348 matches
-
Dumnezeu să aibă în vedere faptele lor creștinești și să le aprecieze ca atare. Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Frază folosită în orice regim totalitar. Steinhardt dă textului Cristic o bună tălmăcire: dăm Cezarului, adică Statului ce-i în drept, dacă e în adevăr stat și se poartă în consecință. Dar cînd e Mamona trebuie tratat ca atare, i se cuvin doar blestemele din moliftele Sfîntului Vasile cel Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și alții, dar printre ei preoții (în cazul nostru preoții franciscani) au transformat infernul într-un loc al salvării sufletești. Având ca pildă jertfa cristică, au preschimbat locurile de supliciu în Golgote pe care le-au urcat, purtându-și Crucea, păstrând în ei demnitatea și seninătatea unui sacerdoțiu. Ce perversiune ideologică i-a putut aduce pe acești pașnici și fideli cetățeni ai României eterne, dedicați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
asta el și le asuma“; „Merită să fie trecut pe sub Arcul de Triumf“) sa ajuns la Poetul cu majusculă („Poetul va fi înmormântat lângă Eminescu, cu care a fost deseori asemuit“) și în cele din urmă la creionarea unei imagini cristice a lui Păunescu (sa vorbit despre faptul că „era solidar cu cei năpăstuiți“ sau despre „sărăcia“ lui) și la afirmarea răspicată că el este Dumnezeu („Adrian Păunescu a fost un dumnezeu pentru poporul român“; „Pentru noi a devenit o a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Țuțea. Prin urmare, le zice, întradevăr, bine: că țăranul român e genial și că alege să fie Fiul lui Dumnezeu (oare face asta la bufetul satului, unde ascultă manele?), că acest țăran are de partea lui „răstimpul, care e moștenirea cristică“, că noi, românii, credem în Dumnezeu și nu în FMI (care e mână în mână cu cei care ne vor răul!), că românii adevărați, credincioși și cu ură față de străinii decăzuți, sunt foarte numeroși și reprezintă „o armată care na
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că imaginea propusă de acesta este „ideologizată” la maxim, fiind departe de repre zentarea vizuală „neutră” a „Pildei orbilor”, realizată, de exemplu, de Pieter Bruegel cel Bătrân, cu un secol și jumătate Înainte (1568). Icoana creștină nu redă fidel pilda cristică, ci o comentează și o completează. Parabolei i se anexează două sensuri noi, care - chiar dacă nu sunt În litera Evangheliei - sunt cumva În spiritul ei : 1. Fiind considerată un păcat demonic, cecitatea evreilor este Înfăptuită de diavoli (vezi capitolul „Demonizarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Isus Cristos - scria Blaise Pascal (Pensées, II), preluând teoria augustiniană -, n-am fi avut decât martori suspecți. Iar dacă ar fi fost exterminați, n-am fi avut martori deloc.” Or, „jidovul rătăcitor” Întruchipa la modul ideal martorul nemuritor al patimilor cristice. Această semnificație este prezentă atât În textul din 1836 („El al cărui sânge tu ai văzut curgând pe Golgota”), cât și, peste un secol, În poemul lui Fundoianu : „Nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii,/ nu sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă ucis, În relatările din spațiul ortodox evreul care produce sacrilegiul se convertește la creștinism În urma miracolului cristic. Nu este de mirare că motivul legendar „icoana junghiată” a intrat, la Începutul secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai cade pe fapte (semn că detaliile poveștii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în 1889 (1888) avem reprezentarea unei ambi- guități între sărbătoare și evenimentul politic. Măștile grotești de carnaval se asociază singurului chip care nu este mască, chipul Mântuitorului. Este departe de mine intenția de a confunda pe acest cetățean cu figura cristică, ci doar de a sublinia același mecanism de telescopare a diferenței, a singurei figuri oneste sau altfel spus dezinte- resate în mijlocul maloneștilor concetățeni. Nu este vorba la Caragiale de ceea ce Richard Shusterman numește „nos- talgie tolstoïenne pour l’ordinaire, le
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a decis să le publice, atât pentru a-și promova noua sa cosmologie, cât și pentru a atrage atenția autorităților asupra condiției sale. Schreber se consideră un fel de profet, cu misiunea de a regenera spiritual și sufletește omenirea cristică (1959: 408-417). În "Introducere", Freud își justifică abaterea de la practica obișnuită, observând că paranoicii sunt accesibili doar în acest fel (pe baza propriilor declarații), "deoarece ei nu pot fi obligați să-și depășească barierele interioare și, pentru că oricum spun doar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului! din mijlocul tensiunii credinței lor, credință ce le-a impus desprinderea de talazurile agitațiilor terestre. Ei rostesc această exclamație plutind mistic peste mulțimea celorlalți interesați, doar din perspectiva mundană, de apariția cristică. În această plutire, se ridică aproape de ființele angelice, fiind eliberați, pentru o clipă delirică, de greutatea viețuirii întru corporalitate. Aducând slavă Divinității, pe care o recunosc în prezența lui Hristos, ei mărturisesc din văzduhul în care s-au ridicat supra-conștient
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila răstignire. Pentru majoritatea credincioșilor creștini, supliciul cristic pe calea ce duce la Golgota deține, în prim-plan, imaginea lui Hristos suferind acțiunea agresivă a torționarilor săi. Centrul de greutate semantică al acestui sumbru peisaj este recunoscut, adesea, drept un trup zdrobit, ce stă să se stingă sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
scenă mereu amintită în tradiția creștinătății. Însă viziunea unei corporalități supusă însângeratei sfârtecări, impactul dur al imaginii cruzimii dezlănțuite într-un spectacol grotesc-oripilant pot reduce șansele de-a percepe mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei aruncări
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
i-a însoțit înainte de supliciu și cum îi va însoți și după acesta. Acești torționari sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur al demonizării, din fluxul de întuneric ce răspunde refuzând chemărea cristică, răsună ecourile mândriei nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide, lascivității primejdios-surâzâtoare, brutalității animalic-neostenite, efervescenței calomniei, insensibilității non-compasiunii și cruzimii ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur al demonizării, din fluxul de întuneric ce răspunde refuzând chemărea cristică, răsună ecourile mândriei nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide, lascivității primejdios-surâzâtoare, brutalității animalic-neostenite, efervescenței calomniei, insensibilității non-compasiunii și cruzimii ce sfâșie glacial. Aceste ecouri, având drept substanță lipsa autenticei credințe și a iubirii de semeni
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide, lascivității primejdios-surâzâtoare, brutalității animalic-neostenite, efervescenței calomniei, insensibilității non-compasiunii și cruzimii ce sfâșie glacial. Aceste ecouri, având drept substanță lipsa autenticei credințe și a iubirii de semeni, izbesc aura ființei cristice torturate precum săgețile de fulger o sferă impenetrabilă. Globul ce-l înconjuară pe Hristos pe drumul crucii asemeni unei palme a Divinității îi dăruiește acestuia o sacerdotală liniște ce-i inundă chipul prevestindu-i evocarea în icoanele evului creștin ulterior
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
singurătatea sa nefiind generată de oameni și comportând însemnele unei lăsări întru dăruire, unui abandon al sinelui de către sine drept sacrificiu mântuitor. În marginea tainei acestei dialectici, omul poate să creadă sau nu în ideea însoțirii sale constante de către ființa cristică la fel cum poate să-și iubească deplin aproapele sau să-l urască desăvârșit. Alături de alte mari religii, scenariul creștin, concretizare epică a vieții lui Hristos, reprezintă unul dintre mesajele Divinității adresate ființei umane, vestire ce nu ne spune însă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
spre agonia crucificantă care ne așează în cripta morții. Acest mesaj întru transcendență indică faptul că ființa umană are de optat între a fi asemeni răstignitului din dreapta lui Hristos crucificat sau asemeni celui din stânga sa. Primul, mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la un nivel superior. Una dintre cele mai consultate descrieri ale acestui eveniment radical este reprezentată de Apocalipsa lui Ioan Teologul, text-imagine de referință pentru interpretarea și asumarea creștină a finalului de lume. Revelația oferită aici omenirii vestește, asemeni menționărilor cristice despre sfârșitul lumii, trei faze succesive ale acestui final universal: întâmplările dramatice prevestitoare, spargerea imanentului și paralizarea mistică a istoriei prin apariția transcendentă a Divinității și Judecata de Apoi. Dar ce înseamnă că această revelație pe care a primit-o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a Divinității și Judecata de Apoi. Dar ce înseamnă că această revelație pe care a primit-o înălțimea spirituală a lui Ioan este dăruită omenirii, ce reprezintă o asemenea donare profetică a peisajului finalității total-convulsive? Și ce reprezintă oferirea mărturiei cristice apocaliptice către ființa umană? În liniștea impetuasă a unei galerii de artă, capodopere picturale stau prinse de pereții verticali și tăcuți precum niște străjeri ancestrali. Vizitatorii dotați cu sensibilitatea estetică se opresc în dreptul acestor tablouri și sunt răpiți în dimensiunile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
inspirația dublată de talent având drept menire a vieții sale rostuirea și lăsarea peste secole a operelor plastice. Dintr-o astfel de perspectivă analogică, actul dăruirii către omenire a revelației apocaliptice descrise de Ioan, donarea sa umanității, precum și profeticile atenționări cristice asupra finalului de lume, înseamnă un apel-oferire către fiecare dintre adepții scenariului religios creștin. Desigur, această chemare, evocând evenimentele unui sfârșit universal-uman, se extinde asupra tuturor ființelor umane indiferent de accepțiunea lor în raport cu experiența mistică, dar numai celor ce cred
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de lume, înseamnă un apel-oferire către fiecare dintre adepții scenariului religios creștin. Desigur, această chemare, evocând evenimentele unui sfârșit universal-uman, se extinde asupra tuturor ființelor umane indiferent de accepțiunea lor în raport cu experiența mistică, dar numai celor ce cred în viziunea cristică asupra destinului uman le este deschisă în plenitudinea tensiunii sale tot astfel, precum tabloul, deși este expus și câmpului vizual al unui ignorant, interpelează, întru trăire și meditație, numai pe iubitorul de artă. Dacă accept întru credință acel scenariu creștin
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
decupării mele din siguranța de sine și proiecției în amestecul de cioburi ale fostei realități. "Din acest amalgam, zăresc o nouă corabie a lui Noe, îndepărtându-se de prăbușirea lumii precum o ultimă și inabordabilă speranță. Această imagine împlinește profeția cristică cum că la sfârșitul veacurilor omenirea își va reasuma acea atitudine servilă patimei, atitudine ce a determinat în timpuri ancestrale invazia deplină a apelor sub semnul potopului nimicitor" ( Matei, 24.38). Într-un al doilea scenariu indicat de ruperea peceților
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]