2,936 matches
-
omogenizare etnică sub semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al templierilor nu Îl constituie cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși, arși de dorința de a-și potoli setea de credință pe malurile Tibrului? — Ei, ce zici, s-ar putea? - zise papa Grigorie al XV-lea către cardinalul Damiani. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vizita unui inspector tînăr, un tip sinistru și arogant, care mi-a zis că ar fi mai bine să nu mai pun atîtea Întrebări și să-mi concentrez eforturile Într-o atitudine mai pozitivă, Întrucît țara se afla În plină cruciadă. Astea au fost vorbele lui. Îl chema Fumero, asta-i tot ce-mi amintesc. Acum se pare că-i un personaj Însemnat. E pomenit mult În ziare. Poate că ați auzit de dînsul. Am Înghițit În sec. — Vag. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întinde din Andaluzia până în Libia, prosperă o excepțională elită creatoare: bancheri, poeți, savanți, negustori, de la Omar Khayyam la Ibn Gabirol, de la Maimonide la Averroes. în Mediterana, flotele și armatele musulmane încep să înfrunte noile forțe ale principilor creștini plecați în cruciadă pentru a recuceri Locurile Sfinte și pentru a deschide o cale comercială către Asia. La mijlocul secolului al XII-lea, cel mai mare oraș din Asia este tot Xi’an; Parisul, capitala celui mai populat regat din Europa, nu joacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acea epocă, Veneția era un orășel situat tocmai la capătul Mării Adriatice, loc ideal pentru comercializarea argintului recent descoperit în minele germane. Numai că necesitatea nu este suficientă: mai e nevoie și de hazard. Șansa Veneției este întâlnirea ei cu cruciadele, la sfârșitul secolului al XI-lea. Pentru armarea corăbiilor cavalerilor, finanțate cu banii furați de la comunitățile evreiești masacrate în trecere, Republica Serenisimă construiește șantiere navale. Chiar dacă, la începutul secolului al XIII-lea, jefuirea Constantinopolului de către cruciați și plecarea lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și ultima picătură. Avea aerul că se simțea mai bine. - Ar fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înapoi dinaintea Șarpelui. - Fii cu băgare de seamă, prietene, Îl Întrerupse Arrigo. Privirea sa devenise dintr-o dată serioasă. În Nord, nu puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până sus la Toulouse, poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al II-lea? - De unde ați luat relicvariul pe care Îl folosiți pentru truc? mai Întrebă el. - Ni l-a Încredințat Bigarelli Însuși. Dante Încuviință din cap. Așadar, ceea ce gândise el Își afla confirmarea. Exista o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la curent cu beregata retezată a victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuvinte. Își apucă prietenul de umeri, scuturându-l. - Ce Înseamnă Între fetru și fetru? Cecco pălise. - Nu știu despre ce vorbești! bâigui el. Era un fel de a spune, printre Credincioși... Părea sincer, se gândi Dante dezorientat. Și totuși, falsa cruciadă trebuia să se lege Într-un fel sau altul de misterele și de moartea atroce a atâtor oameni. Poate că, dacă ar fi dat În vileag repede lumii Întregi ceea ce descoperise, firul slab care lega acele evenimente s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să trăncănească despre scadențe și despre riscuri. Încercă să Își alunge gândurile, Însă propunerea lui Cecco Îi săpa mereu În minte, ca o apă sordidă. În fond, oare nu putea cu adevărat să se alăture și el la Înșelăciunea cu cruciada? Pe cine ar fi păgubit, În afara unei gloate de negustori Îmbogățiți și de milogi și a unei Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să fi fost calea de ieșire din capcana În care se vârâse? - Da, hotărî el. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și ultimul Împărat, Frederic, nu ar fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
discuției. Ai zis că vii de la Toulouse. Celălalt confirmă În tăcere, cu un semn din cap. - În orașul acela ți s-a Întâmplat vreodată să dai peste călugărul Brandan, omul lui Dumnezeu care se pregătește să conducă o nouă, glorioasă cruciadă? Monerre ascultase fără să trădase vreo emoție, Însă cicatricea de pe fața lui părea și mai vie pe pielea care Îi pălise deodată. Totuși, când răspunse, era perfect calm. - Nu, chiar nu cred. Toulouse e un oraș Întins, plin de negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doamna mea? Se pare că secretul ascunzătorii a ajuns, Într-un fel sau altul, În Franța, la Credincioșii din Toulouse, dar că recuperarea ei ar fi o treabă nespus de anevoioasă. De aceea s-a pus pe picioare treaba cu cruciada: ca să se găsească mijloacele și oamenii de care era nevoie pentru acțiune. - Iar tu cunoști secretul ascunzătorii? Sienezul scutură din cap, neliniștit. - Cineva, aici, la Florența, ar fi trebuit să intre În legătură cu noi, pentru a ne arăta ce avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dispute oculte, acest lucru ar fi fost mai mult decât suficient ca să justifice lanțul acela de morți. Închisă Într-un octogon. Suveranul putea să o fi ascuns În palatul său de la Castel del Monte? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci scopul cruciadei devenea evident: să adune o gloată de dezertori pe care să Îi târască pe drumurile din Puglia, pentru Îmbarcarea spre Țara Sfântă. Iar apoi, odată ajunși În Capitanata, să se profite de Învălmășeală pentru a recupera comoara și a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el, curmând În sfârșit tăcerea. - Altul era planul vostru: să repetați schema cruciadei a patra, când oameni, lănci și cai au fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un scop cu mult mai sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr mare de oameni Înarmați. Părea că apărătorii reprezentanți ai Întregii creștinătăți Își dăduseră Întâlnire pe esplanadă, gata de plecare În cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de forțe fără un ordin din partea mea? Întrebă el arătând cu degetul spre arbaletierii care acționau cu furie pârghiile armelor, rezemate În suporturile purtate de servanți. - S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu mai pot nici ei, nu mai au entuziasmul de altădată, sunt ca niște epave în bătaia vântului, pe care nu știu dacă le voi mai putea aduce la țărm, să le repar și apoi să mergem mai departe în cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta mi-a jucat un renghi, căci nu am știut să-mi apropii oamenii merituoși, am avut darul de a mă înconjura, adesea, de inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
martie 1936; promovat SS Unterscharführer în aprilie 1936; trimis la post în Divizia „Cap de mort“ Oberbayern din Lagărul de Concentrare Dachau în septembrie 1937; transferat temporar la Biroul de Relocare rasială în decembrie 1938; orator și autor al cărților „Cruciadă împotriva Graalului“ (1933) și „Servitorii lui Lucifer“ (1937). Urmau câteva pagini de însemnări medicale și evaluări psihologice, iar acestea includeau și evaluarea făcută de un SS-Gruppenführer Theodor Eicke, care îl descria pe Rahn drept „sârguincios, deși este supus unor anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și Mița Baston, celebra republicană, o adevărată pre(s)cursoare a femeilor comisar, eșuată din fericire în lubricitatea alcovurilor. Să fi fost autorul Boborului (ca să folosim o sintagmă ce aparține unui filozof francez), unul dintre cei ce au revitalizat spiritul cruciadelor într-o veche țară a creștinismului?! Ne aflăm în seara de ajun a lui 7 august la Otel Moldova, într-o demențială competiție bahică, numită „la kilometru”. Atmosferă de lumpen, oarecum asemănătoare cu cea din romanele lui Zola. Cel ce
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta libertate și - te pupă! O!” Se știe că secolul al XIX-lea, marcat prin liberalismul său (uneori baroc) a cunoscut o adevărată epidemie de revoluții. Într-o Europă incendiată de spiritul micilor cruciade de buzunar, aceste evenimente vor eșua, după expresia unui cunoscut exeget al regimurilor totalitare (l-am numit pe Franqois Furet), în mod lamentabil în sisteme de putere. „Încetând să mai fie un început, remarca filozoful, revoluția a devenit un bilanț
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
près. À 20 ans, îl tombe amoureux de la danseuse gitane Esmeralda qui prefère l'officier de la garde, Phebus. Quasimodo est devenu l'archetype du monstre sympathique , (D'autres archetypes seraient le monstre de Frankenstein et King Kong). NATURĂ... - CRONICĂ În timpul Cruciadelor, starea de bine a trupelor era asigurată: în anul 1270, peste 10 000 prostituate însoțeau soldații. • În timpul domniei lui Carol cel Mare, călugăritele din mănăstiri practicau prostituția pentru a-și mari veniturile. • În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZĂPADA CRUCIADELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre
ZĂPADA CRUCIADELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363979_a_365308]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZĂPADA CRUCIADELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză
ZĂPADA CRUCIADELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363979_a_365308]