1,114 matches
-
cerut o examinare în 1556 în prezența doctorului viceregelui care a constatat că toate organe interne sunt intacte și nu s-au folosit agenți speciali pentru aceasta. Mai mult, s-a cerut că doi iezuiți să facă o gaură în cufăr și să introducă degetele. Ele au fost acoperite de sânge care nu mirosea și era nestricat! Canonizarea s-a făcut în 1622, urmând ceea ce am putea numi “lucrarea” asupra trupului neatins. Astfel în 1614 brațul drept al Sfanțului e luat
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș picta frumoasă toamnă Într-o rochie de bal Însă sufletul mă-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
ți reproducă vorba cu vorba » (Nicu Eminovici: „ Însemnări din viața mea”-Colecția Maica Xenia Velizariu). Pasiunea tatălui său a aprins de timpuriu o altă pasiune a fiului pentru cărți; citite, adnotate, copiate ele sunt purtate de Eminescu prin lăzi, geamantane, cufere, în peregrinările din țară și străinătate. Fericită întâmplare, căci bibliotecă de la Ipotești a deschis orizonturi de curiozitate precoce. La Cernăuți, ne spune Theodor Ștefanelli, coleg și prieten cu poetul, ca «ne speriase cu puterea lui de asimilare a unor cărți
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Trandafira stătea în fața oglinzii și își aranja vălul de mireasă, când observă că are un ochi verde și unul albastru. Închise ochiul verde și se gândi la cât de bine ar prinde împărăției să mai aibă avuția care umpluse cândva cuferele din palat. Atunci se porni o ploaie din aur curat, iar bănuții începură să zornăie la picioarele oamenilor adunați pentru nuntă. Închise ochiul albastru și se gândi la cât de fericită ar fi fost să fie mama ei de față
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
minutul prevăzut de grafic. Îmi făceam probleme cu privire la felul în care urma să-i recunosc pe cei din echipa de la institut. Însă, când am zărit coborând din tren vreo trei indivizi, având asupra lor un teodolit, niște role și un cufăr mare de lemn și greu cât toate zilele, mi-am dat seama că nu puteau fi decât cei pe care-i așteptam eu. I-am salutat și am încercat să-i încălzesc cu câteva glume, căci afară se lăsase nu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
era, o, primăveri uitate! Așa mă doare și pe mine acum, plâng și-năutru, și pe dinafară, nici tata și nici via nu mai sunt, nici acea blândă, dulce primăvară. Și toate au rămas o amintire, le scot ca dintr-un cufăr vechi pe toate și le aștern în suflet întru pomenire, atâta cât mai sunt, cât inima va bate. Referință Bibliografică: La câmp (tatălui meu) / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016. Drepturi de
LA CÂMP (TATĂLUI MEU) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379012_a_380341]
-
și nu-și putea crede ochilor, la ce înălțimi zidiră meșterii acele minunate ornamente de pe tavan. Boieroaica îi mai zise o dată că-i cumpără toate pânzele. În acest scop îl invită într-o cameră, descuie și scoase ceva dintr-un cufăr și-i arătă o mulțime de bănet dintr-un săculeț. Numai zloți de aur și argint, dintre cei zimțați. Dar ea se grăbi să încuie cufărul la loc, apoi ieșiră din camera aceea. Boieroaica îi zise: - Văd că ești un
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
În acest scop îl invită într-o cameră, descuie și scoase ceva dintr-un cufăr și-i arătă o mulțime de bănet dintr-un săculeț. Numai zloți de aur și argint, dintre cei zimțați. Dar ea se grăbi să încuie cufărul la loc, apoi ieșiră din camera aceea. Boieroaica îi zise: - Văd că ești un băiat de ispravă, ești iscusit și harnic. Îmi place. Uite care va fi tocmeala noastră. Nu-ți voi plăti chiar de îndată pânzele pe care ți
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
disperare. Dar nici să se întoarcă în sat fără nicio lețcaie, după atâta muncă, iarăși nu-i convenea, ar fi pierdut-o pentru totdeauna pe draga lui Mona. Gândurile lui întunecate îl munceau zi și noapte. Îi răsări în minte cufărul cel plin cu bani al boieroaicei. Gândul că i-ar putea lua cu forța de acolo, odată sădit în mintea lui, tot creștea și creștea, până ce i-a întunecat cu totul judecata. Își făcuse un plan monstruos: va fura pur
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
i-ar putea lua cu forța de acolo, odată sădit în mintea lui, tot creștea și creștea, până ce i-a întunecat cu totul judecata. Își făcuse un plan monstruos: va fura pur și simplu banii care i se cuveneau din cufărul acela! Zis și făcut! Într-o noapte sinistră, pe când toată casa dormea iar afară era o negură întunecoasă și vreme de ploaie, Nerun se ridică din pat, căută în sertar o daltă potrivită, apoi se strecură afară în grădină. Acolo
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
dormea iar afară era o negură întunecoasă și vreme de ploaie, Nerun se ridică din pat, căută în sertar o daltă potrivită, apoi se strecură afară în grădină. Acolo, cu dalta, desfăcu încuietorile ferestrei de dinafara camerei unde se afla cufărul cu banii, pătrunse pe geam înăuntru, umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
în sertar o daltă potrivită, apoi se strecură afară în grădină. Acolo, cu dalta, desfăcu încuietorile ferestrei de dinafara camerei unde se afla cufărul cu banii, pătrunse pe geam înăuntru, umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân, încuie cufărul la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cufărul cu banii, pătrunse pe geam înăuntru, umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân, încuie cufărul la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și se făcu nevăzut afară pe geam. Nici câinii, nici slugile nu bănuiau măcar că se întâmplă ceva necurat prin conac la vremea aceea. Ajuns
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
umblă tiptil prin camera știută bine de el și căută cufărul, îi desfăcu legăturile cu aceeași daltă, puse mâna pe săculețul cel doldora de bani, deșertă cam o jumătate din ei înapoi în cufăr, își puse săculețul în sân, încuie cufărul la loc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și se făcu nevăzut afară pe geam. Nici câinii, nici slugile nu bănuiau măcar că se întâmplă ceva necurat prin conac la vremea aceea. Ajuns în grădină, sări peste poartă, iar când
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
îndulcești... Mă doare privirea ta de ger, În ochii mei ești un mister... Ești focul din sufletul meu, Mă arzi cu priviri de Zeu.... Mă doare slova ce o scriu Într-un jurnal îngălbenit - târziu; Păstrat cu taină într-un cufăr, Am pictat pe el un nufăr.... Mă doare sufletu-mi hoinar, Tu l-ai primit ca pe un dar.... I-ai făcut cu drag altar Ai uitat că suflet n-am.... Mă doare primăvara care vine, Când amintiri cad peste
DE DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379318_a_380647]
-
miriștea cosită de-un bunic. Mă-înțeapă paiul grâului ucis, Mă arde pâinea caldă, nedospită, Îmi plânge luna iulie din vis De când am fost mireasă mult iubită. Adun imagini, an de an, și doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin de fantome dragi și vechi amoruri, Nu regăsesc doar florile de nufăr. Dar regăsesc dulceața de caise, Fiartă încet, la foc domol, molcuț, Aroma ei rămasă-i azi în vise Ca și culoarea borcanului micuț. De multe ori, greu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în aur, apoi Pasărea Paradisului, prizonieră la Stăpânului Zmeilor, care vindeca cu cântecele ei orice boală și în cele din urmă, dintele de diamant al Fiarei Întunericului, cu care se putea descuia orice încuietoare, fie ea de poartă sau de cufăr. Auzind pretențiile împăratului, mulți dintre feciorii aceia făcură cale întoarsă în împărățiile lor, căci, oricât de frumoasă ar fi fost prințesa, mai dragă le era viața. Rămaseră să se întreacă Ador și încă doi feciori de împărat, feciorul Împăratului Negru
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
făcut nouă? -Imperiul vă oferă protecție și asistență în orice domeniu, ați uitat mărite tetrarh? -Oh! cum o să uit atenția magnificului Tiberius asupra supușilor săi de la marginea imperiului? Procuratorul Ponțiu Pilat îi zâmbi cu prefăcătorie. -Slujitorii mei au adus un cufăr în care am pus un dar, mărite procurator! spuse el bătând din palme. În clipa următoare ușile se deschiseră și patru sclavi pătrunseră în încăpere cărând o cutie de lemn învelită în piele. Tetrarhul le făcu semn să se apropie
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
râse el imperceptibil. Nu m-am îndoit niciodată de tăria aurului!” -Un mic dar din partea tetrarhului Irod Antipa! spuse el cu voce tare ! -Auri sacra fames! rosti procuratorul. Irod făcu un semn cu mâna și cei patru sclavi ieșiră cu tot cu cufărul lor. Slujitorii procuratorului veneau acum cu tăvile lor imense prin spatele celor doi punând pe masa dintre ei sortimente de mâncare și băutură. -Un suc de citrice, spuse Irod, iar slujitorul îi întinse îndată tava pe care se afla cupa
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
unei lumi ce nu se mai potrivește cu piesele noului puzzle. Agățați de fiecare speranță, rug, rugă, scenariul nu se mai respectă, actorii își pot continua drumul separării purtând aceleași măști, baricadați în buncarele fricii nici ei nu știu ce așteaptă... Deschizând cufărul cu vise piesa se rescrie la dorința actorilor din ochiul furtunii. Citește mai mult Nimic nu mai pare ce-a fost,nimic nu mai e în ordine,ne întrebăm unde oare ne-a fost să ajungemPierduți într-un spațiu fără
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
echilibrul în așteptarea unei lumice nu se mai potriveștecu piesele noului puzzle.Agățați de fiecare speranță, rug, rugă,scenariul nu se mai respectă,actorii își pot continua drumul separării purtând aceleași măști,baricadați în buncarele friciinici ei nu știu ce așteaptă...Deschizând cufărul cu vise piesa se rescriela dorința actorilor din ochiul furtunii.... XXXII. POARTA SPRE CER, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011. Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
întoarcere spre satul natal, după ce se asigură că slugile boieroaicei nu mai aveau cum să-l ajungă din urmă, se așeză, obosit, pe un butuc la o margine de pădure, și începu să socotească gologanii pe care îi sustrase din cufărul boieroaicei. Nu avea niciun fel de remușcare pentru fapta săvârșită. Socotea că erau banii munciți de el, promiși de atâta vreme, dar pe care avara boieroaică nu mai vroia nici în ruptul capului să-i mai dea. Ia să vedem
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
-ți mici și chipul blând. Ne așteptai serile, în amiaza mare Când veneam de la școală sau liceu În tindă cu pită caldă și mâncare Și bunătatea ta de la Dumnezeu Ne furișam adesea în odaie Unde aveai poze, amintiri, ,,doftorii,, În cufăr prosoape și ceva ,,straie,, Zestrea ta,... când noi eram copii Într-o batistă-n colț țineai bănuți Agoniseala ta pentru fiecare, Pentru zile negre...nu erau mulți Strânși de mâna ta cu sudoare Azi este atâta tristețe-n poartă La
DRAGA MEA BUNICĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373354_a_374683]
-
în iubire? Copacul se cunoaște după rod, ce fructe port eu oare-n palmă? Ce vise țin ascunse în năvod? Culese din grădina vieții, scăldate în caldură sau în zgribulite nopți, Câți mieji de cântec sunt în mine copți? Iau cufărul de stele și speranțe prinse-n plasă și-mi car poverile de adevăr în inimă și-n casă. (20.09.2014) Referință Bibliografică: Autoanaliză / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de
AUTOANALIZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373426_a_374755]
-
să se ridice”, la nivelul de înțelegere al Puilor de Om. Am convingerea că operele sale sunt îndrăgite de toți cei care se mai simt copii, indiferent de vârsta pământească. Cred că autoarea și-a ținut cuvintele, bine alese, în cufere de argint, ferecate, până s-au pârguit. Abia atunci le-a trezit la viață și le-a înșirat în cuceritoarele-i basme. Altfel, nu-mi explic cum, la doar a doua carte publicată, are atâta siguranță în scris, stăpânește foarte
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]