411 matches
-
ale vremii, duse în interior pentru putere iar în afară pentru cucerirea de noi teritorii, în favoarea unei alte bătălii, purtate de astă dată pe un alt plan, pe cel moral, de reprezentantul Atotputernicului pe Pământ, de Isus Christos, care, în crucificare sa, ca purtător al Evangheliei, a luat asupra sa toate relele din sufletele oamenilor. Era o luptă morală, preferabilă celei trupești, continuată de preoți, de cei ce s-au legat să servească cauza credinței creștine, susținuți de o instituție tot
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de puritate spirituală, rostită prin versul: Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Această liniște
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
învățător al oamenilor care primesc cu plăcere adevărul: pe mulți iudei și de asemenea pe mulți dintre neamuri i-a atras la sine. Acesta era Cristos. Tras în judecata lui Pilat de către primii noștri oameni, deși l-a pedepsit cu crucificarea, totuși n-a încetat de a fi iubit de acei care întîiași dată l-au iubit. Căci a apărut a treia zi din morți, după spusa proorocilor divini, care multe alte minuni ne-au vestit despre el. Iar secta, numită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din cauza conflictelor politice și religioase, a naționalismului și a opoziției față de Roma, dar și datorită unei viguroase arte medievale în arhitectură și sculptură (marele panou din spatele altarului al lui Veit Stoss din Nürnberg pentru catedrala din Cracovia) sau în pictură (Crucificarea de Grünewald). Clasicismul italian are o oarecare influență în Germania de sud, în jurul Nürnbergului și Augsburgului, placă turnantă a relațiilor cu Italia. Cunoscut de către umaniști, Albert Diirer își însușește lecțiile artei italiene dar rămîne credincios propriilor preocupări religioase și morale
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
unui stat și perpetua suferință a evreilor s-ar datora tocmai naturii rele a evreilor. În legătură cu condiția evreilor în lumea medievală, cercetătorii au emis diverse teorii. Unii susțin că aceasta era cumplită; acuzați de lucruri îngrozitoare, (uciderea pruncilor creștini, reeditarea crucificării, batjocorirea ostiei, ca simbol al trupului lui Dumnezeu), evreilor le era greu să se apere, după ce, sub groaznice torturi recunoșteau toate acuzațiile ce li se aduceau. Mulți au fost supuși la botezuri forțate. În timpul cruciadelor, deseori cruciații plecați spre Ierusalim
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
sau pe dușumea; 16. Bătaia cu vârful sau cu țocul cizmei peste gură a anchetatului, legat și trântit pe dușumea; 17. Bătaia la testicule cu un creion greu (marca Faber sau Hardmuth); 18. Anchetă cu câini-lupi asmuțiți asupra victimei; 19. Crucificarea pe perete, victima cu brațele desfăcute și legate de două belciuge În perete, era spânzurata și bătută să facă mărturisiri; 20. Anchetă cu o pisică introdusă sub cămașă victimei; 21. Bătaia cu cablul de cupru peste gambele picioarelor; 22. Bătaia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
încetinite și expunerile prelungite centrate asupra sa pe durata unor scene mai lungi tind să-i compună o statură de zeu. În scenele în care, dimpotrivă, Rambo este torturat de comuniști nemiloși, imaginile sînt construite similar cu cele din iconografia crucificării, capul fiindu-i puternic luminat într-un efect de aureolă, ca în pictura medievală, iar culoarea intens roșie a sîngelui produce un efect de hiper-realitate dacă îmi este permis să împrumut un termen al lui Baudrillard (1983 a) a suferinței
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
BhaviÌya-Pur³ña”, prezentată la conferința-seminar de studii indologice, 12-16 octombrie 1980, despre concordanțele dintre anumite concepte sanscrite și termeni biblici în textul puranic devenit suportul unei concepții indiene insolite asupra lui Iisus, care nu ar fi murit pe cruce, ci, după crucificare, ar fi călătorit mai departe, spre Afganistan și Kashmir - vezi IT X (1982), pp. 83-86. În 1961, Wikander a publicat o recenzie admirativă la cartea lui Diehl, Kristendomens möte med religionerna (Întâlnirea dintre creștinism și religii), într-un articol cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că oamenilor nu le-au fost iertate păcatele, că lumea a rămas neschimbată și azi ca și ieri. Și că așa va rămâne întotdeauna, în vecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Jidovimea să orbească, Pe fiuț să nu-l găsească ! Dumnezeu de o voit Și jidovii de-o orbit Pe fiuț nu l-or găsit <endnote id="(714, p. 140 ; 181, p. 288)"/>. În fine, În colindele românești, și cu prilejul crucificării lui Isus acesta Îi orbește și Îi asurzește pe „jidovi”, dar Îi și „bolunzește”. Un „jidov” (Iosif din Arimateea, conform legendei ; vezi și Matei 27, 59) colectează sângele lui Isus Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
focului nestins”, „În fundul Mării Roșii”, „unde se duc toate apele” („Apa Sâmbetei”), „unde de Hristos nu se pomenește”, „unde popa nu toacă”, „unde clopot nu se trage” etc. <endnote id="(150, p. 125 ; 171, p. 473)"/>. În colindele românești, după crucificarea lui Isus, Sfânta Maria pleacă În căutarea fiului tot Într-o „lume de dincolo” (numită uneori „țările jidovești”, „ulițele jidovești”, „orașu’ jidovăsc”), În care se Întâlnește cu „trei fete de jidovi” <endnote id="(181, p. 301 ; 593, p. 259)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin apariția În 1602, În Germania, a unei cărțulii populare (Volksbuch) de doar circa 8 pagini. Un text scurt, cu un titlu lung : O scurtă descriere și poveste a unui evreu, pe nume Ahasverus, care a fost de față la crucificarea lui Cristos și care, mai mult decât atât, a strigat ca toți ceilalți : „Crucificați-L ! Crucificați-L !” și, În loc să dorească achitarea Lui, a dorit-o pe cea a lui Barabas ucigașul ; dar după Crucificare, el n-a mai fost În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a fost de față la crucificarea lui Cristos și care, mai mult decât atât, a strigat ca toți ceilalți : „Crucificați-L ! Crucificați-L !” și, În loc să dorească achitarea Lui, a dorit-o pe cea a lui Barabas ucigașul ; dar după Crucificare, el n-a mai fost În stare să se Întoarcă la Ierusalim și nu și-a mai văzut vreodată soția și copiii, rămânând viu de atunci și poposind la Hamburg În urmă cu câțiva ani etc. <endnote id=" (119, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cruce l-au răstignit,/ Cuie-n palme i-au bătut,/ Cuie-n palme și-n tălpi./ Fiul [tău, Maria] ți-a murit/ Și-n Rai stă de-a dreapta Domnului” <endnote id="(491, p. 154)"/>. În mod firesc, coroana de spini, crucificarea, evreii deicizi și Înălțarea lui Cristos la cer sunt principalele motive ale colindelor cu subiect creștin. George Coșbuc Își aduce aminte de acest fapt În poezia sa Noaptea Crăciunului, scrisă În 1902 : „Și-auzi-i [pe colindători] cum se plâng acum/ De-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uciderea lui Dumnezeu, Începea să se prescrie. Deicidul devenea istorie, dacă nu chiar legendă. Pentru a fi absolviți de acuzația de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese crucificării lui Isus <endnote id="(455, II, p. 166)"/>. În secolele XV-XVI, unii renascentiști creștini Învățau ebraica și studiau Cabbala. La
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese crucificării lui Isus <endnote id="(455, II, p. 166)"/>. În secolele XV-XVI, unii renascentiști creștini Învățau ebraica și studiau Cabbala. La Începutul activității sale reformatoare - pe vremea când scria lucrarea Das Jesus Christus eyn geboren Jüd War (Isus Cristos a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o treime dintre persoanele anchetate Îi consideră pe evrei vinovați de deicid. O vină care nu poate fi nici uitată, nici iertată. Astfel, 26,6% dintre ungurii anchetați au răspuns că sunt total sau parțial de acord cu faptul că „crucificarea lui Isus este un păcat pentru care evreii nu pot fi iertați” <endnote id="(250, p. 26)"/>. Aceeași părere a fost Împărtășită de 29% dintre românii chestionați În 2003. În cadrul aceluiași sondaj de opinie, realizat În România de Gallup Organization
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai cade pe fapte (semn că detaliile poveștii erau bine cunos cute), ci pe semnificația lor teologică. Isus ar fi fost „Împuns” de evrei de două ori : prima oară prin crucificare, iar a doua oară prin Înjunghierea icoanei. „Iar câți au fost necredincioși și n-au crezut Întru tine [stăpâne Hristoase], nici Întâiu, nici apoi, acum ei au venit cătră icoana chipului tău și Împărătescul tău trup l-au Împunsu cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a-l reactiva. Așa se explică faptul că presupusa victimă ar fi, de regulă, un băiat, „crima rituală” ar avea loc În Vinerea Mare (când se comemorează moartea lui Isus), iar modus operandi ar relua, chipurile, unele elemente ale torturării și crucificării lui Isus. De-a lungul timpului, nu numai evreii au fost acuzați că practică astfel de ritualuri barbare. Era un mod infailibil de a-l defăima și compromite pe „celălalt”, și anume pe orice adversar religios. În Imperiul Roman, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru a îmbuna zeii, țeste se rostogolesc pe treptele piramidelor în ovațiile unui public pe lîngă care amatorii de crucificări din Patimile lui Hristos par amatori de operă și de balet. Aici, o măciucă în cap nu e o măciucă în cap dacă nu face chisăliță capul respectiv. Dacă e ca un om să fie mîncat de jaguar, păi să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se facă dreptate în această hotărâre nedreaptă și că vorbele dvs. vor ajunge întocmai la mama C.C. Se va vedea că n-ați fost interesat de adevărul-adevărat, ci de un fals grosolan.” Gata cu mine! Ce mai urma după această crucificare? Doar să fiu băgat după gratii! Mă întreb cum de mi-a rezistat inima? Norocul meu era că toată viața am fost hipotensiv cu 13/7 tensiunea arterială și sunt și în prezent la fel. Un confrate, profesorul Juverdeanu, fusese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Iisus? Neapărat undeva în Europa de Est. Adică acolo unde suferința a bântuit mai cumplit în secolul nostru, unde biciul ateismului de stat a însângerat trupul credinței. Într-un film al lui Tarkovski, Hristos pășește pe zăpadă și poartă bocanci de deținut. Crucificarea pare o problemă internă a Gulag-ului. * Omul nu ar putea trăi dacă nu ar ascunde în fundul sufletului său speranța minimă a nemuririi. Speranța că el va constitui, poate, excepția de atâta amar de vreme așteptată, că începând cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însoțiri. Astfel, el își însoțește adepții și dușmanii. Sub greutatea muchiilor aspru cioplite ale crucii, Hristos nu își abandonează credincioșii, ci îi apropie întru sacrificiu mântuitor. De asemenea, sub tânguitorul sunet al pietrelor crestate de lemnul purtat spasmodic spre străpungerile crucificării, el îi însoțește și pe torționarii săi, la fel cum i-a însoțit înainte de supliciu și cum îi va însoți și după acesta. Acești torționari sunt reprezentanți exemplari ai conștiinței non-religioase nocturne. Pe drumul crucii și în momentul de crepuscul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]