KorAP: Find »[drukola/base=croat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...64 >

1,599 matches

Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442

și coasta frântă. La sfârșit, și-a scos ochelarii și a Început să-i șteargă cu poalele cămășii, gânditor. - Hazardul, numele pe care Îl dăm neștiintei noastre. Așa-i? Nu era o Întrebare. Pictorul de război s-a așezat lângă croat, privindu-i mâinile: late, scurte, cu unghii boante. Cicatricea de pe mâna dreaptă. După ce privise lentilele În lumină, Markovic Își pusese ochelarii și privea iar peisajul. - O priveliște cu adevărat frumoasă, a insistat. Îmi amintește de litoralul țării mele. Îl știi

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
spus. Războiul ca o sublimare a haosului. O ordine cu legile travestite În Întâmplare. - Și chiar crezi asta? a insistat. În fine, pictorul de război a vorbit. Zâmbea dușmănos, fără nici o simpatie. - Desigur. E aproape o știință exactă. Ca meteorologia. Croatul și-a arcuit sprâncenele. - Meteorologia? Se poate prevedea un uragan, a explicat Faulques, dar nu În punctul exact. O zecime de secundă, Încă un strop de umezeală ici și colo, și totul se duce la mii de kilometri. Cauze minime

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu ochii pe el. În lumina aceea vedea pe chipul croatului lucruri pe care nu le observase. - Atunci, nimic nu-i nevinovat, domnule Faulques. Și nimeni. Fără să răspundă, pictorul de război a făcut stânga-Împrejur și s-a dus spre turn, iar celălalt l-a urmat foarte firesc. Sub soarele amiezii

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-l omor pe glupan. Pe acest papă-lapte. 14. Când pictorul de război a terminat de povestit istoria franctirorului, Ivo Markovic a stat o vreme pe gânduri, fără să spună nimic. Se așezaseră În turn și beau din berea adusă de croat: Markovic pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
croat: Markovic pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele. - Cum vezi, a spus el, incertitudinea e a jucătorului, nu a regulilor. Din traiectoriile posibile ale unui cartuș, numai una devine realitate. Croatul a Încuviințat Între două Înghițituri. Își privea cicatricea de pe mână. - Legi oculte și teribile? - Asta-i. Inclusiv origine microscopică a ireversibilității. - Mă surprinde că ai pretenția că știi asta. Faulques a ridicat din umeri. - „A ști” nu-i vorba potrivită

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
cărțile de pe trepte, ca să se uite În cufărul unde Își ținea hainele, conservele și pușca cu alice. Nu mai avea mare lucru. Trebuia să se ducă urgent În sat după provizii. - Și crezi că nu există nici o scăpare? a Întrebat croatul de jos. Că pe noi ne guvernează aceste legi inevitabile? Regulile oculte ale universului? - Spus așa, sună exagerat. Dar asta cred. - Inclusiv urmele care Îi servesc de indicii vânătorului? - Cu siguranță. Aplecat peste balustradă, Faulques i-a arătat lui Markovic

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Încuviințat din cap. După ce a mai luat o cutie, două farfurii și tacâmuri, pictorul de război a coborât și a aranjat totul pe șervețele de hârtie Într-un colț liber al mesei, punând lângă sardele celelalte două beri aduse de croat, care Încă mai erau reci. - În ceea ce privește urmele și vânătorii, a adăugat Markovic Între două Înghițituri, poate că, În felul lui, franctirorul era și el un artist. Faulques a izbucnit În râs. - De ce nu? În artă, munca originală a eului are

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
dureri. A căutat alene cutia cu pastile, a luat două cu o Înghițitură de bere, s-a scuzat față de Markovic și a ieșit afară, la soare, sprijinindu-se de zidul turnului și așteptând să Înceteze durerea. Când s-a Întors, croatul Îl privea curios. - Necazuri? - Uneori. S-au privit fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată. Deși, oricum... A tăcut, iar Faulques i-a privit profilul, interesat de ceea ce privea, chipul Întors În sus, bărbia nebărbierită, țigara care Îi atârna Între buze, ochii cenușii și atenți

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Picasso a pictat și el un tablou de război. Se cheamă Guernica. Deși, În realitate, nu s-ar zice că-i de război. Cel puțin, nu ca ăsta. Nu-i așa? - Picasso n-a văzut un război În viața lui. Croatul s-a uitat la pictorul de război și a Încuviințat cu gravitate. Cu o intuiție care l-a surprins pe Faulques, s-a Întors spre bărbații care spânzurau din copaci, În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de a muri, a comentat croatul, trebuie să plantezi un copac, să scrii o carte și să ai un copil. Cândva am avut un copil, dar nu-l mai am. Au ars până și copacii pe care i-am plantat. Poate că ar trebui să pictez

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
care i-am plantat. Poate că ar trebui să pictez un tablou, domnule Faulques. Crezi că aș putea picta unul? - Nu văd de ce nu. Fiecare face ce poate. - Și să colaborez la acesta? - Poți s-o faci, dacă ai chef. Croatul și-a potrivit mai bine ochelarii, apropiindu-și fața de pictură. Studia armurile, detaliile chiverelor și ganteletelor. La urmă, a făcut un pas Înapoi, a aruncat peretelui o privire circulară, s-a uitat la pictorul de război și a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
a fost? a Întrebat. - Nu-i rău. Dacă stai aici, ai să vezi că acum tăișul pare mai periculos. - Ai dreptate. - Vrei să mai pictezi ceva? - Nu, mulțumesc. E suficient. Faulques a spălat pensula și a pus-o la uscat. Croatul continua să privească peretele. - Soldații dumitale par niște mașini, nu crezi? Cu atâtea șuruburi și atâta fier pe ei... S-a Întors către pictorul de război ca și cum tocmai lui i se pusese o Întrebare și căuta răspunsul potrivit. Mașini de

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
de ghicitori, de enigme, mi se pare. - Toate picturile bune sunt așa. Altfel, sunt doar zugrăveli pe pânză ori pe perete. - Crezi că pictura dumitale e bună? - Nu. E mediocră. Dar Încerc s-o fac să semene cu cele bune. Croatul și-a luat ceașca cu cafea, a sorbit și s-a uitat cu interes la Faulques. - Vrei să-mi spui că toate tabourile spun povești? Chiar și cele cărora li se spune abstracte, tablourile moderne și toate astea? - Cele care

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e comandantul lor și pare fără de milă. Dar pare și că le cere pentru el femeia pe care o vor viola. Ajunși aici, croatul s-a uitat la Faulques. Văd povestea, a spus. Dumneata ai dreptate. - Uită-te și la acest tablou, a sugerat Faulques. - Cum Îl cheamă pe autorul lui? - Chagall. Spune-mi ce vezi. - Păi, văd... Ei... Un tablou cam abstract, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
ca efect al procesului Început de dumneata, de mine, de cine-o fi fost, eu sunt acum aici. Ca să te omor, să nu uiți. Faulques i-a Înfruntat privirea. - Nu, nu uit, a spus. Nici un moment. — Fapt e, a continuat croatul pe același ton, că nu poți să-mi porți pică pentru asta. Îți dai seama? Cum nici eu nu-ți port dumitale. Din contră. Îți sunt recunoscător că mă ajuți să Înțeleg. Din punctul dumitale de vedere, amândoi suntem hazarduri

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
a uitat la peretele pictat, apoi s-a Întors spre musafirul lui. Markovic era foarte serios, dar nimic din el nu amenința, nici nu reacționa. Stătea În expectativă, liniștit. Cuviincios. - Înțelegi ca și mine, domnule Faulques? - Perfect. Desigur, a comentat croatul, era mai amuzant, ori mai emoționant, să omori dintr-o ură mare și solidă. Mai satisfăcător și banal. Cu sânge cald, chiuind de bucurie, În timp ce-ți jupuiai victima. - E ca alcoolul și sexul, a adăugat. Te calmează mult

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
poți Întoarce nicicând. A privit În jur, parcă pentru a vedea dacă nu uitase nimic. Apoi a făcut stânga-Împrejur și a ieșit afară. Faulques s-a dus după el. - Una dintre aceste vizite poate fi diferită, a spus Markovic. - Presupun. Croatul a aruncat chiștocul pe jos și l-a zdrobit conștiincios cu vârful ghetei. Apoi l-a privit drept În față pe pictorul de război, fără să clipească, și pentru Întâia oară i-a Întins mâna dreaptă. Acesta a șovăit un

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
Rău. A cerut o bere și a stat acolo neclintit, În fața mării și a molului pustiu, unde ancora Îndeobște șalupa cu turiști, gândindu-se la Ivo Markovic și la sine. La ultimele vorbe spuse cu o zi În urmă de croat, Înainte de plecare. Ar trebui să te duci În sat. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai ai multă vreme. S-o cunoască pe femeia de pe șalupă. Aproape fără să-și dea seama, Faulques și-a crispat gura Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape uitase ce simțeai alături de o femeie. Imaginea lui Ivo Markovic i-a trecut fugar prin minte. Nu mai ai multă vreme, spusese croatul. Ar trebui să te duci În sat. O pauză ca să gândească. Un răgaz Înaintea discuției finale. Pictorul de război a cercetat ochii albaștri din fața lui. Era obișnuit să cerceteze și a observat În ei un licăr de interes. A pus

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
toamnă În apropriere de Dubica, În fosta Iugoslavie, când aștepta să Însoțească un grup de soldați, ca să treacă râul Sava. Olvido și el petrecuseră noaptea dârdâind de frig În hala unei fabrici părăsite, printre o sută nouăzeci și patru de croați care plecau la luptă În zori. La Început, Olvido fusese primită cu obișnuitele atenții masculine - pe vremea aceea Încă mai existau - față de o femeie plecată la război din propria-i voință. La lumina lanternelor, ostașii o priveau curioși. Ce-o

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
pe drumul de Întoarcere la turn. A lăsat motocicleta lângă șopron și s-a uitat, bănuitor, În jur: păduricea de pini, marginea falezei, stâncile singuratice pe povârnișul care cobora până la golful cel mic și plaja cu pietricele. Nici urmă de croat. Soarele, care scăpăta deja de la primele ore ale după-amiezii, proiecta pe pământ umbra imobilă a pictorului de război, care nu se hotăra să intre În turn. Ceva din vechiul lui instinct profesional, educat să se miște pe un teritoriu ostil

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
scara În spirală. Nu era stilul lui. Totuși, până n-a ajuns sus și n-a verificat că era singur În turn, pictorul de răboi nu s-a liniștit. Stând pe patul de campanie, a căutat și alte urme ale croatului. Fusese acolo, fără Îndoială, când el era În sat. O idee neașteptată l-a făcut să se scoale și să deschidă cufărul pe fundul căruia ținea flinta de vânătoare. Aceasta nu era acolo, și nici cutiile cu cartușe. După ce că scotocise

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
era nici o casă incendiată, În ruine ori cu urme de lupte sau focuri de armă. Oamenii Își vedeau de treburile lor, și abia de se zăreau soldați. Totul ar fi fost aproape bucolic, dacă n-ar fi existat un detaliu: croații din Dragovac, vreo sută de oameni, dispăruseră de pe o zi pe alta. Acolo nu mai erau decât sârbi. Se zvonea că va mai fi un masacru, așa că Faulques și Olvido se Înarmaseră cu salvconducte ale armatei iugoslave și porniseră pe

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
râul Vrbas. Ajunseseră la Dragovac dis-de-dimineață, când aproape toți locuitorii erau la câmp. Opriseră mașina În fața primăriei și se plimbaseră nestingheriți de nimeni. Fără ostilitate, fără cooperare; la orice Întrebare, oamenii răspundeau evaziv ori tăceau. Nimeni nu știa nimic despre croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto, comentaseră. Verboten. Interzis. La Început, Faulques se neliniștise

[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]