345 matches
-
orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri stupizi ca mine care se crucifică singuri între toate peroanele și orizonturile, așteptând să li se bată cuiele, lumea n-are nevoie. Poate chiar de aceea prietenii mei m-au părăsit. Adevărul e că nici măcar aici nu poți să crezi până la capăt că viața e doar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg? O fi Dumnezeu atât de milostiv încât mi-a lăsat brațele libere să aibă de ce mă crucifica?! Ești irecuperabil, copile, pentru lumea de dincolo, ești complet irecuperabil pentru lumea de dincoace. Pentru tine nu mai există timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse micul chip udat de lacrimi și de sudoare. De la un timp, Castel își închisese cartea și se uita la bolnav. A început o frază, dar ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a fost la Început și “mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”. (La Steaua - Eminescu) Întotdeauna va exista o prăpastie. Nimic nu e nou sub soare și prăpastia s-a adâncit tot mai mult, de când a fost crucificată credința Într-o lume În care, iubirea față de Om ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe corpul lui Homer. "Vocea umană", care reproducea glasul interior al omului crucificat pe brațele metalice, nu mai avea nimic dintr-o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut, probabil, cât o viață. - Homer Hidden, hârâi Zeul Neantului, ești o făptură cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
aducem noi în Japonia este filtrat, mai întâi, dar religia e unică și, probabil, nu poate fi tratată astfel. Oricât de mult ar discerne oamenii, sufletele lor vor fi atrase în această erezie și nu vor renunța, nici chiar dacă-i crucificați sau le tăiați capetele. Nobunaga nu mai spunea nimic. Expresia lui sugera că problema era de o asemenea gravitate, încât nu putea fi discutată în câteva cuvinte. Arsese până-n temelii Muntele Hiei și, folosind o violență care o întrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precizie în astre că Tiberius va muri când va începe călătoria de întoarcere“. Tiberius, în schimb, îi închise și îi condamnă imediat pe toți cei care răspândiseră zvonul și pe care putuse să pună mâna. „Și în dimineața asta au crucificat trei oameni pe colina Esquilius; spuneau prin taverne că Tiberius o să moară dacă se întoarce la Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar Drusus încheie sceptic: „Nu se putea găsi în stele o profeție mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numără de mult un tablou al lui Pisanello de la National Gallery din Londra, Viziunea Sfântului Eustațiu. Viitorul sfânt, plecat la vânătoare, s-a oprit din galop În mijlocul unui peisaj sălbatic Împădurit, la vederea unui cerb care Îl poartă pe Isus crucificat Între coarne. Alte animale, păsări și flori umplu până la refuz fundalul micuței pânze. Artificialul ansamblului, În primul rând prin comparație cu propriile schițe ale lui Pisanello care au supraviețuit, având ca subiect animale și păsări individuale, este aproape total. Schițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte ca Sf. Hubert să-i uzurpe rolul) ca figură centrală și deformator al vieții non-umane care Îl Înconjoară. Cu adevărat urmărită, hăituită și crucificată În această capodoperă ambiguă de mici proporții este natura Însăși, nu Isus. Până și marii peisagiști ai secolului al XVII-lea, cum ar fi Ruysdael, nu se apropie Îndeajuns de realitatea naturală, dacă facem o comparație Între reprezentarea dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fii pasionat, Însemna să ții la ceva; iar a ține la ceva Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt era În scrierile sale. Vorbele lui crucificau 1; doar impertinența avea destulă amploare spre a se condensa În epigrame. Făcea ca toate vorbele de duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că e rândul tău. Îi făcu semn cu capul lui Sophie. —Ultima oară m-am măsurat acum o sută de ani, spuse Violet neliniștită. Îndreptându-se către Sophie, își ținea brațele întinse, cu aerul de martir care așteaptă să fie crucificat. Ia stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Niceea - este una dintre supozițiile formulate În legătură cu teribilul secret, dar nu singura. Alta vizează, de pildă, sfârșitul lumii, care nu este nici el doar o legendă. Rudolf Steiner, la rându-i, cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate geamăn al Său. Și așa mai departe. Codul lui Da Vinci merge pe prima variantă, probabil și pentru că prezumția descinderii regilor merovingieni din sângele Mântuitorului poate căpăta oricând conotații politice imediate. În Întâia jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului“. Avusese loc, pare-se, o anchetă. Metodele doctorului erau prea avansate pentru epoca lui; la un moment dat, fusese amenințat - pe cîte Înțelegea Digby - cu pierderea dreptului de practică medicală. „L-au crucificat! exclamase Într-o bună zi Johns, răsturnînd cu un gest patetic glastra cu narcise. PÎnă la urmă Însă, binele a triumfat asupra răului“ (Digby simțea că Johns se includea și pe sine În noțiunea de „bine“), iar doctorul, scîrbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crezi fără să pui la îndoială harul Domnului, chiar dacă ucide pruncii din leagăn. Cât privește pe numitul Isus Hristos din Nazareth, a prins și el din fugă trenul acesta al Paștelui, pe ultima sută de metri, reușind cică performanța, să fie crucificat drept pe când evreii, iubiții săi conaționali, se pregăteau să serbeze Paștele. Crucificarea a reușit admirabil, fiind executată sută la sută profesional, ba i-a reușit susnumitului Isus, la modul magistral și Invierea, fix a treia zi, după Scripturi, nici o iotă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei și, crucificat de senzualitate, o receptează ca pe matricea în care pare a fi dispus să se manifeste nu evanescent, totuși, lăsându-se în voia ei, ci clocotitor, lepădându-se chiar de orice credință, în afară de cea a iubirii: Mi-e sete de-nsetarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grosolane, „mușcături de câini turbați” la adresa Mișcării Legionare, care de aproape nouă decenii a dat Țării și Societății talente și valori universale, a dat sânge, morți sfinți mii. Cât tineret, viitorul țării, s a săvârșit în temnițe, în grele chinuri, crucificați pentru neam, pentru sfânta cruce, pentru țară. La toate aceste „vampirice ospețe”, legionarii au răspus cu demnitate: „mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă să nu fii niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un noroc. * * * Cum să integrezi partea într-un întreg? Fără să-i distrugi imaginea șlefuită cu migală, rotundă ca o portocală. Mai la dreapta, mai la stânga, mai sus, puțin mai jos, încercarea ar fi cu folos. Ai perceput fiecare semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cuvîntare, succese deosebite, pînă atunci Însă vom avea răbdare, vor fi depuse În marele for al cavității bucale a oricărui om de bine și, odată așezate acolo, În marele for, lucrurile se vor simplifica, cuvintele vor putea fi cu ușurință crucificate pe cerul gurii folosindu-se așchii desprinse din propriul lor trup, Într-un climat de Înalt angajament patriotic, dar, existînd pericolul ca un lingvist să poată face ce vrea cu limba cum de regulă o și face, se va pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea aceasta adâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul să mă întrebe, cu un braț încleștat pe speteaza jețului și cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De "hermeneuți-hormoneuți", cum le zice Saul Bellow. Unde eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam nimic de la tine. Degeaba te crucificam pe paletă. Eram cu gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
necazurilor și nevoilor, un neam de oameni obidiți din tată-n fiu. Un popor trecut prin sabie și foc, rupt de la vatră și împrăștiat prin lume ca puzderia. Sunt drumurile pătimirilor, a mii și mii de oameni nevinovați ai Basarabiei, crucificați de teroarea roșie stalinistă, mai sălbatică decât fascismul” (pag.202). concluzionând, la sfârșitul primei părți a volumului se afirmă: „Nici chiar fasciștii totuși nu și-au nimicit în asemenea măsură poporul. Ciuma, fie ea brună sau roșie, tot ciumă rămâne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
degetul. Altfel, trebuie să-mi închipui că mă aflu într-un balamuc și că nu mai îmi dau seama dacă nebunia mi-a luat mințile, sau dacă mă găsesc în fața unei adunături de nebuni ce vor cu orice preț să crucifice un nevinovat pentru a se juca de-a absurdul, așa, ca să se afle-n treabă. Tommaso fusese șfichiuitor, ironic, dur; ridicase tonul, dar nu-i insultase și nu-i atacase frontal pe acei judecători. Erau acolo, cot la cot, gata
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și frica fericită./ Între puhoaiele acestui necuprins/ Ce se rostesc departe în tăcere/ sa fiu cu fulgeru-nflorit/ Ce plămădește în deșert putere. Prea bucuros fiind, poetul dărui/ Valul de aur ce-i bătea în vine/ Întâiul nivel de jertfe deveni/ Crucificându-se pe sine". Creația este sacră, poetul oficiază ca un mare Preot: graiul "e timpul în care ni s-a dat/ Să fiu un mare preot sfintelor cuvinte/ Să le cunosc cu râvnă, să le pasc/ În iarba deasă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reface un sine destrămat de pierderea credinței în sine și în zei ("Sunt doar înluminare fără miez și fără înveliș, fără durere și fără patimă, fără hotar, fără altare, fără amintiri și fără speranță. Mă dor urmele cuielor din palmele crucificate-n scris" frigul nestatorniciei). Regăsirea și refacerea unității primordiale a sinelui prin intermediul creației, iată o temă arhicunoscută, căreia Valeriu Stancu are însă ambiția să îi confere o înfățișare cu totul distinctă. Astfel, începând cu volumul Triunghiuri cu pupila albastră, scriitorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]