2,007 matches
-
de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui după relaxarea zgomotoasă a verii. Un nou început, pentru natură, pentru oameni. Școlile își redeschiseseră
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
mai avea și calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar și discreție și modestie ieșite din comun, care îți inspirau foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile eterne ale spiritualității noastre romănești și ortodoxe!... Cugetând la activitatea și la personalitatea Înaltpreasfinției sale, care este foarte bine conturată și cât se poate de autentică și de firească, mă gândesc la darul omului providențial cu care l-a înzestrat Creatorul și Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
doar e sâmbătă! Pa-a...„ „ Îl redactezi singur și vii să-l corectăm?„ „Da, redactez eu!„ Și uite așa rămân să reflectez asupra infinitului ce se dilată în fiecare secundă... până mâine când cine știe la ce altceva voi mai cugeta!. Florica Patan Alba Iulia, 24 februarie, 2017 Referință Bibliografică: UNIVERSUL... LA DREPT VORBIND / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UNIVERSUL... LA DREPT VORBIND de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383511_a_384840]
-
singurătatea camerei din casa unde de curând își găsise adăpost, după ce părăsise domiciliul conjugal și ele nu făceau altceva decât să țină la distanță somnul ce ar fi fost o binecuvântare după multe nopți zbuciumate. Se strădui să nu mai cugete și să se lase îmbrățișată de brațele lui Morfeu, însă gândurile năvăleau roiuri, împânzindui mintea. Partea bună era că totuși gândurile erau calme și senine de această dată. Se eliberase de zbuciumul furtunilor din sufetul său de dinaintea plecării. Era o
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
lupii, spumegă la gură. Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate, Fură vise, inimi și se cred ca zeii, Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate! Stai acolo frate... urcă-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la apus Când e lună plină dă-ne ,,floare-albastră'', Lor să l-i te-arăți când se-adună-n haită Să-și împartă prada hămesiți de vers, Strălucirea ta... ochii să le scoată
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, iar zâmbetul să se cuibărească prin ridul frunții. 17 Aprilie
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
lupii, spumega la gură. Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate, Fură vise, inimi și se cred că zeii, Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate! Stai acolo frate... urcă-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la ... Citește mai mult Scrisoare către EminescuAna PodaruDe-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă,Cum arată gloata de uzurpatori...Epigoni frustrați ce îngroașă turmă,Ți-ai dori să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
lupii, spumega la gură.Tu nu știi că fură?!... fură tot mișeii, Suflete curate, versuri fermecate,Fură vise, inimi și se cred că zeii,Sunt tâlhari, Emine, te lovesc în spate!Stai acolo frate... urcă-te mai sus...Prin luceferi cugeți la durerea nostră,Să ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce ești plină de hâr, Domnul este cu tine. Binecuvântata ești tu între femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Mărie, căci ai aflat hâr la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
somnul rațiunii sau orbirea ce face să nu se discearnă esențialul, pentru ca omul să fie ființă întreagă. Prin Punțile de lumină, scriitoarea Mariana Cristescu înmulțește, la Târgu-Mureș, binele spiritual. Îi simt autoarei gândul parcă venind din meditațiile Monahului de la Rohia. Cugeta părintele și cărturarul Nicolae Steinhardt: „Oamenii răi, tiranii, propaganda ideilor rele caută să încurce lucrurile, să le ieie așa încât secundarul și principalul să se amestece și ochiul omului să nu mai poată desprinde limpede ceea ce este esențial.” Spiritele mari, conchide
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
Ranisstorum. Tabăra militară a împăratului Traian de la Zlatna. „Istoria cugetă - deși încet, însă sigur și just” , M. Eminescu. Zlatna, așezată sub zidurile de cremene a Țării Moților, dăruită de Dumnezeu cu măreția pădurilor din hotarele sale, cu metale nobile din străfunduri de stâncă, de-o vârstă cu munții săi, părtaș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
Însă generațiunea ce crește (generația tânără de azi-n.n.) are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generațiune, ce se înțelege pe sine însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii contra lui”/..../ „O întrunire /.../ar putea să constituie și altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru și că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
faza sta intru în trepidaj! Bă, nu se poate! Păi, atunci de ce mai trăiesc!? În consecință, ratez marea oportunitate de a-i stâlci mecla Marcelei fără riscuri, ba chiar mă gândesc, de-a dreptul înduioșat, că dacă stau eu să cuget mai bine, dă ea, dar cu milă și tot ea îmi pune borș rece dimineața să mă dreg. Băi, dă-o-n-colo de treabă, nu-mi las eu credința mea strămoșească pentru niște chestii care dacă stau să mă gândesc s-ar
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
asemenea, mai avea și calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreție și modestie ieșite din comun care îți inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile autentice și eterne ale spiritualității noastre romănești și ortodoxe... Cugetând la activitatea și la personalitatea Înaltpreasfinției Sale, care este foarte bine conturată și cât se poate de autentică și de firească, mă gândesc la darul omului providențial cu care l-a înzestrat Creatorul și Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
până și a celor imposibile altundeva). Capacitatea unor compatrioți de-ai noștri de a fura pălăria celorlalți, adică de a-i păcăli pur și simplu, și a dovedi că mulți dintre noi nu simt cu propria lor inimă și nu cugetă cu propriul lor cap s-a arătat din momentul în care a reapărut în spațiul românesc ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului pusă în circulație în societatea românească în anii 20 ai secolului trecut, de eroii Primului Război Mondial care au voit ca
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
și monotonă a celor șapte grupuri de rafturi, În modul În care erau poziționate unele față de altele sau poate În situarea, Într-un anume fel ori Într-un anume raport cu ansamblul, chiar a mesei goale la care stăteam și cugetam, se afla capătul firului ce ducea la țintă. Dar unde? Potențial, exista o infinitate de astfel de puncte de pornire. Și un număr practic incomensurabil de locuri egal-posibile unde niște hârtii se puteau pierde În mulțimea descurajantă a altor mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești - răspunse Metodiu. Dar eu așa cuget, că îi fi fost și matale tânăr odată și-ai cunoscut poate floarea păcatului. La vorbele acestea, Mârzac zâmbi amar și, drept răspuns, își arătă umărul stâng pe care erau tatuate cuvintele: IULIȘKA, MOHACI, 1526. Episodul 6 CE MAI DISCUTAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede! — Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a vițiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a vițiului și simțind în ele o certă tulburare - spuse cu același surâs fin Barzovie - mă gândeam cât de schimbătoare sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
niciodată să se bucure de nurii unei asemenea ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia aici, pe valuri, bag de seamă că și dumneata, care ești Domnul meu, te clatini la fel ca mine. Uită-te la noi: ne clătinăm amândoi și nimeni nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
închină Metodiu, făcându-și cruce. — Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul 124 O PERECHE FERICITĂ Mult ar fi rămas Iovănuț pe gânduri, cugetând la cele rostite de înțeleapta doamnă Potoțki, dacă în clipele acelea somptuoasele uși de Lipsca ale salonului gazdei nu s-ar fi deschis cu sfială, lăsând să apară în cadrul lor - cine? întrebăm noi, atenți la retorica suspansului, despre care noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni o paște bătrânețea, „acest șoarece care roade verbul a fi”, cum se exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește de existența lui Dumnezeu, cugetă: iar dacă el cugetă, există; există, de acest fapt nu se îndoiește; dar dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește de existența lui Dumnezeu, cugetă: iar dacă el cugetă, există; există, de acest fapt nu se îndoiește; dar dacă nu se îndoiește, nu cugetă, și dacă nu cugetă, nu există; iar dacă nu există, cum poate să se mai îndoiască de existența lui Dumnezeu? Zbignew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește de existența lui Dumnezeu, cugetă: iar dacă el cugetă, există; există, de acest fapt nu se îndoiește; dar dacă nu se îndoiește, nu cugetă, și dacă nu cugetă, nu există; iar dacă nu există, cum poate să se mai îndoiască de existența lui Dumnezeu? Zbignew se gândea, ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]