5,558 matches
-
peripeții. Te-oi aștepta cu drag, acasă, Cu-mbrățișarea-mi mereu caldă. Ti-oi pune ce-am mai bun pe masă, Lacrimi deja obrajii-mi scalda. Citește mai mult Azi începi școalaCristina PârvuA venit vremea să-ți iei zborul,Din cuib să pleci, să cunoști viața.În fiece zi ti-oi duce dorul,Cu lacrimi îmi voi spală fata.Îmi este teamă, stii prea bine,Lumea nu-i chiar atat de bună.Sufletul mi-e doar lângă tine, Chiar de nu
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar în copacul veșnic desfrunzit, Cu grindină să plouă ori să ningă. Dar noi, prin anotimpuri de tăceri, Am și uitat ce iz are căldura. Când toamne reci strivesc fâșii din
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378194_a_379523]
-
pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele casei. - A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă spre livada plină cu floare. - Vezi, Geo, cucul cântă, dar tare tânjește după un cuib. Aici ne asemănăm și eu, și tu... - Miauuu! se gudură motanul printre picioarele mele și mă privește doar cu un ochi, fiindcă celuilalt i s-a închis pupila. - Lasă-mă că mă gădili. Am lipsit câteva zile,..uite vecinii nu
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
banii în batistă. I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibil ce rezona cu palma mea lucioasă, când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de aripi care să-mi caute odihna-n alb de oase
ALB DE OASE de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377126_a_378455]
-
banii în batistă. I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibil ce rezona cu palma mea lucioasă, când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de aripi care să-mi caute odihna-n alb de oase
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
buna strângea banii în batistă.I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibilce rezona cu palma mea lucioasă,când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă.I-am răzuit de-ntreaga igrasiece își făcuse cuiburi pe la colțuri,ca păsările când migrând din iesă-și afle-n zugrăveală avanposturi.Am zugrăvit pereții la plecarem-am răzuit de învelișuri roase,am desenat un rând de aripi caresă-mi caute odihna-n alb de oase....
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce n-are prinț sau împărat, Doar soarele strălucitor Îi face traiul mai bogat. El, cu alaiul lui de nori, Aduce seve și lumină Pentru supușii iubitori Și poartă
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
veselie în tot acel dans al naturii. O elevă a găsit un ghiocel bucuros de venirea primăverii, la fel de bucuros ca ea și s-au împrietenit. Alt elev s-a împrietenit cu o pasăre migratoare, prima zburătoare ce și-a făcut cuibul pe hornul unei clădiri înalte din apropierea casei sale. Acea pasăre, cocostârcul, i-a vorbit despre magia primăverii simțită și de văzduh, pentru că odată cu primăvara stelele își aniversează sărbătoarea așteptând serile senine fără nori. Ghiocelul, miracolul vieții, a însuflețit majoritatea compunerilor
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
leacurile populare. Feciorul lui Costache Voicu și al Sultanei din satul Pârscovu Buzăului, Vasile Voiculescu a crescut jucându-se cu țâncii de seama lui la țară, în natură: „Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii Ca un ostrov de cuiburi sub streașina-nvechită, Îl străjuiau din muchie, doinindu-i pururi ulmii Și-l încingea pe vale pădurea de răchită...” „Cât să pot descoperi eu însumi înapoi- va declara poetul- mă văd un copilaș stând singur într-o poiană cu flori
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
că trebuiau să se mai întâlnească pentru a colora cât mai mult locuri în culoarea nouă și proaspătă care ieșea de sub mâinile lor. În acest timp, în cealaltă margine a împărăției, Nu-Mă-Uita îngrijea câțiva pui de ciocănitoare căzuți dintr-un cuib, când un câine uriaș se năpusti asupra ei, culcând-o la pământ. Dacă ar fi fost unul dintre animalele surorii sale, câinele nu ar fi atacat-o, se gândi fata, încercând să-și apere fața de colții ascuțiți. - Culcat, se
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
Fusese o zi atât de frumoasă de Sabat! O zi luminoasă, de primăvară, când totul era verde în jur, când soarele lumina atât de candid din bolta înaltă cerească. Păsări mii străbăteau văzduhul, livezile și câmpurile, bucuroase să-și dreagă cuiburile. Florile de multe feluri umplură câmpurile pentru semănături, dar și pajiștile de munte. Apele râurilor sclipeau în drumul lor spre mare, acea mare cu valurile ei legănate, ce se vedea maiestuoasă în zare. Dincolo de golf - stâncile de granit alb, apoi
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
lovește pământul de sub picioare. Că anotimp se-nnoiește cu explozie de floare. La viață să se trezească insecte din hibernare, pe cărări lungi să pornească, grăbite după mâncare. Păsări înapoi să vină din meleaguri însorite, să-și refacă sub streașină, cuiburile regăsite. Cine-n astă zi muncește, scump va plăti păcatele că, prin boală pătimește. Zăcând patruzeci de zile. Nu se spală, nu se coase, nu se țese, nu se toarce că, șarpe de lângă case, pagubă-n vite-i va face
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scară, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își căra povară Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flamand răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. Un ropot de cai, Vivaldi departe, Săruturi de fum, năluci
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi de stepă și munți, de când se-nfrățise cu Akhnu! Makhan o găsise-ntre două stânci, pui firav și golaș, scăpat din cine știe ce cuib, pradă fiarelor pe care, altfel, ginta ei de-naripate le asuprea... A hrănit-o cu carne crudă și a adăpat-o cu lapte de capră până s-a întremat și s-a împodobit cu pene dantelate în gri, brun și roșcat
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
și bun care le purta de grijă ca nimeni altul. Cu toate acestea, păsările duceau o mare povară în sufletele lor: împăratul păsărilor nu dădea semne că își dorea să se însoare. De fiecare dată când păsările se adunau pe la cuiburi, se întrebau cât mai avea să treacă până când va duce și stăpânul lor o viață de familie așa cum se cuvenea la orice casă păsărească. Rândunica era cea mai îngrijorată dintre păsări. - Ar trebui să facem ceva în privința asta, le spuse
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Iată, eu am șase puișori, doamna privighetoare are cinci, doamna cinteză are chiar zece, așa se cuvine în lumea noastră. Dacă tu ești singur, nu înseamnă că ești un exemplu bun pentru împăratul nostru. Și, apropo, ia-ți oul din cuibul meu, sări un mierloi, puii mei au ieșit deja din ou și soția mea e obosită de clocit. Cucul se retrase rușinat pe o creangă îndepărtată, dar nu părăsi sfatul păsărilor. Era curios să afle ce puneau la cale păsările
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TÂRZIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului târziu târziul meu iubit sau căpătâiul păsărilor în care cuiburile se ridică neîncetat te citesc iar și iar printre oglinzile rămase întregi aud cioburile cum așteaptă o eliberare absurdă când particule de viață se vor ciocni undeva între răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg înserările care îmi sperie
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
cu o medie zilnică, în România, de șase violuri... În aceeași notă, cu conotații involuntare, pare a fi și poema de notație, în două strofe, dintre care o cităm pe prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
numărul unu fiind domeniul energiei electrice. Iată cum, un guvern alăptat de Bruxelles, care abia scîncește inconștient în fașă, leagă fedeleș România de mîini și de picioare cu Banca Mondiala pînă în 2023. O semnătură iresponsabilă a unui trădător din cuibul celor vînduți intereselor străine, a amanetat România pînă în 2023. Migrația, violența, insecuritatea și teama bat la poarta României Să vedem cu ce se mai îndeletnicesc saltimbancii söröșiști în Țară și în lume. Urmărind dizolvarea moralei creștine, dezrădăcinarea și atragerea
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
și Boc au condus un guvern bazat numai pe tăieri, pe strîns cureaua, în timp ce bugetul statului era golit pe căi ascunse de abonații de serviciu. Hoții din politică nu vor pieri niciodată! La barza nou-venită, corupția îi va face întotdeauna cuib! Viețuitoarele din politica românească își duc corupția în spinare cu mîndrie, precum Țiriac, pușca de ucis animale! O, și ce simplu e pentru ei să fii un hoț fără răgaz! Ne-a vrut nouă, Bruxellesul, binele, vreodată? Dacă ne voia
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
imbatabila. Totuși, romanticul Dragobete îi face pe mulți să viseze la început de primăvară, in padure se dezleagă ciocul păsărilor care n-au plecat peste iarnă, în grădini vrăbiile se strâng în stoluri, incep sa ciripească și să-și dureze cuiburi. Cei mici urca în deal să culeagă ghiocei și bran-duse, iar fetele strâng apă din zapa-da netopita, cu care își dau pe obraz, pentru a-și ține frumusețea. Istoria Sfanțului Valentin, patronul îndrăgostiților, se pierde în istoria Imperiului Român. În
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
cu mulțumire a arătat autorul participanților la reuniune, în revista “Junosti” i-a apărut un text poetic și în limba rusă. Așadar, președintele A.C.S.R. din Montreal se dorește a fi “un cetățean universal” și se bucură că un nou cuib de creație este casa lui așezată pe malul fluviului St. Laurent, unde ” Mi-a dat Dumnezeu fereastră”, după cum formulează mândrul oltean satisfacția unui țel împlinit. Da, acolo sunt invitați membrii Asociației pentru mari evenimente, dar mai ales acolo el, poetul
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
aur, / Mumulean, glas de durere, / Prale, firea cea întoarsă, / Daniil, cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, / Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, / Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.// Liră de argint, Sihleanu, Donici, cuib de-nțelepciune, // S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată, / S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. // Eliad zidea din visuri și din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
la nivelul celor care îi urăsc pe evrei și regretă că Hitler n-a apucat să-și ducă opera pînă la capăt. Dar el vrea să afle ce e în mintea unui legionar fanatic, nu doar citind cărticica șefului de cuib, nu doar, așa cum a făcut-o deja, analizînd miile de pagini consacrate șovinismului sîngeros. A trăi clipă de clipă alături de unul ori altul din acești dușmani, urmărind slăbiciunile, ezitările, gafele, neputințele, remușcările, căci toți sînt oameni la fel cu noi
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
marginile lumii, eu, Doamne, am strigat spre Tine când inima pierise-n mine"... (din Psalmul 60, op. cit.) Ruga tânărului Eugen Ionescu Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele prietenele." (din Rugă, în Elegii pentru ființe mici) Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate Ne pas se dissoudre surtout, ne pas se dissoudre
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]