348 matches
-
pe cavalerii Graalului. După prăbușirea imperiului vrăjit al lui Kligsor se întronează puterea nazistă și se arborează steagurile cu zvastica. Toate aceste inserții bizare cu trimiteri clare la bulversările istorice, după opinia noastră, nu au nicio legătură cu mesajul creștin cristic al operei și cu semnificația simbolică a lui Parsifal, ca emisar al acestui mesaj. Ceea ce m-a șocat, poate, cel mai mult este viziunea de antierou al lui Parsifal. Regizorul a speculat inocența, candoarea și puritatea acestuia, transferându-le, de
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sumbră spaniolă, obsesia inchizitorială. Rembrandt: Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu-se parcă pe scara strâmtă în colimacon... Leonardo: Sf Ana, Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol al nevinovăției cristice. Prezența femeilor dă o senzație de... (șters cu violență). Bacchus contrar Sfântului Ioan, la care botezul este natura asumată, planeta albastră stăpânită de apă... Mai 1992. Roma, Via Parioli. Întâlnirea cu octogenarul italian bogat care pe canicula romană și mirosul
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindées cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe de ordin metafizic. Cînd păcătos pînă la demonie, încălcînd norme și sfidînd sensibilități mondene, cînd ascetic și interiorizat, ca sub imperiul unei revelații cristice. Cînd tradiționalist și adept al creșterii organice a generațiilor, cînd hotărît s-o rupă cu trecutul, sub elanul unor ambiții de viitor. Sînt totuși cîteva trăsături univoce, care nu rabdă interpretări duble, Nae nedezmințindu-le sensul unic: prima ține de mefiența
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
pe fugă?". În imaginea animalului sacrificat, Aristotel le apare sătenilor din Sfânta Paraschiva, care îl găsesc, o întruchipare a monstruosului ("plin de noroi închegat, ars în carne vie") dar, în același timp, devine o emblemă a unui miracol, amintind scenariul cristic, un reper permanent: Ăsta a înviat din morți aici... Închinați-vă". Mai mult, acestei experiențe îi urmează, în cele din urmă, o "supraviețuire miraculoasă", adică recuperarea memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii „pe când se credea pelican”. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
umane implicate. De ce să fim dezbinați cînd ne putem alătura sub semnul purificator al sacrificiilor maxime? Creștin fiind, nu văd altceva în îmbrățișarea lui Mihail Sebastian de către dl Gabriel Liiceanu decît un gest evanghelic de iubire a aproapelui, un gest cristic. Ca unul care a îndurat într-un mult mai înalt grad decît dl Liiceanu opresiunea perioadei comuniste, nu m-aș putea decît asocia unui asemenea gest. Iritat, la un mod pe care nu l-am putea califica decît excesiv, dl
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și femeia adulteră, în care modestia pictorului sau lașitatea restauratorului menținuseră sfînta figură în umbră. Plecă într-o călătorie de-o zi la Galeria Națională din Edinburgh și, în final, găsi figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintesc de aceea a chitaristului din Oradea, Florian Chelu. La Noica se peregrinează. În séjour-ul păltinișean anterior, Noica m-a chemat într-o zi în camera lui și mi-a prezentat un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, cu figură cristică, slab, înalt, cu orbitele adâncite și plete blonde. Avea în ochi un mic tremur de au-delà și luase drumul până la Păltiniș pentru a-l cunoaște pe Noica. Îi știa cărțile pe de rost, citea Platon și căuta poate gestul din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puse în slujba adevărului (""să vorbim estetic"; înșelătoria constă în a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia s-a produs idealizarea naturii, era - paradoxal - sumară până la austeritate. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Afrodita s-a transformat în Sfânta Vineri, zeii s-au prefăcut în sfinți sau îngeri. Panteonul păgân s-a prăbușit, lumea creștină stă să se nască. Dispus să se sacrifice pentru mântuirea oamenilor, Prometeu pare a fi înzestrat cu vocație cristică. De fapt, pe tot parcursul piesei s-a sugerat asimilarea titanului cu Cristos, apropiere făcută din vechime de Tertulian (Împotriva lui Marcio, I. 1 ; Apolo gia, 18) și dezvoltată de Shelley în Prometeu eliberat. Când și-a aflat osânda, eroul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din întunericul în care trăiesc (p. 174). Actul prometeic reprezintă prima fază de eliberare a omului prin fapta cugetării, raționalismul elin pregătind calea pentru creștinismul venit să mântuiască omul prin iubire (p. 175). Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a cugetului. Pe de altă parte, spiritul elin se face simțit într-o tragedie în care geniul etern omenesc biruie haosul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un slujitor al celor mulți, condiție asumată în mod obligatoriu odată cu accesul la poziția de cel dintâi sau de mai mare între semenii săi. Oare, în viziunea politicienilor care își fac cruci mari la diferite ocazii, cum se împacă modelul cristic cu subtextul demersului din 10 decembrie 2013? Și, până la urmă, cât contează învățătura lui Iisus pentru parlamentarii care votează bugete pentru biserici, dar nu par să fi auzit de titlul unei cărți celebre: Imitatio Christi? Nu cumva domniile lor ignoră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un slujitor al celor mulți, condiție asumată în mod obligatoriu odată cu accesul la poziția de cel dintâi sau de mai mare între semenii săi. Oare, în viziunea politicienilor care își fac cruci mari la diferite ocazii, cum se împacă modelul cristic cu subtextul demersului din 10 decembrie 2013? Și, până la urmă, cât contează învățătura lui Iisus pentru parlamentarii care votează bugete pentru biserici, dar nu par să fi auzit de titlul unei cărți celebre: Imitatio Christi? Nu cumva domniile lor ignoră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anul 1996 tiparește la Bucuresti: “Poeme din iad pentru ingeri”, “Ceasuri fără minutare”, “Versuri pentru Ina” și “N-aveți un surâs În plus?” Anii infernului concentrățional sunt tablouri și stari sufletești sfâșietoare. Martirajul lagărelor și Închisorilor se aseamănă cu patimirile Cristice: “ Leat mă știu cu toată firea Ta, Leat cu fruntea ce-au pătruns-o spinii, Leat cu mână care se inchină De plângeau pe munte și măslinii ...” Dominant În opera lui Andrei Ciurunga este macabrul celularului, peisajul concentrațional dobrogean, exilul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
veșnică co bucurie, co-armonie. în planul romanului, această idee este într-un dialog mereu deschis, iar inițial în infinitul insolubil al acestuia.” Demonul, revoltatul Dostoievski mărturisea în scrisorile sale că a dorit să construiască un personaj pozitiv, reflectare a imaginii cristice. în același timp însă, opera sa stă mărturie pentru un alt model care apare în toate marile lui romane și care se opune celui reprezentat de Mîșkin, Aleoșa Karamazov sau Zosima, și care păstrează trăsături ale demonului, ale revoltatului. Acest
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
și răul înfăptuit, nu-l ating și nu-i implică toată ființa, actele sale fiind privite cu detașare și indiferență. Acesta este și motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc haptein, tradus îndeobște, slab, prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că Isus este Mesia. Afirmațiile nu sunt explicite și directe tocmai pentru că realitatea sare în ochi. Iuda și Pilat îi pun două întrebări inutile, fără sens, retorice. Răspunsul nu poate fi decât o mișcare de bumerang ironică: „Tu zici!” Ermetismul cristic va reveni și în scena din Ghetsimani (Mt. 26,47-50). Iuda se apropie de Isus și-i spune: „Bucurie, Rabbi (Ca‹re, Rabb...)”, după care Îl sărută. De această dată, Isus îi răspunde: îEta‹re, ™f’ Ö p£rei. și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
descalifică moral de la bun început. Iuda nu apare, așa cum e descris în evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer devotat Domnului, ci ca un turnător de joasă speță, în solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată în bună măsură după mitul lui Oedip. Citim într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat în Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intriga; e scris. Poți să adaugi, dacă vrei: Îmi merge din ce în ce mai bine. Nimic nu mai poate modifica această stare, am descoperit metoda. Nu se poate istorisi. Ceva ca o iluminare, acum văd totul. Mi-a dispărut și greața, îmi iubesc - cristic - dușmanii, Femeia solară îmi atinge umărul; cei care, cu voie sau fără voie, mi-au făcut rău se întrec, toți, în acte reparatorii. Nu supăr pe nimeni, nu mă deranjează nimic; întreg Universul este făcut pentru încântarea mea. Uneori, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înțelegerea, să fie distrus, memoria medicilor fertilizatori ștearsă, donatorul ucis. Să nu rămînă nici o dovadă. O crimă perfectă, căreia chiar să i se găsească justificare, pentru că lăsa În urmă, curat și ferit de rele, un prunc. Și el perfect, pur, cristic, venit pe lume În urma unei imaculate concepții. Născut nu din iubire; nici măcar din plăceri vinovate, din păcat. Sănătos. Donatorul era supus analizelor medicale mai ceva decît un cosmonaut. Astronautul, de pildă, putea să aibă Înaintași cu tare psihice; nu conduceau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era chiar cristic; Rusoaica era Sfînta Ana ținînd În poală pe fiul Mariei - văzuse Antonia o pictură - și, ah, ah, ce mai cornițe Îi crescuseră Însă pruncului, apoi, pe sub părul cel bălai! Ce-l mai cuprinseseră, Încă din adolescență, plăcerile! Poftele! - și bunica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]