3,741 matches
-
o clipită se scriu prin fapte: unele alegând strălucirea curată, dăruiesc lumină mângâiere și pace și scapă de la pieire sufletele damnate altele cu inimi mușcate de voluptatea ispitelor șerpilor tentatori, se transformă-n lupi îmbrăcați în piele de oi se cufundă-n infern și se sting cu voluptate în oceanul amăgirilor. Referință Bibliografică: SFÂRȘITUL CALVARULUI / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SFÂRȘITUL CALVARULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464211829.html [Corola-blog/BlogPost/378975_a_380304]
-
pentru pădure, nu am încetat niciodată să mă gândesc la tine! - Vreau să îl înfrunt și să o salvez pe prințesă. - După ce te vei odihni, murmură Sânziana, mângâindu-l pe plete. Ionuț simți cum i se închid ochii și se cufundă în lumea viselor. Zâna își chemă suratele și, adunate în jurul flăcăului, începură să îngâne un descântec puternic. Imediat ce sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
chiar și capacitățile ei fizice și pentru care își cheltuia cea mai mare parte a energiei de care dispunea, problemele ciudate de sănătate care o hărțuiau ca urmare a stresului și a lipsei de odihnă, îi otrăveau viața și se cufunda tot mai mult în mocirla depresiei. Neștiind cum să scape de balastul emoțional care o sufoca uneori, se gândi să țină un jurnal. Era un suflet sensibil și când emoțiile nu mai încăpeau în inima ei, le transforma în versuri
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481805378.html [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ascultă-n liniște tăcerea Atât cât poți de mult, N-o întreba, nu îi răspunde, Ascult-o, și atât! Ascultă șoaptele nespuse Și vorbe nerostite, Când în tăcere te cufunzi Ca-n ape liniștite! Ascultă liniștea din stele Când blând lucesc în noapte, Cufundă-te-n tăcerea lor Ca-n ierburi aromate! Ascultă-n zori cum crește iarba Tăcută din pământ, Scăldată-n roua dimineții Din cer încet căzând! Ascultă
ASCULTĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1493151298.html [Corola-blog/BlogPost/374005_a_375334]
-
tăcerea Atât cât poți de mult, N-o întreba, nu îi răspunde, Ascult-o, și atât! Ascultă șoaptele nespuse Și vorbe nerostite, Când în tăcere te cufunzi Ca-n ape liniștite! Ascultă liniștea din stele Când blând lucesc în noapte, Cufundă-te-n tăcerea lor Ca-n ierburi aromate! Ascultă-n zori cum crește iarba Tăcută din pământ, Scăldată-n roua dimineții Din cer încet căzând! Ascultă vântul care tace Căci în tăcere se spun multe, Ca să-nțelegi ce ești de
ASCULTĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1493151298.html [Corola-blog/BlogPost/374005_a_375334]
-
de pe metope, de la descoperirea pe teritoriul țării a primului corn celtic, trecând apoi în revistă, cronologic, toți compozitorii români care scriseseră pagini muzicale- indiferent de gen -, consacrate unor evenimente istorice (prezentând și opera), până în zilele noastre (de atunci). M-am cufundat în munca de cercetare pentru a nu mai vedea nimic altceva în jurul meu. Am și dactilografiat lucrarea în 10 exemplare și, după ce m-am întors în presă, ani buni, echipa rămasă la bibliotecă s-a folosit de ea pentru a
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_nicio_societate_nu_poate_functiona_fara_buni_profesionisti_.html [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
Creația - timp și veșnicie, p. 77 - 84. [103] Christos Yannaras, Persoană și eros, traducere de Zenaida Luca, Editura Anastasia, 2000, p. 170 [104] Mircea Eliade dezvoltă ideea unui timp sfânt, sacru în care omul religios simte nevoia de a se cufunda periodic. Poate fi vorba de Ierusalimul ceresc spre care fiecare om religios gândește să-l dobândească din perspectiva mântuirii. Astfel timpul sacru face posibil celălalt timp, timpul istoric, durata profană a existenței omenești. A se vedea Mircea Eliade, Sacrul..., p.
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Ierusalimul_cel_pamantesc_si_ceresc_aflat_intre_istorie_si_eshatologie.html [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
care le rupeam cu teamă și smerenie ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
adagiului “solve et coagula”, el desface coagulările imperfecte ale sufletului, reducându-l la materia sa ... XXIX. DIALOG, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016. DIALOG În ochii tăi lumina e totdeauna caldă... Și sufletu-mi cufundă privirea, ca o nadă, În apa cea adâncă a sufletului tău... În clipa de tăcere ce am lăsat să cadă, E-o dulce veșnicie din care va să vadă, Speranța noastră, calea către noi... Cu pacea în gene, ca ramuri
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
ce astfel se confundă, De netăgăduit, cu cel din pieptul tău... ... răgaz pentru minunea ce-avem cu noi a duce, Cuprins de necuprins și-aceeași Sfântă Cruce! Citește mai mult DIALOGÎn ochii tăi lumina e totdeauna caldă...Și sufletu-mi cufundă privirea, ca o nadă,În apa cea adâncă a sufletului tău...În clipa de tăcere ce am lăsat să cadă,E-o dulce veșnicie din care va să vadă,Speranța noastră, calea către noi...Cu pacea în gene, ca ramuri
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... plouă mărunt, în rafale ... ploaia purifică.. cad stropi grei, se scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele și ispitele.. plouă ritmic un ritual de tobe
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ploua_camelia_constantin_1372577396.html [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
de Externe domnul Teodor Baconschi s-a terminat un interviu transmis pe TVRHD. Am ascultat minunate aprecieri asupra vieții narate de un „fost” politician cu pregătire teologică. Marcantă a fost afirmația că lumea virtuală în care, mai ales tineretul, se cufundă din ce în ce mai adânc, generează idoli care vin în contradicție cu Divinitatea. Fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o declară, crede în idolul său care poate fi Divinitatea, natura sau învățătorul acceptat ca îndrumător al vieții. De cele mai multe ori idolul
DIVINITATE SAU IDOL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1442224211.html [Corola-blog/BlogPost/347167_a_348496]
-
stil deja format, o siguranță a rostirii, expresivitate, nuanțare, folosirea iscusită și generoasă a mijloacelor de expresie artistică. Versurile curg limpede ca un „râu în lumina care-n suflet sapă” ( Am nevoie de tine). Doar iubind poeta se simte adânc cufundată în veghea divină. Și ca o contrapondere a liricii feminine, Alexandra Mihalache își revendică un destin androgin, rostind în locul bărbatului cuvinte de iubire în poeme tulburătoare. Ori, sunt mesajele pe care ar dori să le audă de la iubit: „Frumoasa mea
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
o Românie cu de toate nici cerul și nici pământul nu ne mai iartă! Și păsările s-au îmbolnăvit de atâta otravă doar pentru că nu cei curați introduc busuiocul în căldărușe. Privesc fix, pe nesăturate la leșiatice nădejdi m-aș cufunda într-o adâncă visare ca trezindu-ne rând pe rând să simțim o astfel de libertate ca o arcadă a...armoniei! Referință Bibliografică: Ca o arcadă a ... armoniei! / Dumitru K Negoiță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1462902650.html [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
ascunzi în mare Și valul care vine Te duce-n depărtare, Târziu în miez de noapte Vom asculta sirene Și cotropit de șoapte Te sărutam pe gene, Tăcuți ca două umbre Ce rătăcesc pe mare, Plecăm din locuri sumbre Ne cufundăm în zare, Și după rătăcire Vom reveni în zori, O noapte de iubire Ne-a transformat în sori. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Azi mă grăbesc spre tine / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2357, Anul VII, 14
AZI MĂ GRĂBESC SPRE TINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Versuri/Iubire/valer_popean_1497429037.html [Corola-blog/BlogPost/356111_a_357440]
-
te-ai depărtat și-ai dispărut; Căldura mâinii a rămas, o simt și nici iertare n-am cerut. Pe masa mea stă cartea de rugăciuni pe care mi-ai trimis; Când o deschid, te-aud cum le citești și mă cufund în vis. Măicuța mea, te rogi, ah, o viață-ntreagă a fost crezul tău, Să te ajute Dumnezeu ca să mă crești, cum azi mă rog și eu: Să fii iertată de păcat, pe care nu știu ca tu să-l
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_mamei_marin_voican_ghioroiu_1331219181.html [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
mai sunt multe uși zăvorâte de trecut pe care vom încerca să le indicăm în demersul nostru. Vom coborî la început într-o mare de singurătate. Umilința și izolarea. Când ești în lanțuri pe stradă și nimeni nu te ajută Cufundată într-un fotoliu verde, Laura M. vorbește despre sine ca și cum ar relata o scenă din Kill Bill. Aparenta ei detașare e, de fapt, un fel de a nu încărca cu povestea ei, de a nu șoca cu detaliile violențelor pe
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți by https://republica.ro/zm-a-legat-cu-un-lant-de-picior-si-m-a-scos-pe-strada-ca-pe-un-catelus-nu-s-a-bagat-nimeni-pana-cand-moartea [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
macabrul sunet, dăngănind într-o uimire Universul șterge urma tunetului recules, Nu râvnește la plăcere, nu râvnește la iubire, Nici măcar la o idee de-a se face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
abstracte linii ne-nțelese în mărime Era când un tânăr trist, când un fericit moșneag Ori iubit cu ochiul morții, ori sorbit de înălțime. Doar cărarea colbuită suflă-n urmă-i amintirea Ponegrindu-l înc-o dată mort în marile ruine Cufundat în amăgire ca să guste amăgirea, Mort din orice amintire, să rămână-nchis în sine. 24 Octombrie 2006 Referință Bibliografică: Moartea călătorului, Ioan Groșaru / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011. Drepturi de
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
catedrale gotice... Doar în Mexic, India și la Zidul Chinezesc n-am ajuns. Dar nici n-am dorit foarte tare. Am citit marile cărți, inclusiv Poemul lui Ghilgameș și Ramayana. Am frecventat texte ale marilor înțelepți și filozofi. M-am cufundat în istoria artelor, fizică atomică, cosmologie, psihologie și antropologie. Făcând filme despre Einstein, am învățat cu pasiune Teoria Relativității. Mi-a fost dat să înțeleg câte ceva esențial despre om și lume. Să-ți spun sincer, n-am urmărit reușite materiale
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_om_nebun_si_atat_de_om_roni_caciularu_1328390687.html [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
ascunde, privind către stele, Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte. Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de aur dansează pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1446458706.html [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
femeia din nou, văzându-l cum „calcă de două ori într-un loc”, cum obișnuiește ea să numească încetineala asta în mișcări a bărbatului său. Petre nu mai zise nimic. Se desprinse cu oarecare viuoiciune din locul unde rămăsese pironit, cufundat în contemplarea ospățului agitat al păsărilor, pătrunse în holul de la intrare, luă de pe băncuța special concepută, o găleată roșie de „plastic” aproape goală, ieși în curte, goli restul de apă la rădăcina unui butuc de vie și porni în grabă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SHĒNGCÚN Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tablou I (Scena pare o clepsidră cufundată în apă. Vitorio stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colț, o brichetă, un pachet de țigări pe jumate de
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_craciun_1405701081.html [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
ortacul. Cu el intrase în mină, cu el trebuia să iasă. - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
nou clipele alea fericite! Fericite? S-a scuturat, parcă cineva îi aruncase în cap o găleată de murdărie. Iar a oftat. Eh!.. Atunci nu-mi dădeam seama de amploarea păcatului în care mă aruncasem cu trup și suflet. Amândoi ne cufundaserăm într-o aventură pasională, fără să mai știm de noi și de ceilalți din jurul nostru. O aventură pasională, fără să ne gândim la consecințe. Și poate acesta era farmecul ei. N-ai timp să te gândești cât rău îți faci
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1484822715.html [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]