3,409 matches
-
Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Poetul și Revoluția Poetul și-a scos pistolul de plastic A tras cu mulțimea primul jet de apă la gura țevii Oamenii au devenit picături de ploaie Iar șoseaua izvor cristalin ce urcă obosit muntele Poetul a scos o garoafă, pe post de grenadă din cel mai roșu sânge al poporului său o sinceră explozie de iubire Vocile treceau în cadență pe lângă Poet într-o liniște de fanfară militară Poetul a
POETUL ȘI REVOLUȚIA, DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383399_a_384728]
-
femeile. A apreciat calitățile de antolog ale doamnei Elisabeta Iosif, care având simț de albină a știut să culeagă polenul de pe meridiane, cât și faptul că în carte găsești date biografice ale autorului, fraze care curg lin precum apa Argeșului cristalin, ca o lacrimă curată de floare sau ca un zâmbet. Consideră că la Biblioteca Metropolitană a fost sleită „Antologia scriitorilor români de pe toate continentele”, o carte reprezentativă pentru literatura română. Tot domnul Stan a prezentat revista „Clipe albastre” și și-
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului De s-ar opri o clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul, Prin versurile sufletelor poeților, Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete
POEŢILOR... ( DE ZIUA LOR) de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383528_a_384857]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > APE LIMPEZI Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sărutul tău e-atingerea divină Ce mângâie o floare de cais Cu lacrima din roua cristalină În care se reflectă lumi de vis. E-aroma ce se simte-n adiere Când vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
O flacără mi-ai pus în piept,Să fiu un rug,Un susur blândîn tainice izvoare.... XX. UN CÂNTEC PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană.Alerg prin iarba umedă de ploi,Cu talpa goală, să ii simt sărutul.Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
care să nu fi rămas mut de admirație la vederea misterioasei sale oglinzi lichide. Concertul pe care îl improvizează acolo o mână de muzicieni, plutind fantasmagoric într-o barcă teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
un repertoriu ritmat format din standarde de jazz și de ce nu, formula chitară - voce ar putea fi completată pe durata concertului de cea de-a doua chitară, cea a Mădălinei. Jazzy New Year este concertul unui Nou An Fericit, ritmat, cristalin și distractiv! Absolvent al Facultății de Jazz “Richard Oschanitski” din Timișoara, si deținător al unui master la Universitatea Națională de Muzică București, Alex MÂN este un foarte apreciat chitarist de jazz. Expresiv și versatil - trecând cu ușurință de la un gen
Jazzy New Year! with Madalina Petre amp; Alex Man [Corola-blog/BlogPost/93319_a_94611]
-
fără ani al cântecului românesc. A urmat și absolvit în 1941 Gimnaziul de Stat pentru Fete din Reșița, apoi, în 1949, Liceul Mixt, de asemenea, din Reșița, dar cânta deja, de la șase ani și cânta, pesemne, mirabil, cu fermecătorul glas cristalin de copil ce nu mult după această vârstă avea să intre în laboratorul de șlefuire al profesorilor de muzică Ion Românu și Miron Șoarec. Se pare, fără a avea date certe în legătură cu aceasta, că ministrul Carol Loncear, originar din Bocșa
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că au puteri misterioase. Mai ales cei cu sorcova. Intrau sfioși în casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște de mormânt când vocile lor cristaline începeau : „O, ce veste minunată!...” Din mijlocul patului, îmi scoteam capul de sub țol, căscam gura și holbam ochii. Respirația mi se oprea și țolul cădea de pe mine. Apoi cântau „Trei păstori se întâlniră”. La „raza soarelui, floarea soarelui”, începeam să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare decât mine, spuse cu o voce cristalină: -Lasă, tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de palmieri foarte înalți ,dar în același timp foarte subțiri.În stânga se înșirau hoteluri luxoase,de cel puțin șapte etaje ,construcții arhitectonice moderne ce îmbinau perfect stilul european cu cel al continentelor aflate în apropiere. Iar în dreapta,un infinit albastru, cristalin. Marea Meditarană ! Era doar începutul lunii mai,dar câțiva turiști temerari își împărțeau deja bucuria de a înota cu peștii mici ,strălucitori. Făcuse duș la cele amplasate pe plajă, totul era gratuit,inclusiv toaletele,nu ca în România ,unde ți
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru ce? — Uneori, moartea face câte un ocol larg, pentru a-și atinge ținta, zise Veniero, absorbit În contemplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți tată și duminica moțul de organdi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la urechea domnului D., care a Încremenit În fotoliu, și-i șuieră „Să trăiești cu cine-ți place!“ Doamna E. dă tonul de Începere cu vocea ei de altistă ușor răgușită și pe rînd se adaugă tenorii, bașii și sunetul cristalin În falset al Wandei „Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască!“ țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată satisfăcută de a petrece zile întregi, m-am avântat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvîntul meu de ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o facultate superioară a sufletului rațional. Un om a cărui matrice să fi fost iluminată de o scânteie a luminii de sus. - Un om ca domnia ta, messer Alighieri? Dante ridică din umeri nerăbdător. - Așadar, paradisul tău se Întinde dincolo de bolțile cristaline ale cerurilor. Și cum e alcătuit? - Pe scara care i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină În slava sa - a urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea exactă În care le-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strigat ea prin tubul acustic către șofer. Cu un suspin de ușurare, Amory s-a lăsat pe spate, pe pernele banchetei. „Pot s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle a rămas fără glas - abordarea era cam prea directă. De fapt, avea senzația că o replică bună Îi fusese furată vedetei și Încredințată unui personaj secundar... Nu trebuia să scape nici o clipă frâiele din mâini. În jurul mesei răsunau râsete cristaline, produse de Încurcătura așezării mesenilor, după care mulți ochi curioși s-au Întors spre ea, așezată aproape de capul mesei. Lui Isabelle Îi plăcea enorm ceea ce se petrecea, iar Froggy Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]