631 matches
-
încă după ce Gregory verificase motorul. Se gândi la asta puțin mai atent și, încet, fu cuprins de un fior. Se așeză apoi, amintindu-și că Gregory era unul dintre ei. Faptul că mașina se stricase acolo nu era un accident. Crispat, Craig se uită în jur. Părăsise autostrada de zece minute și se afla acum în valea umbrită de copaci din spatele dealului One-mile. Periferia orașului rămăsese la vreo opt mile în urma lui, orașul însuși nemaifiind vizibil. Se afla la aproximativ cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care abia învățaseră atât de multe și se scufundau apoi în mormânt, luând cu sine și cunoștințele lor. Sângele lui Lesley Craig, repartizat cum trebuie, ar fi rezolvat toate acestea. Știa ce trebuie făcut, ce putea fi făcut. Uneori, admitea crispat că puterea este dulce în sine însăși, iar viața, prețioasă. Dar, de cele mai multe ori, se simțea dezinteresat. Spuse: - Referitor la necesitatea de a truca urnele de vot la o asemenea scară, am ajuns la concluzia că numai siguranța succesului ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-o afară! Dimineața a găsit-o dormind pe covorașul din fața camerei lui. Fără îndoială, mai era și Anrella. Pe Craig îl cuprinse convingerea nesigură că, dacă ea ar veni din nou, n-ar mai alunga-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase. Mai bine să se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una dintre acele băi de soare după care corpul lui tânjea cu ardoare tot timpul. Un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el era motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă, crispată, rea, fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți bine domn’ inginer? Aveți ochii deosebit de injectați...!! În mod sigur, din pricina nesomnului...!! Tony Pavone, zâmbi crispat, concentrîndu-și voința și Încercînd să facă un spirit de glumă. „Aveți grijă, să nu construiți zidul imitând „Turnul din Pisa...!!” arâtă el cu capul către sticlele de vin golite. Simțind pierderea memoriei și În mod deosebit echilibrul vertical, fără a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat atît de tare, Încît o clipă am simțit că mi se oprește inima În loc. Am deschis geamul cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deschis o discuție ce avea să marcheze un jalon și o și mai mare fermitate a evoluției politice externe a României. La întrebarea liderului român: "Ce faceți, ce mai este nou?", în timp ce acesta asculta răspunsul, se vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în discuții a fost, mai mult sau mai puțin, aceeași (cu deosebirea că, față de statele care au avut reprezentant în Comitet de exemplu, Polonia -, a existat o anumită bunăvoință și mai multă curtoazie, în vreme ce față de noi, nota a fost mai crispată, mai lineară); probabil, și lipsa unor relații cultivate de Misiunea noastră cu această instituție ar putea explica acest lucru. Comparând Raportul prezentat de România cu cele ale altor state, am constatat că țara noastră nu a constituit un caz, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
necazurile, pentru ca odihna și bucuriile să aibă un rost. Să-I mulțumim, căci înțelepciunea Sa e infinită. Cei de față rostiră în cor: Alhamdulilah! Alhamdulilah! Am băgat de seamă că unul dintre bărbați rămăsese tăcut, cu buzele strânse, cu mâinile crispate. Era Khâli. — Mă temeam, mi-a explicat el mai târziu. Îmi ziceam: „Numai de n-ar depăși limitele!“ Din păcate, îl cunoșteam mult prea bine pe Astaghfirullah pentru a-mi face cea mai mică iluzie în privința asta. De fapt, discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndelung, energic, cu un unguent din arnică și sănătoase, apoi îi masă mâinile și brațele, fiind tot timpul atent să nu atingă bandajele. În cele din urmă îl înveli pe rănit și îi observă din nou chipul. Nu mai era crispat, iar respirația era profundă, regulată. — O să se facă bine, nu-i așa? Fata se aplecă și ea să se uite la chipul gladiatorului. — E mai bine decât înainte. Valerius își adună instrumentele chirurgicale și, așezându-se în fața focului, le trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru a se apăra. Impactul fu atât de violent, încât rețiarul făcu mai mulți pași în spate și se prăbuși în nisip. Imediat, Valerius ajunse lângă el, și rețiarul simți vârful ascuțit al sabiei. Se întoarse încet, gâfâind, cu chipul crispat de mânie și uimire. Ridică brațele spre cer și, cu un gest teatral, aruncă tridentul și pumnalul. Arena începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe tiran. Așteptau să se facă dreptate toți cei ce credeau în pax romana, cei ajunși în mizerie din cauza războiului civil, cei ce luptaseră și își dăduseră viața pentru idealurile vechilor tradiții. Privi în jur. Oamenii tăceau. Le văzu chipurile crispate, luminate de torțe. Printre soldații călare, ale căror siluete se decupau pe cerul înnorat, îl recunoscu pe Antonius și i se păru că simte focul privirii sale ațintite asupra lui. Își dădu repede seama că fratele său era rănit. Strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simțind cum dă sângele năvală prin trupul meu. — Ținând cont de situație, cred că te-ai descurcat destul de bine. Cam nasoală afacerea asta. — Da, e al dracului de stânjenitor. — Sigur că da, spuse el în timp ce continua să-și taie mâncarea crispat, ai fi putut să-i răspunzi că și bărbatul este exploatat. — Ce bărbat? — În fotografia aia era un bărbat, nu-i așa? — Nu. Fata avea doar o sulă în dreptul feței. — Păi, cui crezi că îi aparținea sula, deșteptule? — Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde se află oriunde? se întrebă el. Totuși se afla pe muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi și minte. în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elfrida. De ce nu, de ce nuă El purta hainele sale vechi și rupte, de călătorie. Ignatius Gribb, care, ca și Elfrida, fusese un om ordonat până la ultima lui izbucnire de furie, îi păstrase până și basmaua de pe cap, cu tot cu pană. Zâmbind crispat, Vultur-în-Zbor și le-a pus și pe acelea. Dacă tot urma să joace într-un western prost, măcar să poarte uniforma completă. Era nevoit s-o vadă pe Irina Cerkasova, căci trebuia să-i înapoieze hainele defunctului conte. Femeia i le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o vreme? — Da, am spus gândindu-mă la ce citise John Joe la prima mea ședință de grup. —Ei, chiar dacă nu ești dependentă, îți poate fi de mare ajutor. —Cum? — Știi cum e, mi-a spus el cu un zâmbet crispat, care mi-a dat o senzație ciudată în stomac, tuturor ne prinde bine o formă sau alta de psihoterapie. Da?! am exclamat surprinsă. Chiar și ție? Chris a râs, însă cu atâta tristețe, încât m-am simțit imediat stânjenită. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus eu luând o a doua tartă. Domnul Cox a clătinat din cap. — Încearcă și pateurile cu somon, mi-a sugerat el, plin de solicitudine. — Cum reușești să-ți menții silueta, draga mea? m-a întrebat Lucille, cu un zâmbet crispat, când am luat încă un pateu de pe tava strălucitoare. — Mamă, i-a șoptit Randall pe un ton de avertizare. Eu am dat drumul pateului în șervețel, simțindu-mă, dintr-o dată, de parc-aș fi avut un rât în loc de nas. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi, de a relata întâmplarea la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție, ceva nesigur. Profesorul aștepta crispat continuarea, dar Tavi urlă, un lătrat gros, înăbușit, gata să zguduie casa. Ce forță adunase negrul Dingo, captivul! Doamna își retrase mâna de pe gâtul lui puternic și rece. O ținu o clipă în aer și îl pocni scurt, cu dunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzite, cine cine vorbise oare... vine oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată, să se stăpânească, deși mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]