2,852 matches
-
masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grâu, de abatele Galliani. Așa mi‑a venit ideea unui dialog Între vii și morți, având ca temă politica contemporană. Într‑o seară, plimbându‑mă pe malul râului, aproape de Podul regal, cugetu‑mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să‑o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gând: Machiavelli! Montesquieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întâmplările Întocmai cum s‑ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într‑o nebulozitate În care lucrurile vor dobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcut și el un gest atât de mărunt? știa și că, dacă era ceva de spus, trebuia s-o facă numaidecât, altfel pierdea prilejul. Două, trei, patru, cinci secunde. Momentul s-a dus. Adam n-a resimțit vreo mustrare de cuget. Acum, pentru că mo mentul trecuse, nici măcar nu i se părea că ar fi făcut ceva rău. Karl i-a luat prosopul de pe cap și i l-a pus În jurul umerilor, lăsându-l să-i cadă În jur ca o mantie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și păreau a fi plini de roua recunoștinței, atât de mult apreciase expunerea lui Alexe. Acum, dacă era să se gândească la soții Alexe, murmura împietrită CÂRTITORII și își masca ușorul sentiment de jenă, o oarecare alterare a propriului său cuget, o dereglare de-o clipă numai, după care totul reintra în normal, se scutura de ei ca de o conștiință prea sâcâitoare ce nu-ți dă voie nici măcar să respiri. Dar atunci când era atât de tânără și soții Alexe exercitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă drumul șopârlelor, te face să înțelegi că urcușul lor cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le e greu să mai discearnă ceva și-l cred un neînțeles, un ultragiat, bietul om spun ei, trece prin atâtea neplăceri, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alta decât umbra mea. Ciudat, visul se destramă cu o nouă atingere de compresă. O lume paralelă poate exista, cu siguranță, dar păstrând doar marele BINE și atunci ea ar fi, desigur, minunată. Alina Moise, clasa a VI-a C CUGET Să nu-mi închideți visul, cât timp nu i-am pus aripi! Să nu mi-l furați, atât cât nu l-am prins în mâini și nu l-am lăsat eu să alerge prin viață! Știu, știu că e doar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că au rămas daci liberi În cuget și simțiri chiar și după ocupația romană, grație Însușirii lor de căpetenie: mândria. Oameni cu frica lui Zalmoxis mai Întâi și a lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prea intello pentru mine". Mi-a luat ironia drept compliment. Și ce texte avea-n el Genosse! Pe prima foaie sta scris: "Important e să-ți nu-ți reproșezi MORAL nimic". Apoi, își asigura cititorii că-și scrie cugetatele cu cuget curat. Pe cine a vrut să prostească, a prostit. Din fesenar în pedeserel, din pedeserel în pesedel, s-a rostuit diplomat. S-a dus-întors peste mări și țări. Nu și-o fi propus niciodată să scape de-un partid sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ioan Alexandru, Ion Băieșu, Augustin Buzura, Ion Lăncrănjan, Adrian Marino, Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Tudor Popescu, Valentin Silvestru, Eugen Simion, Mircea Zaciu, umoristul (minor) metamorfozat în autor de interviuri le pune întrebări de un sentimentalism ieftin: „... sunteți prin obârșie, prin cuget și simțire, atât de aproape de Transilvania, de acel dor mistuitor care-l cutreieră de veacuri și se cheamă Murășul. Ce faceți dumneavoastră aproape de o viață la București?“ „60 de ani e nu numai o vârstă, ci și o viață! Acum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și lansându-se în tirade răsunătoare, asemănătoare pe alocuri cu discursurile lui Cațavencu: „Trecem prin Burebista, prin Decebal, prin Glad, / Prin Mircea, prin Corvinul, prin Ștefan și Mihai! / Ne-au fost toți Voievozii și Tudorii răsad / Spre creșterea Unirii din cuget și din grai. Noi, cei veniți prin vreme de două mii de ani, / Cu vârsta-ne solară din flori ne întrupăm, / Sub nimbul libertății să rămânem titani! / Și noi și fiii noștri! Jurăm! Jurăm! Jurăm!“ În sfârșit, versurile scrise la comandă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mândrie omenească deoarece a reușit să păcălească pe draci și s-a ridicat deasupra nevoilor.“ „În evoluția ei istorică fiecare literatură națională este jalonată de puncte nodale (ani, cărți, autori).“ „Fastul și viermuiala biologică deformează trupul și sufletul și încătușează cugetul și spiritul.“ „Opera spirituală este rezultatul unei activități spirituale subiective ample. Activitatea spirituală e unică, dar modurile ei de exprimare sunt fundamental diferite.“ Nu-i așa că exact așa stau lucrurile? Cine l-ar putea contrazice pe Ionel Popa? Trecea fanfara
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altei ere poetice sună straniu atunci când autorul îl folosește pentru a incrimina Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși; / S-a dus Securitatea și nu mai sunt în țară ruși: / dar încă păstrăm teamă și-n cugete avem dureri, / Ca oarbă moștenire din sila anilor mizeri.“ Securitatea ne pândea... în taină! Poetică Securitate! Nu ne mai rămâne decât să ne-o imaginăm poleită, noaptea, de lumina Lunii... În aceiași termeni este evocat comunismul însuși: „A fost în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale, îmi mai ascult pentru ultima dată inima, cugetul mă îndeamnă să-mi iau bănuții și să plec. Inima, ehei inima, ți-am spus eu odată, te știe de pe când învăța să numere pe sărite. Gata, nu dai pe nimeni afară, la gater cu ei. Vezi, miercuri am comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iar tovarășa madam n-a fost decât un mezelic neînsemnat, aproape trecut cu vederea de către salariați. ... Și iată că vremurile și vremea au trecut ca și cum nici n-ar fi fost, iar purtătorii de rele se plimbă liniștiți ca și cum ar avea cugetul și mâinile curate. Ba mai mult, unii și-au potrivit masca democrată și se înghesuie la butoane, profitând de vălmășagul creat de Revoluție. * * * Domnul 512, vizibil obosit de efortul povestirii și de sentimentele retrăite în timpul acesteia, cu fața în broboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-a întărit convingerea că feciorul-doctor, desigur, nici măcar nu i-a spus în ce a constat suferința acestuia. Și nici despre pericolul care-l păștea... Deocamdată, te-ai vindecat numai la trup, bădie! Dar dumneata trebuie să-ți tratezi și cugetul... Prin urmare, conținutul plicului pe care văd că-l ai gata pregătit îl donezi, cu chitanță pe numele meu, Casei de Copii de la Burdujeni. Iar apoi, lunar, să-i ajuți cu câte una mie lei, tot pe bază de chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vremuri. Urmează și alte timpuri grele... Pentru a le depăși, avem nevoie de oameni tineri în conducere, fără peceți ale trecutului, foștii să mai facă loc celor curați, neunși cu tot felul de alifii pe dinafară și pe dinăuntru, cu cugete curate și cu școală multă... Eu aș zice că ar fi bun un inginer și doi gospodari tineri de-ai noștri pe lângă el, cu dragoste de sat și de oameni. Așa să faceți, dragii mei! Iar pe mine lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-a auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și școala nu sunt despărțite, ba, dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 1 Rațiunea supremă pe lume (în limba latină). 38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]