KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic cușca lui Ian, adăugă: — Nu, nu, nu, lasă-ți lucrurile aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul meu. Doctorul se opri, se întoarse, întinse gâtul. — Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca pisicii în mâna stângă și cu brațul drept întins în lateral ca un acrobat pe sârmă, încercând să compensez mișcările de du-te-vino ale lui Ian în cușcă; probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca pisicii în mâna stângă și cu brațul drept întins în lateral ca un acrobat pe sârmă, încercând să compensez mișcările de du-te-vino ale lui Ian în cușcă; probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu-l învinovățeam, căci nici pe mine nu mă bucura peste poate chestia asta. Lipsa câtorva cărți în mijlocul raftului lăsa un loc suficient de mare ca să te poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în față în mijlocul camerei. Iar tu trebuie să fii Toto, spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu era deloc mulțumit de zgomotul alarmei sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sunt de două zile în ne-spațiu și, cine știe cum, e de datoria mea să ies și să verific dacă toate tunelurile sunt închise și libere, pentru că e sezonul migrației sau mai știu eu ce? Unde e doctorul? Se uită la cușca goală, care se afla încă în mijlocul camerei. — Unde-i Ian? — Nu știu. — Care-i baiul? Ești bine? Dar am observat-o imediat ce am știut după ce să mă uit. Am văzut-o în încordarea de la colțurile gurii ei, am auzit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care se întoarse și plecă, ieșind pe ușă și străbătând coridorul fără să se uite înapoi. Nehotărât și pustiit, am rămas o vreme în fotoliul lat, ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous în camera de control. M-am îndreptat de spate în fotoliu. Să-mi găsesc motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre ele. Nu se zărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ele. Nu se zărea nici urmă de Ian. Am ajuns la o ramificație a coridorului, un al doilea pasaj deschizându-se în stânga. La colțul format de cele două coridoare, doctorul, sau altcineva, pusese un scaun mic, de lemn. Am pus cușca jos și, fără vreun motiv clar, am hotărât să mă așez un minut. Nu mai gândeam. Mintea îmi încremenise, era goală, singură, aștepta în frigul iernii s-o recuperez. Dar eu nu eram pregătit încă pentru asta. Odată ce porneam spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră de spălat, piele, păr, transpirație. Mirosul unei persoane. Mirosul mi se păru atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Convingere. Convingere. Am ridicat din nou paharul și l-am dat peste cap, deschizând gura larg și așteptându-mă ca gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-o așeză în montaj lângă toate celelalte. Scout își scoase impermeabilul gros și-și trase pe ea vesta, dându-și părul pe după urechi doar ca acesta să iasă și să-i cadă pe față de fiecare dată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
avem dictafoanele. Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric Sanderson spusese de la început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric Sanderson spusese de la început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic negru. Noi i-am ținut în loc în vreme ce Fidorous i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic negru. Noi i-am ținut în loc în vreme ce Fidorous i-a prins între ei și de baza cuștii cu mai multe nituri și bolțuri de cauciuc, care odinioară probabil fuseseră butoanele de stop, play și record. Când terminarăm, doctorul coborî înapoi în cabină să caute echipamentul de scafandru. Noi am rămas amândoi pe puntea înclinată, privind umăr la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai multe nituri și bolțuri de cauciuc, care odinioară probabil fuseseră butoanele de stop, play și record. Când terminarăm, doctorul coborî înapoi în cabină să caute echipamentul de scafandru. Noi am rămas amândoi pe puntea înclinată, privind umăr la umăr cușca. — Nu poți coborî în apă în aia. — De ce nu? zise Scout. Tu erai pregătit să cobori în apă fără nici un fel de protecție. — Scout, e ca și inexistentă. — Pe tine te-a apărat mereu. — Dar lucrurile s-au schimbat. Barca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e ca și inexistentă. — Pe tine te-a apărat mereu. — Dar lucrurile s-au schimbat. Barca asta e construită pe o buclă conceptuală de zece ori mai puternică decât dictafoanele și ludovicianul tot a făcut găuri în ea. O să rupă cușca în bucăți. — De trei ori mai puternică. Veni la mine și mă prinse de brațe, strângându-mă și zâmbindu-mi. — Crede-mă, dacă mai ai vreo idee, aș fi chiar bucuroasă s-o aud. Nu aveam ce să mai spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vreau să faci asta. — Nici eu nu vreau, dar tu ești singurul care-l poate străpunge pe ludovician, iar Fidorous e singurul care știe cum să ne ducă înapoi. Asta înseamnă că eu sunt singura care trebuie să coboare în cușcă. M-am uitat la ea. — Vino-ncoace. Mă cuprinse cu brațele și eu am strâns-o tare la piept. — N-o face, am spus. — Trebuie, răspunse ea încet, lângă obrazul meu. Așa e scris, asta trebuie să urmeze. Mă sărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
După câteva momente, Fidorous urcă din cabină cu un tub de oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de oxigen. Crezusem că e o vestă de salvare, dar nu era, era o bărcuță gonflabilă pentru copii. — E a motanului, zise el, e cușca lui. Și atunci am râs, eu și Scout strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându-mă și prinzându-i capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându-mă și prinzându-i capul. Fidorous aduse sulița, trăgând cablul după el. — Scout..., am început. Sunt lucruri pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cuprinse pe după mijloc de brațele și mă sărută. Când ne despărțirăm, zâmbi. — Ești cam netot uneori, știi asta? — Mda, am spus. Scout, te rog să ai grijă. — O să am. Se așeză pe marginea bărcii, își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]