peste opera lui Aderca". Miron Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
așteptat. Alte grupuri discutau mai mult despre faptul că s-a eliberat acum o cameră și cam cine ar putea s-o primească. Și iată, îmi aminteam cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
un miros. Parfumurile o făceau să-și dea de zor cu laba peste cap, vizibil deranjată. Cred că adora mirosul, parfumul de șobolan. Duhoarea lăsată în urmă de guzgani. Nu sunt sigur, dar presupun. Dacă se enerva și dădea îndărăt crispată, când cineva se stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele mele introducându-și adânc boticul în subțioara mea... Olfacția aceasta o făcea
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței e de
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat, gata în orice moment să scoadă spada la cine trebuie și la cine nu trebuie. Mulți sunt cei care, cu plăcere sau crispat, se văd obligați să-i recunoască tânărului teolog calitățile pe care nu i le pot nega decât cu riscul de a se face ei înșiși de râs. Și mai mulți au căzut însă de acord că, în pofida calităților sale indiscutabile
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
A. Gh. Olteanu Este vizibilă, în anii din urmă, o anumita tendința de "relaxare" în actul comunicării, în sensul că acela care îl săvârșește e mai puțin crispat când folosește codul, evident, în primul rând limba naturală, în cazul nostru limba română. Cauzele sunt numeroase și, printre ele, cele de ordin politic nu sunt de neglijat. S-a adoptat ferm, în domeniul învățării limbilor moderne îndeosebi, un anume
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul, fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne același până la sfârșit: fizic neatrăgător, mai tot timpul prost îmbrăcat, nedespărțindu-se de un fes cu ciucure, alergând cu fața „crispată, tetanizată, în permanență schimonosit de un rictus dizgrațios, din când în când cu limba scoasă, cu capul balansându-se de la stânga la dreapta", ca să nu mai vorbim de „morișca brațelor" bălăngănin-du-se tot timpul, de parcă ar alerga cu ele, nu cu
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
Apoi se face seară și peretele de la apus prinde lumina de legendă a amurgului, a Judecății de apoi... * * * Nordul, peretele de la nord, este cel mai vitregit... Sărac de lumină și rece... Bătut de ploi și de crivăț, suprafața lui pustie, crispată, roasă de timp, ale cărei siluete imprimate în memoria zidului par trupurile surprinse pe pereți de „declicul” pârjolitor al unei explozii atomice, ...încearcă să mai spună câte ceva din Faptele Vechiului Testament, din graiul pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
Negrici. L-am întâlnit personal, în 1993, am făcut ceea ce se numește un interviu de cercetare pentru cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. Impenetrabil, hieratic, distant, politicos, lipsit de umor, de o solemnitate pe cât de crispată, pe atât de adânc înrădăcinată în însuși modul său de a exista, ontologic descumpănit, depeizat, de fapt fără contact cu lumea reală a României post-totalitare, așa mi-a apărut atunci (eram împreună cu Stelian Tănase care m-a ajutat să ajung
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Cucerit ca un credincios ce nu se îndoiește de existența lui Dumnezeu, ci așteaptă să se arate. Apoi își aprinde pipa. Mâna dreaptă, palidă și nemișcată, cea cu care ține pipa, are ceva din grija mânuirii unui obiect de cult. Crispată, parcă ar susține un șarpe.” (p. 157) După o astfel de experiență a acuității, e cumva firesc ca, la întoarcere, Parisul să îi apară fad. Singurele sclipiri ale lui (însușite cu oarecare indiferență, totuși) sunt în chip esențial laice. Geografii
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
vizând punctele sensibile, îl obligă pe Havel să fie, la rândul lui, tranșant, gata să dea replici usturătoare. La al treilea nivel ne sunt oferite o selecție de note de cabinet din perioada președinției. Ele oferă o imagine nuanțată, uneori crispată, câteodată înduioșătoare, a unui șef de stat în papuci de casă. Intrăm astfel în intimitatea unui personaj istoric obsedat nu doar de întâlnirile diplomatice la vârf, ci și de starea furtunului de udat iarba din curtea Castelului. Amatorul de can-can-uri
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Constantin Țoiu Ochii inginerului fiind foarte obosiți de atâta veghe și de calcule, el își trece des mâna peste fața stoarsă, crispată. Ciudat lucru în fizionomia unui om. Când cineva intră grăbit în baracă, să-i pună o întrebare, întinerește speriat, ca și când, știind în ce formă proastă este, s-ar teme să nu fie prins cu reflexele creierului slăbite. Iar asta, mișcarea
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
se cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în relațiile cotidiene cu semenii și vitriolându-i în Jurnal - lista e lungă
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
din revoluția de la Timișoara și activitatea sa în cadrul Consiliului Municipal Provizoriu al FSN, în care autorul se trezise invitat peste noapte. Au loc ședințe peste ședințe, unde securiștii, turnătorii, torționarii vin să-și exprime solidaritatea cu revoluția. Domnește o atmosferă crispată, o permanentă agitație, și periculoasă, și sterilă: Toată lumea suspecta pe toată lumea"; "toată lumea bănuia pe toată lumea". Acum se năștea industria certificatelor de revoluționar. Radu Ciobanu recunoaște că a avut naivitatea să considere excesiv punctul 8 din Proclamația de la Timișoara și să
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
unor scriitori consacrați de azi, aflați la vremea respectivă la începutul carierei. În 1956, autoarea se întîlnește pentru prima dată cu Eugen Barbu: "La Sinaia, l-am cunoscut pe Eugen Barbu, autorul Gropii. Nu e prea interesant ca individ, cam crispat, inabil în societate, cam deplasat, cu unele grosolănii, totuși aparent "băiat bun", ceea ce accentuează uneori latura deplorabilă, de inegală grație sufletească" (p. 43). Despre Nicolae Breban scrie în 1962: "Ce mă nemulțumește la N(icolae) B(reban) e brutalitatea lui
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei politice interne are ceva nefiresc: o jovialitate crispată, de om venit la o petrecere în frac și papion, dar care se așază direct pe covor pentru a lăsa gazdelor impresia că este un om obișnuit, fără fasoane. Tocmai acest efort de a părea altceva decît este în realitate
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
se ceartă și se duc, așa că un absolvent ori un elev mai nou nu i-ar mai recunoaște, dincolo de numele de cod (presupun...), pe vreunii din profesorii ,încondeiați" aici. Însă ar ,prinde", cu siguranță, atmosfera. Aceeași. Este, dincolo de mina ușor crispată, în dialoguri, în lungi paranteze ,tehnice"- deh, fixuri de filolog... - a unei proze, altminteri, întru totul onorabile, principalul merit al cărții lui Adrian Costache. Poate suna, ,ascultată" cu atenție, pe porțiuni, forțat, dar citită de la cap la coadă e ,documentul
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
a făcut aceeași figură, pe același traseu: tenis, fursecuri, recepții. N-a mai fost cine știe ce surpriză când, în 2000, supraviețuitorul schimbării și al schimbării schimbării a devenit ditamai ministrul de Externe. Pluri- (mai precis, penta-) lingv este, de zâmbit zâmbește (crispat, dar cine se uită la nuanțe în această lume grăbită?), de umil față de șefi e umil - ce-am vrea mai mult? A operat chiar niscaiva schimbări prin minister: s-a debarasat de câțiva din vechii pitecantropi (prin pensionare, nu cumva
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]