1,646 matches
-
Nu ele serveau..." "Ei, tocmai, cred că un american le-ar fi gonit de-acasă..." Nu zici, continuă Matilda fără să ia în seamă generalizările mele, că le ținea la liceu?! Muncea pentru ele ca un rob, să le facă cucoane, disperat că învățau prost..." Chestie banală de nerozie paternă, mi-am continuat eu ideea, foarte frecventă în toate țările fără cultul muncii, unde boieria, adică aspirația către boierie, constă tocmai în asta: să nu muncești! Ce deosebire ar fi- atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăteau în față, sânt ajutoarele mele de la fermă, ingineri și ei, ăsta e zootehnist, îl arătă el cu degetul pe unul, ăstălalt e de câmp... Iar doamna e soția lui Petea, sfârși el cu un semn din cap spre o cucoană incredibil de urâtă și de bătrână, dacă te gândeai că roșcatul era mai mic decât Matilda, care încă nu împlinise treizeci. Urâta, coafată înalt, păr negru, figură plată și obosită, părea să aibă patruzeci. Cum putuse să se însoare cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de înmormîntare, m-am mirat și eu, n-ai dat mâna cu nimeni..." Trece la atac! O fi vrut să fac înconjurul mesei în timp ce toți stăteau ca niște plăcinți pe scaune, să arborez o încîntare maximă, să sărut mâna la cucoane... Sânt obișnuit de la părinți, Matilda; gândii mai departe, să mă ridic în picioare când îmi intră un musafir în casă. Iar figură de înmormîntare eu nu aveam când am intrat - și ți-am căutat chipul și am așteptat de la tine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uimire exagerată. Duduie e un cuvânt moldovinesc, adăugă ea cu un puternic accent basarabenesc, și care se evită să se spună unei fete care nu e foarte drăguță și nu e așa de tinerică. Nu poți să-i spui unei cucoane, așa grasă și bătrână, duduie. La noi se mai spune și domniță!" Ion Micu clipea des, un semn la el de indecizie: să-i placă sau să nu-i placă ceea ce auzea? Și cum indecizia era la el rară, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ele săriră fără codeală. Băurăm țuici, aduse de Ana în mici păhărele de baccara. Marele Vasile se strâmbă și aruncă pe gât puținătatea aceea de lichid, punând apoi mâna pe sticlă și înghițind alte trei la rând. "Astea sânt pentru cucoane, zise el cu înțelegere, te pomenești că și la vin o să bem tot din de-astea, nițel mai mari! Eu o să trec drept bețiv." "Apăcă eu știu că domnul Vasile nu este la el bețivu", zise Ana. Știi tu, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Făcu un gest, adică medicul nu conta. "Aveți ori sinuzită, ori spondiloză", reluai văzîndu-l că tăcea cu tâmplele în mîini: cu coatele pe birou. Negă din cap furios și copleșit. Atunci aveți hipertensiune arterială. Așa-zisele migrene de care sufereau cucoanele pe vremuri au dispărut..." "Sau au trecut la noi", zise el fixând asupra mea o pereche de ochi mari, pe care durerea îi făcea frumoși, umani, aproape frățești. În rest chipul lui părea brutal, dur, fără loc de expresie. Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o sticlă", zice dom' Chiriță și se întoarse și intră apoi prin curte. Împreună cu madam Chiriță, o doamnă încă tânără, cu chipul arămiu, puțin empîté, și din pricina asta fără riduri, dar cu părul albit complet, însă bine coafat, o distinsă cucoană... Bărbatul, maistru electrician, avea și el tâmplele brumate, dar nici un pic de distincție, arăta alături de ea ca un căruțaș, fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe drumuri, se călesc sub ploi și vânturi reci... Bunica spunea că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva cu economista? Și totuși se retrăsese apoi prea devreme, înfruntînd acest risc... Curios, întîrziai, să văd, o bârfea cineva, știa cineva cine e? Nu; n-o luase în seamă nimeni, nu-i auzii numele pronunțat de vreuna din aceste cucoane care aveau acum limbile destul de deslegate ca s-o facă, în bine sau în rău, sau în treacăt... Pesemne că nu știau deloc cine e, adică nici măcar atât cât era necesar trezirii simplei curiozități... Coborâi și eu în biroul meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Lectura unui fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Lectura unui fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o imagine convingătoare despre plenitudinea unei experiențe umane. Un poem precum Grija, bunăoară, „comprimă romanul unui cuplu, cu personaje de o delicatețe și de un rafinament al gesturilor, ce sugerează decenii de cizelare”397: Ea dormea în pat, ca o cucoană, Și Bâțu își întindea minteanul jos, pe pământ, La piciorele patului. Femeia avea un ibovnic, pe Mitru lui Ciugulea Și noaptea se mai ducea pe la ăla. Se scula binișor, se-mbrăca pe-ntuneric - Se-mbrăca ea și pe lumină - Și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care mi-a probat una dintre calitățile cele mai rare în spațiul românesc, rezistența la compliment, la îmbătarea cu apă rece. Mai recent, Cărtărescu a scos un volum mult sub nivelul lui pe care și l-au smuls din mână cucoanele și cuconii, volum care a fost piratat și care mai avea puțin și bătea în România mult hulitul și râvnitul record de vânzări al Codului lui da Vinci. Întrebat dacă volumul nu este cumva sub nivelul lui, Cărtărescu a răspuns
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se caută antediluvianul, biblicul, barbaria jovială, mirificul și grotescul. G. CĂLINESCU Hogaș este un Creangă trecut prin cultură. Întreaga tehnică artistică a lui Calistrat Hogaș se desface din unghiul acestei atitudini. TUDOR VIANU SCRIERI: Pe drumuri de munte, Iași, 1914; Cucoana Marieta, note critice Octav Botez, București, 1916; ed. 2, București, 1922; Floricica, București, 1916; Părintele Ghermănuță, București, 1916; Pe drumuri de munte. Amintiri dintr-o călătorie, Iași, 1921; Pe drumuri de munte. În munții Neamțului, pref. Mihail Sadoveanu, Iași, 1921
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la scară în fața casei, cînd cucoanele noastre, cu rochii împiedicate și cu pălării "cloche", îi făceau semn vizitiului, ridicînd umbreluța lor de mătase și cu mîner lung de baga", de ultimii sacagii, "cu lumînărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigînd
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
cu iarbă de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala cîrtește cu "prietenul intim" (eufemismele lui Caragiale...) chir Mihale, cum că n-au, ca luptători ai poporului suveran, și-un chiup de unt-de-lemn, și "cîteva lezi de lemui". Portretul lui Rosetti va fi neliniștit, probabil, spiritele vremii. E portretul
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
asediu, dejunuri iepurești. Prezidentul așteptat cu înfrigurare la consiliu se pierduse la o partidă de șah. Marile mize iau mat în jocuri mici. Mai cunoscuta Politică și delicatețe e o tranzacție de doctrină pe icre moi. Și comentariul băcanului, după ce cucoana unui cap de boicot liberal îi poposește, călcîndu-și pe inimă, în prăvălie: "Uite, d'aia îmi plac mie liberalii... oameni cilibii! cînd e vorba de delicatețe, nu se mai încape politică. Băete! un rînd de țuici la domnii... fac eu
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
de gingășie", ascunse în alcătuirea de beton. De pildă, primele zile ale lunilor de primăvară. "Ce-i un mărțișor pentru străinul de București?" Prea puțin contează (,în privința mărțișoarelor, istoria e mută, și găteala zilei de martie o poartă domnișoarele și cucoanele cu seninătatea artisticei ignoranțe"), cîtă vreme "cum o să fie el sau cum n-are să fie, o săptămînă întreagă toată lumea serioasă și gravă a umblat după mărțișoare, cel puțin în București, patria adevărată, pe cît se pare, a micului birlic de
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
a plăcut. Nu era acela locul În care cel puțin la Început arhitectura naturii cea a ruinelor și cea a imaginației s-au Întîlnit? — Îmi datorezi o explicație mai bună decît asta, Wakefield! O voce furioasă de bărbat strigă „Taci, cucoană! Rezolvă-ți problema după spectacol“, dar altele strigă: „Las-o să vorbească! Asta-i America!“. Pe laturi, gărzile de corp Încep să reacționeze. Pășesc pe scenă și unul dintre bărbați vorbește În șoaptă În rever. În Întuneric se simte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
politicieni. Politicianul în cauză roagă participanții să pună întrebări că le stă la dispoziție cu răspunsul potrivit. Politicianul recunoaște că a venit cu treburi politice și anul trecut susținând un cu totul alt partid politic față de acum. Concluzia tatei: Apoi, cucoane, azi cu unii, ieri cu alții și probabil că mâine-poimâine va urma alt partid politic.... Cum putem avea încredere în cele ce ne spuneți așa de frumos acum? Cam așa stau lucrurile și cu tânărul lider liberal de astăzi... Lăsând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Toți erau la același etaj. Haide, m-a îndemnat mama. Adu-mi un ruj. Pe hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii. Purta o pălărie galbenă cu borul mare, ceea ce Helen ar fi numit o „pălărie de cucoană“ - parte din toaleta de nuntă a lui Maggie, am dedus. Am privit asaltul lui năvalnic asupra stingătorului și m-am gândit la ce îmi spusese Leisl: de ce era JJ atât de important pentru mine? De ce avea să devină „mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lăsa reprezentat, cu aceste ocazii, printr-unul din episcopii săi, mereu același, un prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se însereze; poate era patru, poate cinci fără ceva. Maria m-a tras de mână pe scări, urcam treptele de marmură albă două câte două, nu ne mai ardea să admirăm gusturile lui Brâncoveanu. La fiecare colț pândea câte-o cucoană în halat, cu ecuson, care ne îndemna să ne grăbim. Până la urmă, am ajuns și la etajul cu picturi. Numărai vreo două sute. „Ce căutăm aici, mai exact?“, am întrebat-o pe Maria. Părea singura în măsură să rezolve ceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine e tânăra.“ „Cum? Întrebăm la poartă?“ „Deloc. O să vezi imediat cum. Ține-mi puțin de șase.“ A „ține de șase“ era o absurditate. Pe lângă că expresia mă enerva, nimerisem în locul cel mai nepotrivit în care să se poată aplica. Cucoanele în halat ne cercetau fără jenă (cine mai urca seara într-o expoziție, în palatul președintelui, chiar înainte de ora închiderii?), camerele de luat vederi se întorseseră spre buchetul lui Luchian, iar intensitatea luminii din sală crescuse brusc. Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seara într-o expoziție, în palatul președintelui, chiar înainte de ora închiderii?), camerele de luat vederi se întorseseră spre buchetul lui Luchian, iar intensitatea luminii din sală crescuse brusc. Într-un cuvânt, păream de-a dreptul suspecți. M-am așezat între cucoane și Maria, prefăcându-mă interesat de-alt tablou. Stăteam cuminte, cu mâinile la spate; din când în când, îmi aplecam capul, mimând descoperirea unui detaliu prețios. Era un Țuculescu, recunoșteam pătratele portocalii ale florilor, aproape îmi intrau în ochi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
straturile veseliei. „Iritanți, dar necesari.“ „Ne-am lipsi liniștit de voi: n-am mai avea motive de competiție, și nici de ranchiună; ne-ar dispărea și gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate. Maria se enervase, mă alerga prin tot Cotroceniul, fără jenă, ca-n romanele zglobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]