375 matches
-
înainte de a avea certitudinea că au într-adevăr de-a face cu Heracles în carne și oase, întors din lumea celor morți, toți se vor întreba dacă nu cumva e vorba despre o nălucire dintre cele ce tulbură visele. După cufundarea în lumea tenebrelor, eroul celebrează întoarcerea la lumină. Firește, această coborâre în bezna Infernului și această revenire la lumina zilei sunt de neconceput fără ajutorul zeilor, privilegiu de care se bucură din plin semizeul Heracles. Dar tot zeii sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acest sens, contrazicând violent imaginea unei „morți frumoase”, atât de asemănătoare cu somnul... Și totuși precumpănitoare rămâne aceasta din urmă, căci întregul ritual de îngropăciune oficiat mai înainte de Guiderius și Arviragus stă sub semnul unei stingeri liniștite, împăcate, aidoma unei cufundări în somn. O „moarte frumoasă”, un soi de adormire calmă și care n-ar putea avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a corpului: De strajă-i vor fi zânele, și viermii N-au să-l atingă 1. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu, o morgă (oare nu-i murise tatăl într-un azil de nebuni pentru că spusese adevărul?) și că nu există odihnă după cumplita oboseală a vieții și nu există evadare din temnița ei decât printr-o moarte eliberatoare, luminoasă, prin cufundarea într-un somn netulburat de vise, prin intrarea într-un spațiu nelocuit de fantome. Un spațiu liber de fantome? Dar asta înseamnă sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la moarte și la vise. Dacă mergem la teatru, o facem ca să pătrundem în vestibulul, în anticamera acelei morți provizorii care e somnul. Căci este vorba despre o Sărbătoare ce începe la lăsarea serii, Sărbătoarea cea mai solemnă, ultima dinaintea cufundării în ceva ce seamănă destul de bine cu funeraliile noastre viitoare. Când cortina se ridică, intrăm într-un loc unde se pregătesc înspăimântătoare simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Gabranus - râu în Dobrogea), cu rădăcină i.-e. *guebh- = „a cufunda” (cf. 45, p. 68). Și această ultimă soluție suferă din punct de vedere fonetic și, mai ales, semantic, nefiind foarte clară relația între vrăjitorul tip garabonciás și acțiunea de cufundare. în fine, mai trebuie menționat faptul că nu există încă un consens general privind etimologia termenului (z)/(s)grăbunță - consemnat și el, încă de la începutul secolului al XIX-lea, în aceleași valoroase 270 Ordine și Haos dicționare redactate de corifeii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și cu viitorul, care i se relevă sub formă de formule, imagini și metafore. Numai că această cufundare înlăuntrul său devine, la un moment dat, periculoasă. Ea îl îndepărtează de realitate. Îl face să fie altfel decât ceilalți. Îl împinge, cum spune Goga, să meargă pe căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pare atinsă de o sfîrșeală resemnată, al cărei efect asupra cititorului e de liniștire treptată. Citești cartea ca să te inițiezi într-o liniște interioară. De aceea, prima jumătate a volumului îți dă o senzație de parigorie, adică de mîngîiere prin cufundare într-o acalmie de duh. Principalul merit al autorului este că are fler în selectarea citatelor, în schimb, atunci cînd scrie cu mîna lui, spre a da liant fragmentelor, Paștina duce lipsa emoției înrîuririi, adică a fermentului de contaminare sufletească
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
ziua în care se născuse, nașterea sa amestecându-se în mintea ei cu furtuna cea mai sălbatică la care fusese martoră, cu sfârșitul foametei și cu miracolul argintiu al ploii. Acolo, în mijlocul haosului, chipul fiului ei exprima o seninătate rară, cufundarea într-o lume diferită de cea în care se născuse. Gătea doar pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei, căci judecata lui era singura în care Kulfi avea încredere. Muncea aproape toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pâraie. Fântâni arteziene și soarele născând curcubee în pulberea udă. Fascinante flori de gheață, povești întregi scrise pe geamul de la dormitor. N-am știut să fac altceva decât să privesc. Joaca s-a rezumat la împroșcări dătătoare de zâmbet și cufundări leneșe. Pentru William Pye (www.williampye. comă însă, apa nu e un element manipulat doar de natură. Precum șamanii, el o transformă în ploi, în izvoare, o taie ca pe un calup de unt moale, o curge și o prelinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ei“. La fel ca și în pădurea lui Zarathustra, în Cafeneaua Pas-Parol Dumnezeu a murit și, odată cu moartea lui, totul pare a fi permis. În acest moment, al morții lui Dumnezeu, apare spaima, acea spaimă kafkiană care sfârșește printr-o cufundare în angoasa absurdă. Dar în romanul lui Matei Vișniec nu este vorba doar despre „o conspirație lăuntrică“ împotriva propriei tale persoane, ca în cazul lui Kafka, ci despre o frică ce vine mai mult din exterior, din lume, din realitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în interior“. Acțiunea romanului pendulează între două lumi: lumea imaginară, cea a călătoriilor omului interior, și lumea reală, lumea medicilor londonezi care experimentează fel de fel de medicamente pentru a-l „vindeca“ pe profesorul Watkins. Această vindecare nu înseamnă decât cufundarea în somn și în uitare, renunțarea la o lume fascinantă. Pacientul lui Doris Lessing este pe rând Odiseu, Iason, Iona, Ulise, rătăcind pe apă și pe uscat, coborând în adâncuri pe spinarea unui delfin sau zburând prin văzduh încălecat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la catedra de matematici elementare și geometrie descriptivă. Începe să iasă de sub tutela profesorului G. Țițeica și să capete "o conștiință mai clară a limitelor proprii", datorîndu-și "re- găsirea" de sine, după cum singur ține s-o spună într-un rând, "cufundării în opera lui Gauss, Reimann și Klein", ca și unui "contact mai strâns cu lumea matematică germană". 1934 Ia parte la un congres internațional de matematică la Praga, unde se împrietenește cu Wilhelm Blaschke, și apoi la altul la Pyrmont
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de muncă și adâncire. Așadar fixez 1933 ca dată a unei mai complete aclimatizări matematice, a apariției unei conștiințe mai clare a limitelor proprii. Ea urmează lichidării din 1930 a trecutului meu literar (1919-1930). Această regăsire de mine-însumi o datorez cufundării în opera lui Gauss, Riemann și Klein, a "marei tradiții", întărită prin șederi repetate, între 1934-'38, în Göttingen și printr-un contact susținut cu lumea matematică germană. Personal mă consider un reprezentant al programului de la Erlangen, al acestei mișcări
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neștiutori nedumerire: Geometria textilă, Geometria nodurilor, Geometria cosițelor. Ar fi greșit să vedem aici sterile jocuri de diletanți, cum ne-au obișnuit unele din revistele noastre de matematice elementare. Aceste titluri dovedesc, în afară de oricare maliție iscusită de gnomi germanici, o cufundare a spiritului de cercetare în izvoarele lui prime și vii: în datele simple ale intuiției. Se știe mai puțin că d. Wilhelm Blaschke e și un scriitor original. Biografiile lui Sophus Lie, lui Mocblus și E. Laguerre de la sfârșitul volumului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al cărei autor îl osândește la moarte pe cititorul ei? Soluția întrezărită în final este să-l readucă pe meleagurile natale din Țara Bascilor, în a căror parte franceză își consuma exilul și Unamuno, și unde murirea apare ca o cufundare în apele interioare ce subîntind universul familiar, dominat de nostalgia originilor. Personajul-cititor revine, așadar, fugind de dispariția la care-l osândește orice lectură (cu atât mai mult lectura Cărții Lumii, la al cărei ultim cuvânt nu vom ajunge, aici, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este ea însăși o viață". Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia, este sensul poeziei vieții, iar pentru Novalis, cufundarea mistică în misterul infinit al nopții. Baudelaire consideră că sensul vieții este confundarea cu natura prin multiplele corespunderi ale senzațiilor culori, cânt, parfumuri, voci tainice. Poezia purifică o lume de noroi precum cea a Parisului Tu m'a donné ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață nici simțire ". Această idee a dizolvării în natură este dezvoltată în poemul Infinitul, unde ea conduce finalmente la cufundarea poetului într-o nemărginire mobilă, în care își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: "Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eu îi zic benzină și, dintr-un minim self respect, continui să nu mă otrăvesc cu ea) și de douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ustensile grotești dintr-o disperare tot mai abstractă. În spatele meu, Vaughan continua să stea sprijinit de ușă. Pentru prima oară de când îl întâlnisem, corpul lui se afla într-o stare de complet repaus, mișcările-i maniace fiind cumva calmate de cufundarea mea în albumul său. Am întors paginile următoare. Vaughan alcătuise un dosar fotografic elaborat al tinerei femei. Bănuiam că dăduse din întâmplare peste accidentul ei la câteva minute după ce Gabrielle derapase și intrase în spatele autobuzului liniilor aeriene. Chipurile alarmate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ajunge în sine, un a pune stăpânire pe sine, un a se spori pe sine și un a se bucura de sine, se întâmplă așadar și că, în auto-simțirea și auto-îndurarea sa, suferința subiectivității este în mod identic bucuria sa, cufundarea în propria ființă, uniunea și comuniunea cu ea în transparența afectivității sale. Viața în auto-afectarea sa în auto-simțire și auto-îndurare este în esență afectivitate, însă afectivitatea nu este nici o stare, nici o tonalitate definită și fixă. Ea este istorialul Absolutului, maniera
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
insuportabil zdrăngănit de drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În cele din urmă, la ordinul Doctorului, amenințat de pericolul de a-mi ruina toate capacitățile intelectuale și trupești și de a-mi distruge sănătatea, Împotriva voinței mele, dar cu hotărâre, am renunțat. Mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
recunoască și să-i asigure o protecție divină, copiii și oamenii maturi, când sânt bolnavi, sânt așezați pe pământ și uneori chiar îngropați. Ritul echivalează cu o nouă naștere. Îngroparea simbolică, parțială sau totală, are aceeași valoare magico-religioasă ca și cufundarea în apă, botezul. Bolnavul este regenerat, se naște încă o dată. La fel se procedează pentru iertarea unui păcat sau pentru vindecarea unei boli a minții (aceasta din urmă prezentând pentru colectivitate un pericol la fel de mare ca și crima ori boala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mele vârste de patru ani a fost confruntată cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci și șapte, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mi s-a administrat un șoc teribil de fortifiant. Supus parcă unui al doilea botez, mai cucernic decât cufundarea capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă daurească. Ridica doar din umeri, atentă la cine știe ce cufundări. O priveam încordat, gândindu-mă dacă face să-i spun. Și ce să-i fi spus? Ce rost mai are să-i spui unei femei, după aproape douăzeci de ani, că ai fost amețit de ea și nu ai știut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]