1,631 matches
-
Cristina Alexandrescu O femeie - soție și amantă - merge la medic să se plângă că nu-i ajung bărbații. - Domnule doctor, sunt foarte, foarte nervoasă! - Mărită-te, cucoană! - Sunt măritată, dar nu-mi ajunge. - Luați-vă un amant... - Mi-am luat doi, dar nu-mi ajung. - Luați-vă pe al treilea. - Am, dar tot nu sunt destui. - Doamnă, dar dumneata ești bolnavă! - Dați-mi scris asta, domnule doctor
Bancul Zilei: O femeie merge la medic, pentru că nu-i ajung bărbații by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62897_a_64222]
-
limbaj cantonat ferm în sfera pasiunii și a iubirii. Mai mult, a creat acest tip de limbaj ex nihilo, printr-o fericită intuiție personală - concomitent lingvistică și prozodică. A dorit să fie prețuit în societatea înaltă, să fie iubit de cucoane, dar nu și-a închipuit nici o clipă că instrumentul poetic forjat în acest scop avea să folosească după el întregii literaturi române. Ingenuitatea cu care a procedat la această capitală reformă uimește cu adevărat abia astăzi. Nu a căutat faimă
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Simion sunt de un umor irezistibil. (Și, s-o recunoaștem, neașteptat la un critic de obicei atât de sobru.) Iată, de exemplu, cum sună Povestea poveștilor pe scurt: „Personajul central al povestirii nu-i nici țăranul nerușinat și negustoros, nici cucoana pofticioasă, nici popa care, până să-și dea seama, declanșează un mecanism infernal. Eroul acestei fabule negre este un produs câmpenesc pe care prozatorul îl numește o dată coșcogemite mascara, altă dată zdravănă bâzoetă, dar de cele mai multe ori îl numește cu
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
Dan.C.Mihăilescu (judecând după un articol precedent, eram convinși că a fost în concediu!) și Radu Cosașu. Paradoxul face ca textele cele mai serioase să fie cele scrise cu umor (de exemplu acela al lui Andrei Manolescu intitulat „Cinci cucoane vesele”: „Am povestit de curand cum pe unii indivizi, deschiderea granițelor i-a preschimbat din niște măgăruși provinciali într-un fel de scroafe globale”). Invers, adică, decât în „Cațavencii” și restul revistelor de umor. Nu citiți până la capăt rubrică „Cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
dată pe negustorul de provincie, sau plătește păcatele altuia. Oricum, în toate cazurile, cineva râde la urmă. Pe drept, sau pe nedrept. Alteori, aparențele rămân netulburate, ca-n Luna de miere. Dincolo de disperarea de-o secundă pe care o trăiesc cucoanele imprudente, musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai celebre, ținând de apele-ape ale caracterului - dacă se poate spune așa - moftangiilor sunt cele din Amici și
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
de euro cheltuite pentru această participare au fost în zadar. Câteva mii de români s-au trezit dimineața și s-au dus la muncă jumătate de an ca să plătească taxe acestui stat mizerabil care i-a cheltuit pentru ca o doamnă cucoană să aibă niște zeci de metri pătrați sub picioare. Câteva milioane de români au pierdut ocazia de a își avea cultura promovată din cauza unor incompetenți. Cristian Dinu îl găsește vinovat pe ministrul Culturii, pentru că a ucis "cultura unui loc de
Standul de carte al României de la Frankfurt, "un soi de grajd gol" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66143_a_67468]
-
a fost într-o vreme amic cu părinții mei. Una din soțiile sale, Sidonia Drăgușanu, a rămas foarte bună prietenă cu mama mea toată viața. Nu aveau nimic în comun - de la ideologie la reacții -, dar erau, vorba lui Miron, două „cucoane cumsecade". Amintirea cea mai amuzantă pe care o am despre „MeRePe" datează de pe la sfârșitul anilor '60, începutul anilor '70. La Teatrul din Brăila se montase o piesă a lui Miron. A invitat și oameni mai tineri. Cum pe atunci scriam
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
2.000 și 5.000 lei ca să nu le facă dosare penale pentru conducere sub influența alcoolului și învinuim un senator că a primit 50 de pui, a trimis un solicitant la prefect și a pus pile la angajare unei cucoane din partid? Pe bune, spuneți-mi că puteți mai mult..."
Ciutacu, suspiciuni față de arestările din mafia cărnii by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64720_a_66045]
-
al casei Vlahuță. Când venea i se punea la dispoziție camera, și într-o zi a pus doamna Vlahuță, păi bine, coane Iancule, de ce nu dai nimic la iveală, că lumea vrea să te citească, vrea să te știe - zice cucoana. El (Caragiale n.n.) avea gestul acesta, își trăgea ochelarii pe nas: Cucoană, eu nu pot să scriu, numai cum spunea Eminescu, «cu perdelele lăsate șed la masa mea de brad». Eu, dacă n-am masă de brad, nu pot să
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
într-o zi a pus doamna Vlahuță, păi bine, coane Iancule, de ce nu dai nimic la iveală, că lumea vrea să te citească, vrea să te știe - zice cucoana. El (Caragiale n.n.) avea gestul acesta, își trăgea ochelarii pe nas: Cucoană, eu nu pot să scriu, numai cum spunea Eminescu, «cu perdelele lăsate șed la masa mea de brad». Eu, dacă n-am masă de brad, nu pot să scriu. Doamna Vlahuță a luat-o ca bună. I-a luat o
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
-o ca bună. I-a luat o masă de brad, i-a instalat-o în camera oaspeților și, când a venit Caragiale: ia uite, coane Iancule, - uite masa de brad, uite cerneală, hârtie, toc, te închidem aici să scrii. Bine, cucoană. L-au închis pe Caragiale acolo și după 2-3 ore i-au bătut la ușă. Nu scrisese nimic, pe toată masa de brad era doar o picătură de cerneală și sub ea Caragiale a scris: «Toate meseriile necurate lasă pete
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
e tot făcutul...”. Temerea permanentă, în schițele și cronicile lui, că e vorba de oameni, că e vorba de societăți de amici, e aceea de naștere grea, după un precedent care ar îndreptăți-o. Mai niciodată nu se întâmplă. Și cucoana dlui Nae naște foarte ușor, și revista tinerilor de talent și inițiativă nu se naște așa de greu. Greul începe după aceea, când povestea ezită să mai continue. Nu aflăm ce s-a mai întâmplat cu acești copii așteptați cu
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
Desigur că în nici o clipă nu am ignorat diferențele dintre cei doi evocatori, dar felul de a vorbi al Conului Rache, misterul dispariției lui Gogu Nicolau și a consoartei sale, buna Elena Zaharescu, atâtea și atâtea pasaje din vorbirea unei cucoane de pe vremuri ca Masinca Drângeanu te duc la Brătescu- Voinești, mai sigur decât la oricare alt prozator român. Descoperirea scrisorilor lui Mateiu către Boicescu, așa de lipsite de reținere, adevărate modele de șarjă anti-moralistică, nu se poate să nu dea
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care străbătea generațiile venind de la un picnic de cucoane cu bandouri pe cap și domni cu guler de celuloid iar eu întrebându- mă dacă toată lumea va continua să rămână aici așa într-o conversație pe care pendula o înăbușea în inima încetinită, într-o după-amiază am dat peste ceașcă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
care el o cunoaște, se va vedea ce se va vedea. Ei bine, nu se va vedea! Versiunile integrale, necenzurate, le-am aruncat mai an. Nu cu vreun scop anume, doar ca să degajez. Doar pentru că, așa cum Lefter Popescu sparge, sparge, cucoană!, eu debarasez. Ce am aruncat aflu, când aflu, mai târziu. De o viață îi repet unui prieten că mi-a trimis odată o critică referitoare la o carte a mea, iar eu nu m-am supărat. Acum, revăzând scrisorile, o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
te însori cu o moldoveancă, căci mulți moscali veniți la noi din fundul Rusiei s-au lichit (lipit) de moldovenșele noastre, s-au însurat și au rămas la noi. ŤAșa ai să rămâi și măta la noiť, îmi spunea o cucoană moldoveancă, căreia i-am răspuns hotărât: Ťeu n-am să mă lichescť". "ŤPisă-te (de la pisati, a scrie), Avidii Dimitrievici, pe această cartocică (ilustrată)ť, mi-a spus altădată o doamnă, rugându-mă să mă iscălesc pe o ilustrată". Evident "că
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
cronometrându-le, cu toate că vine un timp când însemnările se răresc, până la a fi doar câteva presărate pe un an întreg, două degradări. Slăbiciunea biologică, lăsând urme în stima de sine, lipsa de milă pentru cum îmbătrânește, prin comparație cu unele cucoane mai vitale, teama de a nu fi lăsat în urmă ce-a dorit. A doua, care o ajută, să zic așa, pe prima, e prăbușirea unor instituții, la propriu, și la figurat. Alice Voinescu a creat o tradiție, niște instituții
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
vină din partea lui... și a venit: namila a dat din coadă și m-a poftit, cu scheunături jucăușe și gudurări prietenoase, în țarcul lui unde nu cred să mai fi intrat vreodată un copil. După mai bine de-o oră, cucoanele cafegioaice și-au adus aminte de mine și au început să mă caute. Aș, Mihăiță nicăieri. Grija s-a transformat în spaimă când nu m-au găsit nici în prima curte. "Dar dacă e la...?", atât a mai apucat să
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
cu aerul unei persoane depășite de evenimente, după care a făcut un semn de complicitate misterioasă ferestrei cu perdele de filet și a dispărut trîntind cu putere poarta după ea. Rîuri de apă cu argilă roșie coboară dinspre Warthe. Două cucoane cu fuste foarte strîmte au sărit de pe trotuar în plin curent și încearcă să iasă la liman gesticulînd, cu brațele în lături, ca pe sîrmă. Din pragul frizeriei un bărbat scund cu impermeabil, înconjurat de o ceată de tineri cu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
tipe blonde". Cristina se asigură în geamul unei vitrine că are gluga trasă pe ochi în așa fel încît să nu depășească nici un fir de păr. Nu se vede nicăieri vreo librărie. Stă lălîie, nehotărîtă în plină ploaie spre mila cucoanei de la tutungerie, care scoate capul, precaut, și-i spune: "Ai să răcești, domnișoară, cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea, iar un tutungiu, fără dinți și cu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
nicăieri vreo librărie. Stă lălîie, nehotărîtă în plină ploaie spre mila cucoanei de la tutungerie, care scoate capul, precaut, și-i spune: "Ai să răcești, domnișoară, cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea, iar un tutungiu, fără dinți și cu ochi de marionetă, apărut nu se știe de unde, mormăie reproșuri paterne ținînd capul aplecat pe un umăr. Cristina se apără zîmbind ("nu pățesc nimic și sandalele sînt de plastic
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
coerență de piesă într-un act, în care adăugirile Lianei Cozea par didascalii. Simetrice, discrete, eficiente. Așadar, ce ,umblă", aproape neschimbat, de la Jeni Acterian la Tia Șerbănescu, pe notele unui diapazon de doamne? Nemulțumirea. Nu, firește, cozeria măruntă, ca-ntre cucoane înfrînte de cine știe ce malumore, ci critica unui sine mereu neconform cu țintele lui. La Jeni Acterian, erau aceleași cu ambițiile unei generații. Cei mai importanți, cei mai cunoscuți dintre ei trec prin Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, închiși, ca
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
urma urmei, chiar Bubico, pentru a reveni la început, nu este decît o victimă inocentă a educației nepotrivite, la fel cu domnul Goe și cu atîți alți oameni. În locul lui era mai cu folos să fi fost aruncată pe geam cucoana, "mamița" care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, cîinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpînului pornind de la rasa și deprinderile
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
în trecut, existau călimări de mare calibru ca la noi în seculul 19, nemaivorbind de vechii cronicari, condiția pe-atunci fiind doar ca stăpânul neapărat s-o fi mierlit... (la urma urmei și Tacitus pățea la fel)... Dar ce face Cucoana noastră, Limba română?... Să luăm corupția, nu foarte mare, corupția de rutină, cum era ea tratată odinioară... Nu știu cum ar suna relatarea în ungurește, limbă mândră și expresivă, dar pe românește ar veni cam așa, - și rog președintele țării, cam dator
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
în altă parte. și într-adevăr, în ultima secțiune a plachetei, Duh, accentul moral devine explicit: "Biserici mari, cu scumpe policandre,/ În voi se-ascund atâtea necredinți,/ Doar pruncii vin, cu gesturi tandre/ și îngenunche-n rugăciuni fierbinți.// Puhavul domn, cucoana colorată,/ Se-opresc aici grăbiți, mirați;/ Biserici ai destule, urbe desfrânată,/ Dar sfinții tăi cu toții-s cocoșați.// Căci piatra sutelor de-altare,/ Pe temelii găunoase stă aici,/ Iisus, de-ar răsări de-odat' în zare,/ S-ar mânia și-ar șuiera
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]