1,813 matches
-
tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase hotărârea de a pleca, dar
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
aproape că nu bătea vântul, nu trebuiau să se oprească, trebuiau să meargă mai departe. Nu era o vită, era un om, poate că aceia erau oameni, acolo, pe șine, care putrezeau și duhneau. Deținuți, cine altcineva s-ar fi cuibărit, îmbrăcat atât de subțire, pe sub crengi? Un evadat. Poate era unul dintre transporturile către Pölitz, prin care se aduceau forțe de muncă noi. De când începuse războiul se producea prea puțin combustibil, lipsea mâna de lucru, erau luați prizonierii, încărcați și
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
de doctorul d’Altavilla, pentru aflarea adevărului. Atmosfera este neliniștitoare, stranie: intrând în biblioteca lui Pietro, Thomas pătrunde în universul unui astrolog, apoi în cămăruța secretă unde se retrăgea, neștiut de nimeni, ca să practice magia! Ni-l imaginăm pe Pietro cuibărit într-o odăiță ferită, unde îi invoca pe demonii planetari (în scopuri bune, desigur). Ce magie poate fi mai puternică decât tinerețea, cultura, bogăția, frumusețea, știința, iubirea (urmează a se căsători cu aleasa inimii, precum IPC)? Pietro deține toate aceste
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
a cărui umbră fi-va-n veci lumină. Înserarea De ieri, de astăzi, ceasul înserării e unul singur, greu de conceput. Un limpede cleștar, stingher și mut, inaccesibil vremii și uitării. Se-așterne-ncet eterna înserare și-apoi în tainic cer se cuibărește. În cerul-acela spada își găsește loc hărăzit, și iazul, fiecare, precum ne-nvață-n nouă cărți Plotin, aidoma fiind cu arhetipul. Se-nșiruie viața după chipul și-asemănarea unui ce divin. Se-aștern lin roșii umbre de-nserare ieri, astăzi
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
tricoul cu dungi albastre și albe. Iar el îi va spune cât de mult îi amintește acest colț din Bruxelles de cartierul latin din Paris. Vor asculta un ghitarist cerșind la intersecția cu galeria Saint- Hubert și ea își va cuibări mâna într-a lui; vor fi fericiți. După aceea, vor hălădui la-ntâmplare pe străzi ca să găsească fereastra odăii în care Verlain trăsese asupra lui Rimbaud. „Doi mari poeți”, îi va explica și-i va recita câteva versuri din memorie
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
nu mai puțin Vila-Matas și Kafka). El însuși scriitor, Montano își propune să salveze „literatura reală, cea adevărată” și „durabilă” amenințată cu moartea de exponenții unei literaturi aparente, perisabile, aservite intereselor mercantile, care dirijează o halucinantă, kafkiană, invazie a cârtițelor cuibărite în muntele insulei Pico din Arhipelagul Azorelor. Invocată ca o formulă magică într-un ritual, Praga este metaforic oaza literaturii autentice, pentru Enrique Vila-Matas ea înseamnă Kafka, reperul axiologic care impune și implicit invalidează. Tot la Praga își trimisese autorul
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
din tine, Obosit și-ntors în pace, Din adânc tăcerea vine Și-n uitare se preface; Numai gândul vrea să scape Și, visând s-ajungă floare, Cheamă vremea dintre ape Și începe s-o măsoare Păcatul schimbării În ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat, la fel de firesc ca o nevoie minimalistă a organismului." (p. 124); Nu mai țin minte decât senzația aceea de cuibăreală în adâncitura palmei lui puțin umezite de sudoare și surescitare. Mi se cuibăriseră în straturile pielii iubirea care mi se scursese prin unghii și neliniștea care îmi invadase neuronii la gândul că aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind linia stilistică a romanului, e greu să mai râdem din toată
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
către soare, cu zumzăit de albine în corcodușii care-mi înconjoară balconul cu învăluiri înmiresmate de mirese și - cel puțin în cartierul meu - cu matinalele, neobositele, uimitoarele cîntece ale mierloilor, ale prigorilor, ale guguștiucilor și-ale vrăbiilor gata, cu toatele, de cuibărit...
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și-n felul acesta înțeleg că s-a terminat. Punctul de plecare al oricărei cărți îl reprezintă întotdeauna ceva real, nu e deloc ficțiune, e o străfulgerare a unei senzații, o amintire, cuvintele cuiva, o întâmplare care mi s-a cuibărit undeva adânc în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez din capul locului un traiect narativ, ba chiar cu personajul principal urmăresc acțiunea până la
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
locurile împădurite pe care le descoperiseră de-a lungul rîului; dar patul, cu lacurile, cerurile și munții lui era atît de impresionant, de serios, încît o speria. - Ți-e rece, sau ce-i cu tine? a întrebat-o. S-a cuibărit în el; ar fi vrut să treacă prin el. - Nu-i nimic; m-a străbătut un fior. Pe urmă, desprinzîndu-se de pieptul lui: - Spune-mi că mă iubești. - Ți-am spus-o. - Nu, nu. Nu mi-ai spus-o. Am
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
neîncrezător, la câțiva pași de mine. Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt, până În curte, ca să vadă ce mai fac. Cred că venea cu gândul să mă certe fiindcă uitasem de el, dar, după ce dădea cu ochii de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
el, toate răutățile lui la timpul prezent. Asta e până la urmă pedeapsa care se acutizează În timp. IMAGINEA A CINCEA Eu nu mai privesc Înapoi și numai el găsește paralelipipedul de ură, gri, urât, de piatră, de pământ, și se cuibărește acolo ca Într-o colibă. Își face casă În ura pe care eu am părăsit-o, În ura la care eu am renunțat. Ura a fost un trup pentru mine la care eu m-am desprins și În care am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
intituleze autobiografia „Amintiri conjecturale” ca un omagiu adus lui Borges. Prin analogie cu conjectura practicată de Borges ca alternativă a ipotezei științifice pentru a recupera imaginaț ia și fantezia, „însemnările” sale sunt „reconstrucții literare pornind de la câteva firișoare de nisip cuibărite într-un catastif al trecutului pe care mă străduiesc să le transform în perle de cultură, artificiale dacă trebuie”. Că nici literatura memorialistică nu este liberă de ficțiune ne convinge și Gabriel García Márquez. Viața, a afirmat el cu diverse
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi Iubito, sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi? E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?... Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
ÎN TINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E nefirească pace-n gânduri, Doar lacrimi se preling pe lut Și lasă-n urma noi intrânduri Tăcerilor cu drum pierdut. Mă cuibăresc în vis, mi-e bine, Zbateri de gene -geamăt mut- Dezleagă poarta, iar senine Cărări pierd ivărul căzut. Cern nerăbdarea-n nelumine, Să scap de-atâta rău durut. Chiar daca mor, renasc în tine Cu fiecare nou sărut. *** Referință Bibliografică: Renasc
RENASC ÎN TINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373788_a_375117]
-
o leoaică. ( cum văzusem eu că sar leoaicele cănd le aruncam pufuleți la Grădina Zoologică ) Venea fuga și mă lua în brațe, neștiind cum să mă împace mai repede, să mă facă să nu mai plăng. Eu atâta așteptam, mă cuibăream la piptul ei călduț și incepeam să-l privesc pe Taty ironic, făcându-i necaz că nu poate fi El în locul meu. N-ai minte nici cât un copil, continua Mamy atacul furibund. După ce că nu faci nimic toată ziua, cel
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
promiți? Promit, stigam eu. Si mulțumit că pe Mamy am rezolvat-o, treceam la subiectul numarul doi, Taty. Îl așteptam să se dezbrace de hainele de stradă să își ia halatul de casă și după ce se așeza în fotoliu, mă cuibăream lângă el. Și, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat între noi începeam să tatonez terenul, să văd cum stăm. Ai zis că îmi aduci un SLR, începeam eu intrând direct în subiect. Ce să-ți aduc? Se făcea Taty
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNTR-O LACRIMA DE TOAMNĂ Printre rânduri rătăcesc în fiecare zi cu tine Amintiri flamande se prind în părul meu, Clipe de dor, vise se cuibăresc în mine În nopțile stinghere cu glasul tău. Cuvinte nerostite, răvășite pe pagini de gand Mustesc în șoapte clipe de așteptare, În toamna brumărie cu adieri de vânt În valsul frunzelor plânse pe petece de soare. Se plămădesc vise, se
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
să mă ducă la tine. Mi-e dor să te-ntâlnesc, să te îmbățișez, în ochii tăi să mă oglindesc și să văd stelele în ei cum strălucesc. Să ating surâsul care-ți mângâie buzele, la pieptul tău să mă cuibăresc, fericită să te privesc și să-ți spun ce mult te-am căutat, cât mi-ai lipsit și cât te-am plâns, cât te-am iubit!...cât te-am visat!... Privindu-te fericită să-ți mărturisesc că fără tine primăverile
CAUT UN DRUM de NINA DRAGU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384780_a_386109]
-
numai Manole avea voie să spună ce flori se pun: trandafiri, hortensii, iasomie, tufănele. Asta ca să nu mai vorbesc de primăvăraticile narcise, brîndușe și lalele. Pe urmă mai era nucul, cu hamacul de sub el ; în vipia verii toată familia se cuibărea la umbra lui ocrotitoare. Și mai era ceva. În casa asta nu s-a lenevit niciodată. E adevărat că și aici Manole dădea tonul. Cînd ne-am căsătorit ( în 1985) era pensionar ; asta nu-l împiedica să-și aibă și
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
ascuns ținând în brațe hainele noastre lipindu-le de obraz, mirosindu-le iar atunci sufletul îmi devine în piept o roată mare de foc în stare să topească toți ghețarii din lume. noapte de noapte mama-și așează cu grija cuibărită în gesturi hainele noastre sub cap să fie sigură că suntem bine că veghea ei ne păzește de orice nebun de orice boală de orice armă de orice demon de orice stea căzătoare. știu că acum două săptămâni după botezul
LĂCAŞUL CERULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385294_a_386623]
-
peste 20 de minute, am coborât și m-am grăbit la chioșcul de ziare din apropiere, mi-am cumpărat vreo câteva ziare și reviste, am cumpărat apoi, o cafea și apă și m-am întors în autobuz și m-am cuibărit pe scaun, dornică să-mi arunc ochii puțin prin reviste. Am încercat mai întâi să mă pun în contact cu fratele meu Haralamb și în cele din urmă, am reușit: -Bună ziua frățioare! El se prefăcea că nu mă recunoaște
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
apoi i-am lăsat să se odihnească. Tata nu se simțea prea bine din păcate. Avea multe problem cu sănătatea. M-am retras în cameră la mine și am aprins televizorul, am mai pus ordine în lucruri, apoi m-am cuibărit în fotoliu cu o ceașcă de cafea fierbinte alături pe măsuță. În acest timp, priveam un album cu poze din anii de liceu. Răfoind alene filele albumului, dintre coperțile sale încet, încet încep să-mi reînvie în minte frânturi de
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]