KorAP: Find »[drukola/base=criticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...48 >

1,176 matches

Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728

a beneficiat de îndrumare, iar recompensa pentru efortul de a salva adresa de la Coatesville de dispariția în regimul uitării constă în fiecare dintre noi, cei care îl citim, cei care îl citim pe Chapman, cei care dăm viață și suflu criticismului retoric de factură etică, moștenirea simbolică pe care ne-a lăsat-o. Dar, mai multe despre orientarea etică în criticismul retoric într-un subcapitol ulterior. 3. Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill Ne îndreptăm, în cele ce urmează, atenția asupra unuia dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
în fiecare dintre noi, cei care îl citim, cei care îl citim pe Chapman, cei care dăm viață și suflu criticismului retoric de factură etică, moștenirea simbolică pe care ne-a lăsat-o. Dar, mai multe despre orientarea etică în criticismul retoric într-un subcapitol ulterior. 3. Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill Ne îndreptăm, în cele ce urmează, atenția asupra unuia dintre textele foarte dragi mie, de regulă textul cu ajutorul căruia îmi fac cea mai "netedă" intrare în tematica criticismului retoric, în

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
citim, cei care îl citim pe Chapman, cei care dăm viață și suflu criticismului retoric de factură etică, moștenirea simbolică pe care ne-a lăsat-o. Dar, mai multe despre orientarea etică în criticismul retoric într-un subcapitol ulterior. 3. Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill Ne îndreptăm, în cele ce urmează, atenția asupra unuia dintre textele foarte dragi mie, de regulă textul cu ajutorul căruia îmi fac cea mai "netedă" intrare în tematica criticismului retoric, în întreprinderea pedagogică în care m-am angajat

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
etică în criticismul retoric într-un subcapitol ulterior. 3. Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill Ne îndreptăm, în cele ce urmează, atenția asupra unuia dintre textele foarte dragi mie, de regulă textul cu ajutorul căruia îmi fac cea mai "netedă" intrare în tematica criticismului retoric, în întreprinderea pedagogică în care m-am angajat. De această dată, procedez diferit, pentru că trebuie să transmit, cât se poate de clar - iar a îi da întâietate, în această rescriere personală, alternativă, a istoriei disciplinei constituie, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
aceeași Quarterly Journal of Speech - care, cum vedem, nu întâmplător deține, din perspectiva profesorului Em Griffin, importanța deosebită la configurarea profilului american al Științelor comunicării - articolul, deci, spre care ne orientăm acum, căutând îndrumare în periplul nostru (alternativ) prin labirintul criticismului retoric, poartă numele de Conventional wisdom - Traditional form - The President's message of November 3, 1969 (în traducere, Înțelepciune convențională - Forma tradițională - Mesajul președintelui din 3 noiembrie 1969). Evident, Forbes Hill se referă la președintele Richard Nixon, al 37-lea

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Wichelns"202 și care încearcă o analiză critică "ce reinterpretează ușor neo-aristotelianismul - o analiză ghidată de spiritul și, de regulă, de litera textului aristotelian"203, așa cum îl înțelege Hill. Iată interpretarea sa. Forbes Hill declară că, în ce îl privește, "criticismul neo-aristotelian compară mijloacele de persuadare întrebuințate de un orator cu inventarul comprehensiv oferit de "Retorica" lui Aristotel"204. Astfel, continuă Hill, implicația directă a celor de mai sus este că "scopul criticismului (retoric - adăugirea mea) este acela de a descoperi

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Forbes Hill declară că, în ce îl privește, "criticismul neo-aristotelian compară mijloacele de persuadare întrebuințate de un orator cu inventarul comprehensiv oferit de "Retorica" lui Aristotel"204. Astfel, continuă Hill, implicația directă a celor de mai sus este că "scopul criticismului (retoric - adăugirea mea) este acela de a descoperi dacă oratorul întreprinde cele mai bune alegeri, în cadrul inventarului respectiv (al Retoricii lui Aristotel - adăugirea mea) pentru a obține o decizie favorabilă, din partea unui public particular, într-o situație particulară"205. Prin

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
elimina, pur și simplu, neo-aristotelianismul, ca posibilitate critico-retorică pe scena cercetării, atâta timp cât acesta nu putea da seama de adresa de la Coatesville sau de alte astfel de acte oratorice remarcabile. Însă ce mai observăm este că, precum Black a lărgit posibilitățile criticismului retoric, astfel încât acesta să integreze astfel de evenimente discursive, alegerea lui Hill este, nu mai puțin, una pozitivă, recuperatoare, integratoare: atunci când toți criticii declară un eșec adresa lui Nixon din 3 noiembrie, Hill încearcă să demonstreze contrariul. Am bănuiala că

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
un "succes considerabil"278. Însă criticul nu se limitează, în final, la această evaluare. El precizează că orientarea neo-aristoteliană, spre deosebire de alte orientări critico-retorice, "ne spune enorm despre mesajul lui Nixon"279. Privind adresa președintelui din 3 noiembrie 1969 din perspectiva criticismului retoric de factură neo-aristoteliană, în interpretarea sa dată de Forbes Hill, îl aflăm pe Nixon (sau pe cei care l-au ajutat să își scrie discursul) drept "un tehnician superior"280, în timp ce litera textului ne îndeamnă să prezicem că, într-

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
că, într-adevăr, strategiei politice propuse de președinte i se va acorda, grație adresei, efectiv, curs de acțiune. Structura discursivă, apreciază Hill, "ascunde exact ce trebuie ascuns, în timp ce revelează planul preferat, în contextul cel mai favorabil alegerii sale"281. Ceea ce criticismul retoric de factură neo-aristoteliană nu ne spune - și nu trebuie să ne spună, după Forbes Hill - sunt următoarele. Criticul neo-aristotelian nu evaluează, evident, dacă președintele și-a ales cu suficientă înțelepciune sau nu publicul țintă: "o întrebare importantă, scrie Hill

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
abordarea neo-aristoteliană nu are mandatul de a prezice dacă un act oratoric va rămâne "retoric viabil"283 sau nu. Este momentul când Forbes Hill îl citează pe însuși Edwin Black, cu scopul de a legitima o astfel de limitare a criticismului neo-aristotelian: într-adevăr, Black apreciase sarcina criticului neo-aristotelian de a se raporta la discurs din perspectiva (exclusivă) a caracterului său construit strategic pentru a obține anumite rezultate, de la un anumit public, într-o situație particulară. Astfel, apreciază Hill, discursul lui

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
adresei lui Nixon - trebuie să își asume sarcina de a dovedi, nici mai mult nici mai puțin, decât falsul și irealitatea "lumii" construite de Nixon. Hill își pune, magnific, întrebarea: o astfel de abordare mai poate fi numită, cu dreptate, criticism retoric? Potrivit criteriilor lui Aristotel, zice Hill în final, răspunsul la această întrebare ar fi negativ; în ce îl privește, Forbes Hill apreciază că neo-aristotelianismul poate, încă, aduce rezultate extrem de semnificative pe scena cercetării: "limitele criticismului neo-aristotelian sunt precum convențiile

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
fi numită, cu dreptate, criticism retoric? Potrivit criteriilor lui Aristotel, zice Hill în final, răspunsul la această întrebare ar fi negativ; în ce îl privește, Forbes Hill apreciază că neo-aristotelianismul poate, încă, aduce rezultate extrem de semnificative pe scena cercetării: "limitele criticismului neo-aristotelian sunt precum convențiile metrice ale poetului - limitări care fac adevărata semnificativitate posibilă"285. Ce minunată metaforă! Cât de revelator este sensul ei! Carl Burgchardt însuși apreciază analiza lui Forbes Hill, apărător viguros al metodei tradiționale, din perspectiva accesului remarcabil

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
de acces înspre mesajul președintelui. Totuși, această abordare, pe care tocmai am expus-o, are meritul deosebit, la care m-am referit, de altfel, în paginile precedente, că (inter)mediază relația trecut - prezent - viitor, în istoria teoretică și practică a criticismului retoric, mai elocvent decât orice altă piesă critică. Intenția lui Forbes Hill, în întreprinderea sa critică, nu manifestă nici un dram de autenticitate mai puțin în demersul (dramatic!) al cercetării științifice, academice, decât cel, similar, al profesorului Edwin Black, a cărui

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
astfel de "comunitate simbolică", în numele căreia vorbesc textele însele, cele pe care le-am interpretat împreună în paginile precedente ale acestui studiu, dar cu care putem, cu siguranță, "vorbi", fiecare dintre noi, o dată ce, conform unei cutume anglofone, am fost prezentați. 4. Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell Nimic mai potrivit, în logica acestei cercetări, în care ne-am angajat împreună, decât să ne întoarcem, în momentele care urmează, privirile, înspre o altă piesă fundamentală, după mine, în conturarea profilului simbolic al criticismului retoric

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
4. Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell Nimic mai potrivit, în logica acestei cercetări, în care ne-am angajat împreună, decât să ne întoarcem, în momentele care urmează, privirile, înspre o altă piesă fundamentală, după mine, în conturarea profilului simbolic al criticismului retoric, așa cum îl exprimă experiența mea personală a întâlnirii cu textele care îl documentează, ca orientare fundamentală, de factură umanist-interpretativă, pe scena cercetării în domeniul Științelor comunicării. Doresc ca experiența lecturii mele a acestor texte remarcabile să faciliteze, o dată consemnată

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
rândurile și semnificativitatea, în politica academică universală. Iată că, în cele ce urmează, avem ocazia fericită de a ne întoarce, provizoriu, înspre ceea ce Carl R. Burgchardt, în încercarea sa de a da nume întreprinderii critico-retorice a profesorului Black, apreciază drept criticism retoric de factură etică. Moștenirea simbolică a lui Edwin Black a fost apropriată, evident, cu succes, de mulți critici retorici, al căror efort de consolidare a tipului de abordare inițiat de Black este consemnat în publicațiile academice americane specifice domeniului

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
efort de consolidare a tipului de abordare inițiat de Black este consemnat în publicațiile academice americane specifice domeniului Științelor comunicării. În antologia sa, Carl R. Burgchardt ne aduce în atenție o astfel de contribuție la consolidarea teoretică și practică a criticismului retoric întreprins din perspectivă etică. Este vorba despre studiul 286 lui Karlyn Kohrs Campbell, publicat, inițial, drept capitol de carte, într-un volum al aceleeași autoare, în același an 1972, în care scria Forbes Hill, capitol care se intitulează An

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Campbell este interesată de adresa președintelui dintr-o perspectivă pe care editorul Carl R. Burgchardt o numește "etică", alăturând contribuția autoarei la cea, discutată deja, a lui Edwin Black, din studiul The Second Persona, în cadrul capitolului din antologia sa intitulat Criticismul etic. Iată de ce! Campbell explicitează, încă din primul paragraf, profilul propriei intenții critice, în ce privește discursul din 3 noiembrie 1969 al președintelui american: "Întreprinderea critică de față constituie, în esență, o încercare de a aprecia discursul (lui Nixon - adăugirea mea) în

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Iar în termeni mai simpli, îmi permit să adaug că nu ne găsim într-o sală de judecată, într-un tribunal, ci pe terenul, cel puțin la fel de complex, al spațiului discursiv, al studiului academic al comunicării umane. Prin urmare, demersul criticismului etic este unul pur explorator, iar asumarea limitelor în ce privește posibilitățile criticismului retoric de factură etică de a dobândi acces la sensul autentic al discursului trebuie să reprezinte, pentru fiecare dintre noi, telos-ul de atins. Să ne asumăm, în cele ce

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
ne găsim într-o sală de judecată, într-un tribunal, ci pe terenul, cel puțin la fel de complex, al spațiului discursiv, al studiului academic al comunicării umane. Prin urmare, demersul criticismului etic este unul pur explorator, iar asumarea limitelor în ce privește posibilitățile criticismului retoric de factură etică de a dobândi acces la sensul autentic al discursului trebuie să reprezinte, pentru fiecare dintre noi, telos-ul de atins. Să ne asumăm, în cele ce urmează, acest scop, împreună cu Karlyn Kohrs Campbell, acordând atenție deosebită atât

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
încerca să estimezi nici mai mult, nici mai puțin decât "adevărul" unui discurs presupune, precum în tribunalele americane, a folosi prezumpția de nevinovăție. Cu alte cuvinte, discursul este "nevinovat" până la proba contrarie; ce ar putea, realmente, constitui, "proba contrarie" în criticismul retoric?. Să trecem, însă, mai departe. Iată că a doua "denaturare" întreprinsă cu seninătate de președintele Nixon o constituie, după Campbell, denaturarea chestiunii "fundamentale [...] (ce se referă la - adăugirea mea) de ce și în ce mod s-au implicat Statele Unite în

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
consecințele retragerii imediate din Vietnam. Președintele s-a referit, pe larg, la acestea, așa cum ne amintim din secțiunea precedentă a lucrării de față. Însă, zice Campbell -, iar pentru noi este suficient să observăm că, încă o dată, criticul transgresează, nepermis, granițele criticismului retoric de factură etică - date fiind cifrele referitoare la corpurile armatelor nord și sud-vietnameze și a Vietcong-ului, pe care autoarea le menționează în analiza sa, bineînțeles, extragându-le din alte surse, strategia preferată de Nixon pare să conducă spre un total

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
găsește contradicția, care, desigur, pune sub semnul întrebării calitatea de persoană care spune adevărul a lui Richard Nixon. Însă acest lucru este mai puțin important decât faptul că, pe parcursul argumentării sale, Campbell a lăsat la o parte scopurile posibile ale criticismului retoric - sigur, de factură etică - în beneficiul altor valori. În ce privește al doilea criteriu pe care Karlyn Kohrs Campbell și-a propus să îl întrebuințeze în evaluarea din perspectivă etică a discursului lui Nixon, și anume credibilitatea (conferită administrației de către națiunea

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
conta. Autoarea se întreabă, în fața noastră, cei care o citim, ce înseamnă toate acestea; iată la ce concluzii ajunge. În primul rând, Campbell conchide că președintele ar fi declarat, în cele de mai sus, că nu va fi afectat de criticism în nici un fel, afirmație "tragică", din punctul de vedere al criticului, pentru care, nu-i așa, "criticismul este mecanismul prin care putem îmbunătăți calitatea retoricii sau a procesului decizional"311. De altfel, observă Campbell, trăgând, iarăși, cu ochiul în afara textului

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]